„Mesajul Preafericitului Cardinal Lucian cu ocazia Zilei Nationale a României
Arhieparhia de Alba Iulia si Fagaras

Orice sarbatoare ne umple de emotie sfânta. Însa sarbatoarea de astazi, sarbatoarea Patriei noastre, Ziua Nationala a României, are o semnificatie profunda pentru fiecare dintre noi. Este o zi de aducere aminte, când ne rememoram trecutul, ne onoram eroii si ne însufletim speranta pentru viitor. Cu totii suntem „seminte, si pamântul e al nostru”, dupa cuvântul poetului Nichita Stanescu. Seminte chemate sa aducem rod, asa cum ne învata Evanghelia. Izvorâti si hraniti de aceasta glie, pastrând în vinele noastre mândria de a fi urmasii Romei.
Un singur an ne desparte de celebrarea Centenarului evenimentului principal al istoriei poporului nostru: Unirea tuturor românilor la 1 Decembrie 1918. Si consider ca maretia acestui moment pe care astazi îl sarbatorim, consta în faptul ca desavârsirea unitatii nationale vadeste acel profund dor de unitate care a patruns dintotdeauna fibra natiunii române. La acel 1 Decembrie de acum aproape un veac, românii au fost uniti, nazuinta lor a fost comuna: aceea de a-si regasi proprii frati. Îi pomenim astazi cu piosenie pe toti acei români care au crezut, s-au luptat si s-au jertfit pentru acest deziderat.
Si totusi, aceasta reflectie ramâne sterila daca nu ne conduce la un examen de constiinta asupra a ceea ce trebuie sa facem pentru Tara noastra si pentru pastrarea valorilor poporului nostru, pe care trebuie sa le cinstim si sa le aparam. Ce mostenire vom lasa urmasilor nostri? Stim cu totii ca istoria are un sens unic, iar cei de mâine vor întelege sensul sarbatoririi acestor momente doar daca li s-a transmis la vremea cuvenita dragostea de neam, de tara si de Dumnezeu. Astazi, mai mult decât oricând, nu putem si nu avem dreptul sa ne uitam istoria, cultura, traditia si credinta, nu putem si nu avem dreptul sa ne lepadam de testamentul moral pe care l-am primit la rândul nostru.
Si fiindca uitarile pot fi periculoase, se cuvine a reaminti ca fara Biserica Greco-Catolica, Statul Român, identitatea nationala si limba româna în formele pe care le cunoastem astazi nu ar fi existat. Nu putem si nu trebuie sa uitam ca termenul de “natiune româna” a fost introdus pentru prima data de Episcopul greco-catolic Ioan Inocentiu Micu Klein la 1737. Totodata, constient fiind ca o natiune nu poate exista fara limba si cultura, episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron avea sa deschida la Blaj pe 11 octombrie 1754 primele scoli sistematice românesti, scoli care au format constiinta nationala româneasca.
Nu avem dreptul sa uitam ca Biserica Greco-Catolica s-a implicat în convocarea Adunarii Nationale din 3-15 mai 1848 de pe Câmpia Libertatii de la Blaj. Aici s-a strigat pentru prima data “vrem sa ne unim cu tara”. Iar în Catedrala de la Blaj a rostit Simion Barnutiu, la 14 mai 1848, celebrul discurs care a devenit platforma de gândire a Adunarii de la Blaj, în care a pledat pentru libertate nationala si sociala, precum si necesitatea unitatii românilor.
La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezolutia Unirii Transilvaniei cu România, iar Alexandru Vaida-Voevod a rostit în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie 1918 ca natiunea româna din Austro-Ungaria este “libera de orice înrâurire straina”, sa-si aleaga “asezarea ei printre natiunile libere”. Din cetatea Apulum, pâna dincolo de Carpati, glasul Cardinalului Iuliu Hossu rasuna peste timp: „multi au dorit sa vada ceea ce vedeti voi si n-au vazut; sa auda ceea ce voi auziti acum si n-au auzit. Ochii vostri lacrameaza fericiti ca vad si urechile ca aud bunavestire, a unirii noastre pe veci”.
Biserica Româneasca, profund ancorata în realitatea si în simtirea poporului nostru, Biserica noastra Greco-Catolica crede în România. Crede în putinta patriei noastre de regenerare, de înnoire, respectând legea naturala si legea lui Dumnezeu. Fiindca „începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu; cei fara minte dispretuiesc întelepciunea si stapânirea de sine” (Pilde 1, 7). Asa cum mereu a facut-o, Biserica Greco-Catolica crede în urmasii marilor barbati ai istoriei noastre, si care astazi si mâine vor duce idealul si dorul celor 100.000 de români din acea iarna a anului 1918 de la Alba-Iulia.
România, trebuie sa privesti cu curaj si cu încredere spre viitor. Cu rabdare, cu chibzuinta si cu onestitate. Asa cum sublinia Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea în discursul de la ceremonia de bun venit pe Aeroportul Baneasa pe 7 mai 1999, în cea dintâi vizita a unui Pontif în tara noastra: „România, întemeiaza-ti viitorul mai departe pe stânca tare a Evangheliei. Cu ajutorul lui Cristos vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm si curaj. Vei fi natiune prospera, pamânt roditor de bine, popor solidar si facator de pace.”.
La multi ani România, Gradina Maicii Domnului! La multi ani români! Dumnezeu sa binecuvânteze si sa ocroteasca tara noastra!

Arhiepiscop si Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia si Fagaras,

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolica