„Papa Francisc a afirmat astazi la audienta generala ca a trece prin greutatile vietii ca si cum nu ar avea semnificatie nu este o atitudine crestina, caci acesta trebuie sa fie sigur ca si atunci când lucrurile nu arata bine, exista mereu speranta în Cristos. „Nu este crestineste a merge cu privirea îndreptata în jos – cum fac porcii: mereu merg asa – fara a ridica ochii la orizont”, a spus el pe 23 august. „Ca si cum tot drumul nostru s-ar stinge aici, pe distanta de câtiva metri de calatorie; ca si cum în viata noastra nu ar fi nici o tinta si nici un loc de sosire, si noi am fi constrânsi la o vesnica hoinarire, fara nici o motivatie pentru atâtea trude ale noastre. Acest lucru nu este crestinesc.”
În schimb, ca si crestini, „noi credem si stim ca moartea si ura nu sunt ultimele cuvinte rostite asupra parabolei existentei umane. A fi crestini implica o noua perspectiva: o privire plina de speranta. Cineva crede ca viata retine toate fericirile sale în tinerete si în trecut si ca trairea este o decadere lenta. Altii considera ca bucuriile noastre sunt numai episodice si trecatoare si în viata oamenilor este înscris nonsensul. Cei care în fata atâtor calamitati spun: ‘Dar, viata nu are sens. Drumul nostru este nonsensul.’ Dar noi crestinii nu credem asa. Credem în schimb ca în orizontul omului exista un soare care lumineaza pentru totdeauna. Credem ca zilele noastre cele mai frumoase înca trebuie sa vina.”
Si a continuat spunând: „Suntem mai mult oameni ai primaverii decât ai toamnei. Mie mi-ar placea sa întreb, acum – fiecare sa raspunda în inima sa, în tacere, dar sa raspunda: ‘Sunt un barbat, o femeie, un tânar, o tânara a primaverii sau a toamnei? Sufletul meu este în primavara sau este în toamna?’ Fiecare sa îsi raspunda. Sa observam mai curând vlastarele unei lumi noi decât frunzele îngalbenite pe ramuri. Sa nu ne amagim cu nostalgii, regrete si plângeri: stim ca Dumnezeu ne vrea mostenitori ai unei promisiuni si neobositi cultivatori de vise.” Si a repetat întrebarea sa: „‘Sunt o persoana a primaverii sau a toamnei? A primaverii, care asteapta floarea, care asteapta rodul, care asteapta soarele care este Isus, sau a toamnei, care este mereu cu fata de ardei iuti în otet.”
Pontiful a subliniat apoi ca un crestin stie ca neghina face parte din ogorul Împaratiei lui Dumnezeu. „Mereu exista probleme, exista bârfele, exista razboaiele, exista bolile… exista probleme. Dar grâul creste, si la sfârsit raul va fi eliminat. Viitorul nu ne apartine, dar stim ca Isus Cristos este cel mai mare har al vietii: este îmbratisarea lui Dumnezeu care ne asteapta la sfârsit, dar care deja acum ne însoteste si ne mângâie pe drum. […] Creatia nu s-a oprit la ziua a sasea din Geneza, ci a continuat neobosita, pentru ca Dumnezeu s-a preocupat mereu de noi. Pâna în ziua în care totul se va împlini, în dimineata în care se vor stinge lacrimile, în clipa însasi în care Dumnezeu va pronunta ultimul sau cuvânt de binecuvântare: ‘Iata – spune Domnul – le fac pe toate noi!’ (v. 5). Da, Tatal nostru este Dumnezeul noutatilor si al surprizelor. Si în ziua aceea noi vom fi cu adevarat fericiti si vom plânge. Da: dar vom plânge de bucurie.”
La final, dupa ce a salutat grupuri de pelerini venite din diverse parti ale lumii, Papa Francisc a oferit rugaciuni pentru cutremurul care a lovit o insula italiana, aproape de Napoli, luni, ducând la moartea a doua persoane si ranirea a cel putin 39. Si-a exprimat apropierea fata de toti cei care sufera în urma cutremurului, oferind rugaciuni „pentru cei morti, pentru raniti, pentru familiile lor si pentru persoanele care si-au pierdut locuintele”.
Sursa: http://www.catholica.ro
