Cea de-a treia zi a exercițiilor spirituale dedicate preoților Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, în desfășurare la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” a completat parcursul spiritual al participanților prin reflecții despre încrederea în Dumnezeu și ascultarea glasului Său în conștiință. Prima dintre ele – prin cuvântul de învățătură al părintelui prof. acad. Wilhelm Dancă la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața zilei de 11 iunie a.c. de pr. Antoniu Chifor, vicar cu preoții, împreună cu preoții participanții la exerciții – a oferit prilejul de a aprofunda prezența lui Dumnezeu atât în furtunile vieții, cât și în sanctuarul interior al inimii omului.

La începutul predicii, părintele Dancă și-a exprimat bucuria de a celebra în aceste zile împreună cu preoții greco-catolici ai eparhiei Sfânta Liturghie în rit bizantin, purtând veșmintele folosite de pr. Antoniu Chifor cu ocazia vizitei Papei Francisc la Blaj, un gest pe care l-a considerat o mărturie a comuniunii cu Roma și a fidelității față de identitatea Bisericii Greco-Catolice: „Prin aceste veșminte și eu am venit să subliniez că suntem uniți cu Roma. E un moment de bucurie pentru mine, fiindcă nu am mai concelebrat în public, până acum, Sfânta Liturghie greco-catolică, bizantină, împreună cu preoți greco-catolici. (…) Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest har”, a mărturisit predicatorul.

Pornind de la Evanghelia zilei (Mt 8,23-27) care relatează liniștirea furtunii pe mare, părintele Wilhelm Dancă a arătat că Sfântul Evanghelist Matei urmărește să reveleze identitatea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, Cel care își manifestă puterea asupra întregii creații.

„Sfântul Evanghelist Matei (…) subliniază, cel puțin în prima parte a Evangheliei sale, mai multe momente în care El își dovedește atotputernicia divină. Adică este Fiul lui Dumnezeu cu putere, Cel care liniștește furtuna, Cel care poruncește vântului să se oprească, are această putere cosmică.”

Imaginea corabiei surprinse de furtună a devenit punctul de plecare pentru o reflecție despre încercările prin care trec atât fiecare credincios, cât și Biserica. Chiar și atunci când Dumnezeu pare absent, asemenea lui Isus care doarme în barca apostolilor, prezența Sa rămâne reală și lucrătoare: „Iată mesajul pe care îl transmite Evanghelia Bisericii greco-catolice astăzi: să aibă mai multă încredere în Isus și, mai ales în momentele de încercare, să nu-și piardă niciodată încrederea în Domnul. El este acolo, chiar dacă nu intervine imediat – este acolo.”

Reflectând asupra colaborării dintre harul lui Dumnezeu și responsabilitatea omului, predicatorul a reluat cunoscutul îndemn atribuit Sfântului Augustin: „Roagă-te ca și cum totul depinde de Dumnezeu, dar tu acționează, fă tot ce poți, pentru că depinde de tine să reușești într-o lucrare sau alta.”

Un moment deosebit al omiliei a fost evocarea drumului parcurs de Biserica Greco-Catolică prin deceniile de persecuție și suferință. Imaginea corăbiei lovite de valuri a devenit astfel o metaforă a istoriei sale recente: „Cine mai mult ca Biserica greco-catolică, în ultimele zeci de ani, a cunoscut vijelia și furtuna? Chiar risca, la un moment dat, ca această Biserică să fie scufundată complet, ca o barcă ce traversează valurile istoriei. Dar Dumnezeu a fost cu ea. Dumnezeu era acolo – poate «dormea», unii credeau că nu mai intervine niciodată, că a uitat de Biserica Sa – și, iată, în cele din urmă, lucrurile s-au schimbat, evenimentele au condus către o înnoire, către o înviere a Bisericii greco-catolice.”

În încheierea predicii, părintele Dancă a invitat la cultivarea unei încrederi neclintite în Dumnezeu, evocând cuvintele Sfintei Tereza de Ávila – „Nada te turbe” – și rugăciunea Sfintei Faustina Kowalska: „Isuse, mă încred în Tine”. „Nimic să nu ne tulbure. Isuse, ne încredem în Tine!”, a fost îndemnul care a sintetizat întreaga reflecție liturgică.

După Sfânta Liturghie, pr. prof. dr. acad. Wilhelm Dancă a deschis o altă perspectivă asupra aceleiași realități, vorbind în cadrul exercițiilor spirituale de la Oradea și despre locul în care omul poate recunoaște prezența lui Dumnezeu și a Sa chemare – conștiința. Pornind de la viața și opera Sfântului John Henry Newman, predicatorul a prezentat itinerarul spiritual al celui care avea să devină unul dintre cei mai importanți convertiți și gânditori ai Bisericii moderne. Evocând celebrul moment din anul 1879, când Newman a fost creat cardinal de Papa Leon al XIII-lea, conferențiarul a amintit cuvintele care aveau să devină emblematice pentru întreaga sa existență.

„A luat un pahar în mână, s-a adresat Sfântului Părinte și a spus: «Sfințenie, închin acest pahar întâi de toate conștiinței și apoi în onoarea Sfinției Voastre». Dar sfințenia despre care vorbește este o fidelitate față de adevărul pe care Dumnezeu îl spune în conștiință. Acesta a fost traseul sfințeniei lui John Henry Newman.”

Pentru Newman, fidelitatea față de conștiință nu a fost o idee abstractă, ci criteriul concret care i-a orientat întreaga viață, în perioade de lumină, dar și în momente de încercare și neînțelegere: „Fidelitatea față de conștiință a fost forța lui, tăria lui. Putem spune că el și-a ascultat conștiința toată viața, începând din 1816, când a avut prima criză religioasă, și până la sfârșitul vieții. A fost un exemplu de fidelitate față de conștiință.”

Părintele a arătat că actualitatea gândirii lui Newman este cu atât mai mare într-o epocă marcată de relativism: „În timpurile pe care le trăim noi astăzi, unde cad metanarațiunile religioase, unde instituțiile își pierd autoritatea în fața acestei modernități fluide, avem totuși niște repere ferme care încep cu conștiința noastră. Acolo ne vorbește Dumnezeu.”

Bazându-se pe scrierile cardinalului englez, părintele Dancă a explicat că existența conștiinței precedă orice influență exterioară și aparține însăși naturii umane: „Conștiința este un principiu sădit în noi înainte de orice influență formativă, deși experiența și educația sunt necesare pentru ca acest principiu să devină viguros, să se dezvolte și să se maturizeze.” Mai mult decât atât, ea reprezintă unul dintre locurile privilegiate ale întâlnirii omului cu Dumnezeu: „Conștiința este un principiu sădit în noi. Ține de natura noastră. Se manifestă ca martor, chemare, putere de percepere a frumosului, a ordinii, a existenței lui Dumnezeu și a chemării Lui.”

În reflecția sa, pr. prof. acad. Wilhelm Dancă a insistat asupra dimensiunii religioase a conștiinței, pe care Newman o considera calea cea mai directă de acces spre Dumnezeu: „Învățătoarea religiei în noi este conștiința. Nu avem un alt mijloc mai bun la îndemână pentru a ajunge la Dumnezeu. Conștiința ne învață că El există. Ne spune că El este. (…) Conștiința este locul în care percepem norma binelui și codul de datorii. Este un imperativ care se face limpede, se aude în mod clar și care ne aduce aminte mereu că trebuie să facem bine.”

Totodată, conștiința este locul în care omul descoperă legea morală înscrisă de Dumnezeu în inima sa și chemarea permanentă de a face binele: „Conștiința este locul în care percepem norma binelui și codul de datorii. Este un imperativ care se face limpede, se aude în mod clar și care ne aduce aminte mereu că trebuie să facem bine.” Referindu-se la învățătura Conciliului Vatican al II-lea, predicatorul a amintit textul constituției pastorale Gaudium et Spes, care definește conștiința drept „nucleul cel mai tainic și sanctuarul omului”, locul în care omul se află singur cu Dumnezeu și ascultă glasul Său.

În același timp, participanții au fost invitați să înțeleagă că această voce interioară trebuie cultivată și formată: „Conștiința trebuie educată, formată, deschisă și ea spre orizontul valorilor. Nu poate să rămână doar la stadiul natural pe care ni l-a dat Creatorul prin venirea noastră în această lume.” John Henry Newman a rămas fidel adevărului descoperit în conștiință chiar și atunci când această fidelitate i-a adus critici, neînțelegeri și marginalizare.

Reflecțiile părintelui Wilhelm Dancă asupra exemplului Sfântului John Henry Newman și căutarea adevărului prin dialogul dintre credință și rațiune continuă în cadrul exercițiilor spirituale cu tema „Primatul sfințeniei la Sfântul John Henry Newman”, abordând de asemenea importanța rugăciunii și devoțiunea față de Sfânta Fecioară Maria.

Credincioșii care doresc să asculte conferințele susținute de pr. prof. acad. Wilhelm Dancă sunt așteptați la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea. Accesul este liber.

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi