„”Sarbatoarea Nasterii Domnului este sarbatoarea credintei în Fiul lui Dumnezeu care s-a facut om pentru a-i reda omului demnitatea de fiu, pierduta din cauza pacatului si a neascultarii”: a spus papa Francisc în discursul adresat membrilor Curiei Romane cu ocazia traditionalului schimb de urari înainte de Craciun. ”Nasterea Domnului”, a mai spus Sfântul Parinte, ”este sarbatoarea credintei în inimile care se transforma într-o iesle ca sa-l primeasca pe El, în sufletele care îi permit lui Dumnezeu sa faca sa încolteasca din trunchiul saraciei lor mladita sperantei, caritatii si credintei”. (…) Fie ca aceasta sarbatoare, a fost urarea papei Francisc adresata Curiei Romane, ”sa ne deschida ochii ca sa renuntam la ceea ce este superfluu, fals, rautacios si prefacut, si sa vedem ceea ce este esential, adevarat, bun si autentic”.
Remarcând ca la întâlnirile din anii precedenti a vorbit despre Curia Romana ”ad intra” (cele ce privesc realitatea interna), papa Francisc a spus ca anul acesta vrea sa aduca în atentie realitatea Curiei Romane ”ad extra”, sau altfel spus, ”raportul Curiei cu natiunile, Bisericile particulare, Bisericile orientale, dialogul ecumenic si cu ebraismul, islamul si celelalte religii, în general cu lumea externa”.
Papa Francisc: «Reflectiile mele se bazeaza, desigur, pe principiile fundamentale si canonice ale Curiei, pe însasi istoria Curiei, dar si pe viziunea personala pe care am încercat sa o împartasesc împreuna cu voi în discursurile din ultimii ani în contextul actualei reforme în curs de realizare».
Universalitatea slujirii pe care o îndeplineste Curia Romana, a remarcat Sfântul Parinte, provine si izvoraste din catolicitatea ministeriului petrin. De aceea, pontiful a scos în evidenta asa numitul ”primat diaconal”, primatul slujirii, facând recurs la celebra expresie a Sfântului Grigore cel Mare care se numea pe sine ”servus servorum Dei”: ”slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”.
Papa Francisc: «Acest fapt este foarte important pentru a depasi logica dezechilibrata si degenerata a complotului si a micilor cercuri care, în realitate, reprezinta – în ciuda tuturor justificarilor si a bunelor lor intentii – un cancer care duce la autoreferentialitate, care se infiltreaza chiar si în institutiile bisericesti ca atare, si în special în persoanele care lucreaza în cadrul acestora».
Pontiful a vorbit apoi despre ”un alt pericol” pe care îl reprezinta ”tradatorii încrederii” si ”cei care profita de maternitatea Bisericii”. Altfel spus, ”persoanele care sunt selectionate cu atentie pentru a da o mai mare vigoare întregului si reformei dar, neîntelegând nivelul ridicat al raspunderii lor, se lasa corupte de ambitie sau de vanitate si, când sunt îndepartate cu delicatete, se auto-declara în mod eronat martiri ai sistemului, ai «Papei neinformat», ai «veghii garzi», în loc sa recite «mea culpa»”. Toate acestea, a tinut sa sublinieze pontiful, nu înseamna ”a uita de cea mai mare parte a persoanelor credincioase care lucreaza cu angajare laudabila, fidelitate, competenta, daruire si chiar multa sfintenie”.
O alta imagine din antichitate folosita de Sfântul Parinte în discursul sau ilustreaza misiunea diaconilor de a fi ca ”ochii episcopului”. ”Ochiul vede ca sa transmita imagini mintii, ajutând-o sa ia decizii si sa directioneze pentru binele întregului trup”. Relatia pe care aceste imagini o sugereaza este ”comuniunea de ascultare filiala pentru slujirea poporului sfânt al lui Dumnezeu”. În acelasi sens, pontiful a spus ca, pornind de la ”simturile institutionale”, departamentele Curiei romane ”trebuie sa lucreze de o maniera conforma naturii si finalitatii lor: în numele si cu autoritatea Suveranului Pontif si întotdeauna pentru binele si slujirea Bisericilor. Acestea sunt chemate sa fie în Biserica asemenea unor fidele antene sensibile: emitatoare si receptoare”.
Papa Francisc: «Am facut recurs la expresia ”primatul diaconal”, la imaginea trupului, a simturilor si a antenei pentru a explica faptul ca tocmai pentru a ajunge în spatiile unde Spiritul vorbeste Bisericilor (istoria) si pentru a realiza scopul activitatii (salus animarum), rezulta necesar, mai mult, indispensabil, a practica discernamântul cu privire la semnele timpurilor, comuniunea în slujire, caritatea în adevar, docilitatea fata de Duhul Sfânt si ascultarea bazata pe încredere fata de superiori».
Referindu-se mai departe la relatiile pe care departamentele curiale trebuie sa le cultive cu lumea externa, papa Francisc a vorbit despre raportul acestora cu natiunile, mentionând rolul celei de-a Treia Sectiuni, de recenta înfiintare, din cadrul Secretariatului de Stat; mai departe, relatia cu Bisericile particulare, subliniind importanta pregatirilor pentru adunarea generala a Sinodului episcopilor dedicata tinerilor; de asemenea, raportul cu Bisericile rasaritene, ”exemplu concret al bogatiei în diversitate pentru întreaga Biserica”.
Papa Francisc: «În realitate, Biserica Romei nu ar fi cu adevarat catolica fara nepretuitele comori ale Bisericilor rasaritene si fara marturia eroica a multor frati si surori orientali care purifica Biserica acceptând martiriul si jertfindu-si viata pentru a nu-l tagadui pe Cristos».
Dialogul ecumenic si, în fine, cu celelalte religii, pornind de la ”sinceritatea intentiilor”, a constituit ultima parte a amplului discurs adresat de papa Francisc membrilor Curiei Romane. Dupa cum la începutul discursului a vorbit despre sarbatoarea Craciunului drept ”sarbatoarea credintei”, pontiful a remarcat ca ”o credinta care nu ne pune în criza este o credinta în criza; o credinta care nu ne face sa crestem este o credinta care trebuie sa creasca; o credinta care nu ne ia la întrebari este o credinta asupra careia trebuie sa ne punem întrebari; o credinta care nu ne însufleteste este o credinta care trebuie însufletita; o credinta care nu ne zdruncina este o credinta care trebuie sa fie zdruncinata”.
Papa Francisc: «În realitate, o credinta doar intelectuala si lânceda este doar o propunere de credinta, care ar putea sa se adevereasca atunci când va reusi sa implice inima, sufletul, spiritul si întreaga noastra fiinta, când îi îngaduim lui Dumnezeu sa se nasca si sa se renasca în ieslea inimii, când lasam ca steaua de la Betleem sa ne calauzeasca la locul în care a fost depus Fiul lui Dumnezeu, nu printre regi si în lux, ci între cei saraci si smeriti. (…) Cu aceste gânduri, îmi reînnoiesc urarile mele de Craciun Fericit pentru voi si cei dragi ai vostri».
Dupa întâlnirea desfasurata în Sala Clementina din Palatul Apostolic cu conducerea departamentelor din Curia Romana, papa Francisc a mers la ora 12.00, în aula audientelor generale, unde era asteptat de angajatii institutiilor din Statul Cetatii Vaticanului pentru traditionalul schimb de urari înainte de Craciun.
(rv – A. Danca)
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
