Duminica I a Postului Mare – Ioan 1, 43-51

Textul biblic
⁴³A doua zi, voia să plece în Galiléea şi l-a găsit pe Fílip. Isus i‑a zis: „Urmează-mă!”. ⁴⁴Fílip era din Betsáida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

⁴⁵Fílip l-a întâlnit pe Natanaél şi i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, şi Profeţii, pe Isus, fiul lui Iosíf din Nazarét”. ⁴⁶Dar Natanaél i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazarét?”. Fílip i-a zis: „Vino şi vezi!”. ⁴⁷Isus l-a văzut pe Natanaél venind la el şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelít în care nu este viclenie!”. ⁴⁸Natanaél i-a zis: „De unde mă cunoşti?”. Isus i-a răspuns şi i‑a zis: „Înainte de a te fi chemat Fílip, te-am văzut stând sub smochin”.

⁴⁹Natanaél i-a răspuns: „Rabbí, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israél”. ⁵⁰Isus a răspuns şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”. ⁵¹Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului”.

Meditație
Fragmentul evanghelic de azi prezintă răspândirea mărturiei ca pe ceva molipsitor sau, mai bine zis, ca un foc ce se propagă de la unul la altul, învăluindu-i pe toţi în aceeaşi lumină. Ioan Botezătorul, «a doua zi» după ce l-a recunoscut pe cel aşteptat (cf. vv.19-34), îl arată discipolilor săi, care îl urmează îndată (vv. 35-39). Unul dintre ei, Andrei, îl conduce la Isus pe fratele său Simon (vv.40-42). A doua zi are loc întâlnirea cu Filip (vv.43-44) iar acesta, la rândul său, îl convinge pe scepticul Natanael «să vină şi să-l vadă» pe Isus din Nazaret (vv. 45-50). Mărturia lui Ioan şi a celor de după el constituie doar medierea necesară pentru a ajunge la Isus, întrucât înâlnirea cu el e imediată şi personală (cf. 4,41s).

Textul e o succesiune antrenantă de întrebări şi răspunsuri în care, într-un crescendo continuu, se atinge un nivel de înţelegere tot mai înalt al misterului lui Isus. Cel care a descoperit primul îl duce pe următorul la întâlnirea cu el şi devine spectatorul unei noi revelaţii pe care încă nu o primise. Textul este în întregime un dialog despre Isus sau cu Isus. Relaţia noastră cu Dumnezeu nu poate fi decât cea a unui dialog, deoarece la început era Cuvântul, iar omul e interlocutorul său.

Evanghelia lui Ioan se prezintă, încă de la început, ca dramă a întâlnirii dintre om şi Cuvânt, într-o comunicare plină de spuse şi nespuse, de subînţelesuri şi complicităţi, de echivoc şi ironie, de rezistenţe şi cedări. Cititorul e făcut părtaş al acestui dialog, pentru a face, la rândul lui, experienţa Cuvântului ce îl cheamă şi îl ajută, pas cu pas, să-şi găsească sălaş şi să rămână împreună cu el. Începe astfel drumul discipolului, la capătul căruia va ajunge să-şi aşeze capul pe pieptul Învăţătorului (cf. 13,23-35), ca să înţeleagă misterul lui Dumnezeu şi al omului.

În succesiunea întâlnirilor, evanghelistul prezintă o sinteză graduală a caracteristicilor lui Isus. El e Mielul lui Dumnezeu, Învăţătorul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel, misteriosul Fiu al Omului în care se întâlnesc cerul şi pământul.

Biserica se naşte din întâlnirea lui Isus cu Botezătorul, ce reprezintă în acelaşi timp înţelepciunea omului în căutarea adevărului şi revelaţia lui Dumnezeu în căutarea omului. Cel care îl caută şi-l aşteaptă, îl întâlneşte şi îl recunoaşte, devine martorul său înaintea celorlalţi, ca fiecare să ajungă personal să dialogheze cu Cuvântul şi să vadă lumina vieţii sale.

după Silvano Fausti – Una communità legge il vangelo di Giovanni
traducere: pr. Adrian Fabian BOTEA
revizuire text: pr. Titus Antoniu CHIFOR