„Istoria satului
Lutina este situata în zonele muntoase Lutina Saris, pe versantul sudic al muntelui Cergov, într-una din diviziunile urbane ale localitatii Sabinov, din regiuea Prešov, in nord estul Slovaciei. Altitudinea satului este de 1.100 m. Acesta se afla circa 9,5 km de orasul Sabinov. Centrul satului este traversat de râul Lutinka. În prezent, satul are cca 450 de locuitori.
Satul este localizat în judetul Saris, al carui centru era Vechiul Castel (Velký Saris). Una dintre cele mai vechi înregistrari scrise de Lutina dateaza din 1341. Aici, localitatea este mentionata cu nume maghiarizat, fiind numita Lethenya. În Evul Mediu, Lutina era o ruta comerciala importanta spre Cracovia.
La sfârsitul secolului al XVI-lea, Lutina era o feuda, fiind un sat de dimensiuni mijlocii. Viata pasnica a fost perturbata de mai multe ori „Moartea Neagra” – aceasta a afectat satul si zona înconjuratoare de mai multe ori. Începând cu 1851, satul Lutina este cunoscut pentru ca avea cea mai mare populatie din Slovacia. Coordonatele demografice au facut ca Lutina sa devina cel mai mare loc de pelerinaj Marian al greco-catolicilor din Slovacia.
Un istoric al locului de pelerinaj
Traditia aparitiilor din Lutina spune urmatoarele: în 19 august 1851, dimineata, în jurul orei noua, la sarbatoarea Schimbarii la Fata, Susana Fekete a mers cu trei copii sa culeaga ciuperci pe munte. Când a ajuns la locul unde se afla acum Capela Sfântul Nicolae, a îngenuncheat pe jos, deoarece ea s-a vazut lânga episcopul învesmântat solemn si care semana cu cu cel din icoana Sfântului Nicolae de pe iconostas. Episcopul a privit-o si cu o voce autoritara i-a spus: „Astazi este o mare sarbatoare a Domnului, oamenii piosi sunt în biserica participând la Liturghie si tu culegi ciuperci?” Susana, înfricosata, a raspuns: „Stiu ca azi e sarbatoare, dar eu sunt o femeie saraca, am trei copii si nu am ce sa le dau de mâncare pentru masa de prânz”. Sfântul a continuat: „Si ieri ati fi putut strânge ciuperci, nu în aceasta dimineata! De aceea, Dumnezeu pedepseste omenirea, pentru ca nu respecta duminica si sarbatorile. Oamenii nu doresc sa participe la Sfânta Liturghie si în loc sa laude pe Dumnezeu cu gura, îl insulta. În amintirea întâlnirii noastre, aici, va fi ridicata o Sfânta Cruce. Toate acestea sa la spui preotului spiritual”. Apoi sfântul a disparut. Copiii nu au vazut nimic, iar mama lor le-a interzis sa vorbeasca despre eveniment. Susana nu a spus nimic nici preotului.
Sfântul ei a aparut în padure si a avertizat-o sa îndeplineasca ordinele sale. El ia spus ca va amuti daca nu spune. În cele din urma i-a spus preotul local pe nume Stephen Rojkovic. El nu a crezut-o. Nu au crezut-o nici oamenii si o numeau „Susana cea nebuna”.
Într-o zi, când a sunat de „Angelus”, Susana a mai avut înca o data viziunea acasa. Sfântul i-a adresat un ultim avertisment. A fugit imediat la primar ca sa vina sa-l vada. Când a sosit, primarul nu a mai vazut, nici nu a auzit nimic. Femeia a considerata nebuna. Din acea zi a ramas fara grai. A sunat la un medic. A venit trei. Unul era din partea diecezei. De asemenea a fost evaluata psihologic de catre un specialist din Kosice. Ei au descoperit ca Susana era fizic si psihic sanatoasa si ca pierderea glasului este un fapt misterios si inexplicabil. Pr. Rojkovic a decis sa se faca o cruce si a fost pusa unde sfântul îi poruncise femeii. A sfintit-o curând. La eveniment, Susana a strigat o voce clara: „Îl vad din nou”. Parintele Rojkovic a consolat-o, spunând: „Fii fericita, si eu îl vad”. Din acel moment, Susana a început sa vorbeasca si atât preotul cât si credinciosii au crezut în spusele sale.
Dupa aceste evenimente, Susana s-a dus la padure aproape zilnic. Într-o zi, Sfântul Nicolae i-a aparut din nou, în locul în care se afla acum Biserica Adormirii Maicii Domnului si i-a cerut sa îi transmita preotului ca vrea sa se construiasca o biserica dedicata Fecioarei Maria. Pentru a demonstra întâlnirea lor, Sfântul Nicolae i-a dat Susanei o icoana care sa fie fundament pentru viitorul sanctuar. Susana adus icoana preotului Rojkovic. El a convocat curatori, martori si pe primar si împreuna au închis icoana în prezbiteriu. O cheie a ramas la preotul paroh, iar cealalta la curatorul principal. A doua zi, Susana a mers la acelasi loc unde se întâlnise cu Sfântul Nicolae. Din nou, acesta i-a dat aceeasi icoana cu reprezentarea Sfintei Fecioare Maria. Susana a dus-o preotului. Pr. Rojkovic a convocat din nou curatorii si pe martori, între care a fost de asemenea prezent si preotul romano-catolic din Pecovská Nova Ves. A deschis încaperea unde fusese icoana si plin de uimire a constatat ca nu era acolo. Acest eveniment l-a ajutat sa creada. Chiar si preotul romano-catolic a îngenuncheat în fata Susanei, cerându-i iertare pentru ca nu o crezuse si o ridiculizase. Relatarile acestor evenimente au fost trimise la Oficiul episcopilor catolici din Prešov.
A urmat de o investigatie aprofundata a autoritatii episcopale si Colegiul medical regional. S-a constatat ca Susana era mental si fizic sanatoasa si ca ceea ce continea revelatia în nici un fel nu contrazicea principiile doctrinare si morale ale Bisericii Catolice.
Rezultatele anchetei au fost trimise la Roma, care le-a aprobat. În 24 mai 1855 Papa Pius al IX a trimis o scrisoare apostolica, în care sunt scrise indulgentele care pot fi obtinute la Lutina.
Textul prevede acordarea de indulgenta plenara si iertarea tuturor pacatelor credinciosilor care, spovediti si împartasiti, merg în pelerinaj în orice an, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului sau în cele sapte zile imediat urmatoare în biserica din Lutina, de pe teritoriul Episcopiei de Presov. Credinciosii se vor ruga pentru unitatea Bisericii. Sfântul parinte a semnat înscrisul pe data de 11 mai 1855.
Dupa aceasta aprobare, la nivel national a început o colecta pentru construirea Bisericii Adormirii Maicii Domnului. Sumele au sosit din: Viena, Buda sau Transilvania. Numarul de pelerini care au contribuit si la ridicarea edificiului a fost de cca 60.000. Vindecari miraculoase sunt înregistrate înca din primii ani.
