„În Aula Magna a Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, a avut loc în dupa masa zilei de joi 19 aprilie 2018, lansarea cartii „Omul tuturor. Monseniorul Octavian Bârlea si patimile exilului românesc 1946-1978” a parintelui Ioan-Irineu Farcas, rectorul Misiunii Greco-Catolice din Munchen.

Prezentarea volumului a fost facuta de catre Parintele profesor Ovidiu Horea Pop, profesor al Facultatii de Teologie. Preasfintitul Parinte Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea a multumit parintelui Farcas pentru stradania depusa la aparitia acestui volum.

Volumul a aparut la Editura Vremea, în prefata caruia parintele Ioan-Irineu vorbeste despre motivatia aparitiei acestui volum: „motivatia alegerii temei lucrarii de fata nu mai necesita prea multe explicatii. În lipsa unor prezentari cât de cât exacte, despre cel care a fost un „simbol al exilului întreg” si, în acelasi timp „unul dintre cei mai dinamici si prolifici reprezentanti, sub raport istoriografic, ai Bisericii Române Unite din exil”, lucrarea de fata a devenit aproape un imperativ. La aceasta se mai adauga o motivatie de ordin personal. În anul 2006, prin hotarârea mai-marilor bisericesti, am fost numit preot-rector al Misiunii Române Unite din Germania, cu sediul la Munchen, cu alte cuvinte, succesor al Monseniorului Bârlea”.

«La putin timp dupa trecerea la cele vesnice a Monseniorului Octavian Bârlea, în 5 aprilie 2005, esteticianul si prozatorul Titu Popescu un apropiat al Sfintiei Sale înca din primul an al exilului sau munchenez scria în revista Vatra din Târgu Mures:

Personalitatea Monseniorului Octavian Bârlea a intrat demult în constiinta diasporei românesti ca un simbol cu puternice si definitive iradiatii semnificative. El a traversat categorii raspândite în Europa si America de români traitori în afara granitelor tarii, ducându-le mesajul cald al solidaritatii sufletesti, sprijinind acele idealuri pentru care o viata merita a fi traita si chiar jertfita. A dus pretutindeni mesajul unitatii noastre în cadrul marii familii a latinitatii, dar si cel al integrarii noastre în tarile de adoptiune […] Pe foarte multi i-a ajutat, la modul cel mai direct. Pe multi i-a salvat, când se parea ca greutatile începutului de viata noua pe pamânt strain coplesesc si omul balanseaza primejdios pe marginea prapastiei […] A fost, cu alte cuvinte, un sfânt al exilului, în acceptia de marca a valorii spiritului, tot asa cum folosise cuvântul ardeleanul Peter Neagoe despre Brâncusi.»