„Discursul Episcopului Greco-Catolic Iuliu Hossu la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918”,

„„Fratilor,

Ceasul plinirii vremii este acesta, cand Dumnezeu Atotputernicul rosteste, prin poporul sau credincios dreptatea Sa insetata de veacuri.
Astazi, prin hotararea noastra, se infaptuieste Romania Mare, una si nedespartita, rostind fericiti, toti romanii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Tara-Mama, Romania.
Va reamintiti cand, prin sutele de spitaluri, in zilele de intunerec va vesteam: Va invinge dreptatea!
(Intreruperi entuziaste: Te cunoastem, Sfintia Ta!)
Va aratam ca vine ceasul cand toti facatorii nedreptatii vor plange cu lacrimi de sange in ziua bucuriei noastre.
A biruit Dreptatea.
Acesta-i ceasul dreptatii lui Dumnezeu si al rasplatirii lui, pentru suferintele veacurilor purtate de un neam, cu credinta in Dumnezeu si cu nadejdea in dreptatea Lui.
Suferintele veacurilor se imbraca in lumina, cum revarsa in clipa aceasta soarele asupra noastra lumina sa, cu binecuvantare (in acel moment soarele iesea de sub norii care acoperea pana atunci intreg orizontul, multimea rupand intr-un entuziasm inflacarat).
Cuvintele Domnului se plinesc si aici, intru plinirea dreptatii dumnezeiesti: «Multi au dorit sa vada ce vedeti voi si n-au vazut, si sa auda ce auziti voi si n-au auzit. Ochii vostri sunt fericiti ca vad si urechile voastre fericite ca aud!»
Vad ziua intregirii neamului si aud buna vestirea dreptatii lui Dumnezeu.
Ascultati romani fericiti, buna vestirea unirii noastre pe veci cu Tara-mama: Romania.
La lumina celor expuse pana aici, din incredintarea si in numele Marelui Sfat al Natiunii Romane din Ungaria, Banat si Transilvania, rog Marita Adunare Nationala sa binevoiasca a primisi a enunta ca ale sale urmatoarele hotarari:
I. Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si tara Ungureasca adunati prin reprezentantii lor indreptatiti, la Alba Iulia in 1 Decembrie 1918, decreteaza unirea a celor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania.
(Aplauze frenetice: Traiasca Romania Mare! Lumea se scoala in picioare, mainile se ridica. Este ora 12 punct).
Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare.
(Voci: Traiasca! Aclamatii, aprobari).
II. Adunarea Nationala rezerva teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei, aleasa pe baza votului universal.
III. In legatura cu aceasta, ca principii fundamentale la alcatuirea noului stat roman, Adunarea Nationala proclama urmatoarele:
1. Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii, in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.
2. Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din stat.
3. Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate terenurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe, in varsta de 21 ani, la reprezentarea in comune, judete ori parlament.
(Voci: Traiasca femeile! Traiasca! Aclamatii, femeile flutura batistele).
4. Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire; libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti.
5. Reforma agrara radicala. Se va face conscrierea tuturor proprietatilor mari. In baza acestei conscrieri, desfiintand cu fidelitate comisele in temeiul dreptului de a micsora dupa trebuinta latifundiile, i se va da posibilitatea taranului sa-si creeze o proprietate (arator, pasune, padure) cel putin atat, cat sa o poata munci el cu familia lui. Principiul conducator al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea nivelarii sociale, pe de alta parte potentarea productiei.
6. Muncitorimii industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantajii care sunt legiferate in cele mai avansate state industriale din apus.
IV. Adunarea Nationala da expresie dorintei sale ca congresul de pace sa infaptuiasca Comunitatea Natiunilor Libere in asa chip, ca dreptatea si libertatea sa fie asigurate pentru toate natiunile mari si mici deopotriva, iar in viitor sa se elimine razboiul ca mijloc de reglementare a raporturilor internationale.
V. Romanii adunati in aceasta Adunare nationala saluta pe fratii lor din Bucovina, scapati de jugur monarhiei Austro-Ungare si uniti cu Tara-mama, Romania.
VI. Adunarea Nationala saluta cu iubire si entuziasm liberarea natiunilor subjugate pana aici in monarhia Austro-Ungara, anume natiunile: cehoslovaca, austro-germana, jugoslava, polona si ruteana, si hotaraste ca acest salut al sau sa se aduca la cunostinta tuturor acestor natiuni.
VII. Adunarea Nationala cu smerenie se inchina inaintea memoriei acelor bravi romani care, in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea si unitatea natiunii romane.
VIII. Adunarea Nationala da expresie multumirii si admiratiei sale fata de Puterile Aliate care, prin stralucitele lupte purtate cu cerbicie impotriva unui dusman pregatit de multe decenii pentru razboi, au scapat civilizatia din ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor natiunii romane din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, Adunarea Nationala hotareste instituirea unui Mare Stat National Roman, care va avea toata indreptatirea sa reprezinte natiunea romana oricand si pretutindeni fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiile pe care le va afla necesare in interesul natiunii.
Fericit am vestit hotararea judecatii lui Dumnezeu prin reprezentantii a toata suflarea romaneasca, fericiti voi, care ati pecetluit pe veci Unirea cu Tara-mama.
O viata intreaga veti marturisi cu mandrie: si eu am fost la Alba Iulia!
Fii fiilor vostri vor chezasui puternic si fericiti, rostind: si parintii nostri au fost la Alba Iulia!
Voi sunteti marea armata a sufletelor alese, a neamului nostru.
De acum, o Romanie Mare, intemeiata pe dreptatea lui Dumnezeu si pe credinta poporului Sau.
Cantarea noastra de biruinta sa fie cantarea neamului pe calea lunga si grea a veacurilor: «Dreptatea Ta, Doamne, e dreptate in veac si cuvantul Tau adevarul».
Dreptate si adevar la temelia Romaniei intregite.
Marire intru cele de sus lui Dumnezeu.
Pe pamant pace.
Ziua Invierii sa ne luminam popoare.
Traiasca Romania Mare, una si in veci nedespartita. Amin!”(1)