„Papa Francisc a celebrat miercuri Liturghia în regiunea cu cea mai mare populatie indigena din Chile – Araucania, o regiune îndelung încercata de conflicte violente, subliniind importanta unitatii, care nu poate fi atinsa prin violenta sau uniformizare. Indicând spre rugaciunea lui Isus „ca toti sa fie una”, de la finalul Evangheliei lui Ioan, Pontiful a spus ca în acest „moment crucial” înainte de moarte Isus „se opreste sa pledeze pentru unitate”.

„În inima Sa, stie ca una dintre cele mai mari amenintari pentru discipolii Sai si pentru toata omenirea va fi diviziunea si confruntarea, opresiunea de catre altii”, a spus el, îndemnându-i pe cei prezenti sa îsi însuseasca rugaciunea lui Isus. Trebuie „sa intram cu El în aceasta gradina a durerilor cu durerile noastre si sa îi cerem Tatalui, cu Isus, ca toti sa fie una”, a continuat, rugându-se ca „niciodata confruntarea si diviziunea sa nu creasca între noi”. Afirmatiile au fost facute în Temuco, oras macinat ani multi de conflicte violente în contextul greutatilor îndurate de populatia Mapuche, un grup indigent prezent semnificativ în Chile (în sud si centru) si în Argentina (sud-vest). Fiind argentinian, Pontiful cunoaste situatia populatiei Mapuche care s-a opus hispanicilor pe vremea colonizarii, folosind diverse tactici de lupta pentru a rezista armatelor si a-si pastra controlul asupra pamânturilor.

Acestia au continuat sa opuna rezistenta si dupa câstigarea independentei de catre Chile în 1818, dar controlul militar impus în anii 1860 a facut ca majoritatea pamânturilor lor sa ajunga la membri ai armatei, respectiv la imigranti sositi acolo. În ciuda unor initiative pentru a li se reda terenurile si pentru crearea de burse pentru elevii Mapuche, populatia traieste în saracie si pretinde ca este tratata nepotrivit de autoritati. Unii Mapuche au adoptat în ultimii ani metode violente de protest, apelând si la bombe pentru a-i intimida pe cei non-Mapuche, care spun ei ca locuiesc ilegal în zona. Au incendiat si biserici, peste doisprezece în 2016 si 2017. Vineri alte trei biserici au fost atacate în Santiago, ca protest împotriva vizitei papale. Nimeni nu si-a asumat responsabilitatea pentru atacuri, iar autoritatile nu sunt sigure daca activistii Mapuche sunt vinovati, dar la locul atacurilor erau pliante care cereau o natiune Mapuche libera.

La predica, Papa Francisc a admis ca în trecut aerodromul, unde se celebra în acel moment Liturghia, a fost locul „unor grave violari ale drepturilor omului”, iar Liturghia a fost oferita „pentru toti cei care au suferit si murit, si pentru cei care zi de zi poarta povara acelor numeroase nedreptati”. S-a oprit pentru un moment de tacere pentru toti cei ce au murit. „Jertfa lui Isus de pe cruce poarta toate pacatele si durerea oamenilor, pentru a le rascumpara”, a continuat el, indicând spre lectura evanghelica de la Ioan, cu Isus rugându-se pentru unitatea discipolilor sai. Unitatea este un dar ce trebuie cautat cu insistenta, pentru binele tuturor, inclusiv al generatiilor viitoare, existând însa doua ispite pe care Papa a dorit sa le prezinte, caci „otravesc radacinile” acestei unitati.

Mai întâi a avertizat împotriva ispitei de a confunda unitatea cu uniformitatea, afirmând ca „Isus nu îi cere Tatalui Sau ca toti sa fim facuti egali, identici, caci unitatea nu înseamna neutralizarea sau reducerea la tacere a diferentelor”. „Unitatea nu poate fi niciodata o uniformitate sufocanta impusa de cei puternici sau o separare care nu pretuieste bunatatea altora”, a afirmat el. În schimb unitatea la care se refera Isus este o „diversitate reconciliata”, care recunoaste valoarea contributiei individuale a fiecarei traditii si culturi. Aceasta unitate „nu va permite sa fie comise în numele ei rele personale sau comunitare”, a continuat Pontiful, adaugând ca „avem nevoie de bogatiile pe care fiecare popor le poate oferi si trebuie sa abandonam notiunea ca exista culturi superioare si inferioare”. Este nevoie de ascultare si de stima reciproca, pentru a se construi astfel solidaritatea. Iar solidaritatea este cea mai eficienta arma împotriva secatuirii sperantei.

A avertizat apoi privitor la ispita de a obtine unitatea prin folosirea violentei, avertizând împotriva a doua forme de violenta care înabuse cresterea unitatii si reconcilierii, în loc sa le încurajeze. Prima forma e reprezentata de „întelegerile elegante care nu ajung niciodata puse în practica”. Ele constau în cuvinte frumoase si planuri detaliate, si în timp ce sunt necesare, sfârsesc prin „a sterge cu cotul ceea ce a fost scris cu mâna” când ramân neimplementate, a spus el, explicând ca aceasta este o forma de violenta „deoarece frustreaza speranta”. O a doua forma de violenta sunt fapte ce au loc, a continuat, insistând ca „o cultura a stimei reciproce nu poate fi bazata pe acte de violenta si de distrugere, care sfârsesc prin a lua vieti umane”.

„Nu poti sa te afirmi distrugându-i pe altii, deoarece aceasta duce doar la mai multa violenta si diviziune”, a spus Papa. „Violenta naste violenta; distrugerea creste fragmentarea si separarea. Violenta în cele din urma transforma cea mai justa cauza într-o minciuna.” În loc sa se foloseasca aceste doua cai, care sunt „lava vulcanului ce rade si arde totul în calea ei”, Sfântul Parinte a îndemnat sa se mearga pe calea „non-violentei active” ca stil politic, spunându-le sa nu oboseasca niciodata din a promova dialogul adevarat si pasnic de dragul unitatii.

Sursa: http://www.catholica.ro