„Cu o ampla cateheza despre rugaciunea în familie si cu un apel în vederea primei Zile mondiale de rugaciune pentru ocrotirea creatiei, marcata începând din acest an la 1 septembrie, papa Francisc a continuat la audienta generala de miercuri seria reflectiilor dedicate raportului dintre familie si sarbatoare, munca si rugaciune.
Deseori, a remarcat Pontiful, crestinii recunosc dorinta de a se ruga mai mult, dar afirma ca nu au timp sa se roage. În fata acestei situatii e bine sa ne punem o întrebare simpla: cum este iubirea noastra fata de Domnul, simtim vreo emotie atunci când ne îndreptam gândul spre Dumnezeu? Nu întâmplator, a reluat Sfântul Parinte, porunca pe care se bazeaza toate celelalte spune: ”Sa-l iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, din toata inima ta, din tot sufletul tau si din tot cugetul tau” (Dt 6,5; Mt 22,37).
• «Expresia recurge la limbajul intens al iubirii, revarsând-o în Dumnezeu. Iata, spiritul rugaciunii locuieste mai întâi de toate aici. Si daca locuieste aici, locuieste întregul timp si nu pleaca niciodata. Reusim sa ne gândim la Dumnezeu ca la o mângâiere care ne tine în viata, înaintea careia nu se afla nimic? O mângâiere de care nimic, nici chiar moartea, nu ne poate desparti? Sau îl gândim doar ca pe marea Fiinta, Atotputernicul care face orice, Judecatorul care controleaza toate faptele? Totul este adevarat, natural, dar numai când Dumnezeu este iubirea iubirilor noastre, semnificatia acestor cuvinte devine deplina. Atunci ne vom simti fericiti, si chiar un pic derutati, pentru ca El se gândeste la noi si, mai presus de toate, ne iubeste».
”Daca iubirea fata de Dumnezeu nu aprinde focul, spiritul rugaciunii nu încalzeste timpul”, a spus mai departe papa Francisc, remarcând ca rugaciunea autentica nu are nevoie de vorbe multe sau de multe rituri (cf Mt 6,5.7). ”O inima în care locuieste iubirea fata de Dumnezeu face sa devina rugaciune chiar si un gând fara cuvinte, o invocatie în fata unei imagini sacre, sau un sarut trimis înspre biserica”.
A transforma inima omului într-un loc de rugaciune este lucrarea Duhului Sfânt, care spune în inimile noastre ”Abba!” – ”Tata!” Acest dar al Duhului Sfânt este prezent în familia care învata sa-l ceara si sa-l pretuiasca. ”Daca îl înveti cu aceeasi spontaneitate cu care înveti sa spui «tata» si «mama», l-ai învatat pentru totdeauna. Când se întâmpla acest lucru, timpul întregii vieti familiale este învaluit în sânul iubirii lui Dumnezeu si cauta cu spontaneitate timpul rugaciunii”.
• «Timpul unei familii, o stim bine, este un timp complicat si aglomerat, ocupat si preocupat. Este întotdeauna putin, nu este îndeajuns niciodata. Cine are o familie învata curând sa rezolve o ecuatie pe care nici cei mai mari matematicieni nu stiu sa o rezolve: în 24 de ore face sa intre de doua ori mai mult. Exista mame si tati care, pentru aceasta, ar putea sa câstige Premiul Nobel. Din 24 de ore, ei fac 48. Nu stiu cum fac, dar se misca si reusesc. Exista multa munca în familie!».
”Spiritul rugaciunii îi restituie lui Dumnezeu timpul, iese din obsesia unei vieti din care lipseste timpul, regaseste pacea lucrurilor necesare si descopera bucuria unor daruri neasteptate”. O buna calauza, în aceasta privinta, primim din exemplul celor doua surori, Marta si Maria, despre vorbeste Evanghelia (Lc 10, 38-42): ele învata de la Dumnezeu armonia ritmului în viata de familie, frumusetea sarbatorii, seninatatea muncii si spiritul de rugaciune.
• «Vizita lui Isus, pe care îl iubeau, era sarbatoarea lor. Într-o zi, însa, Marta a învatat ca munca ospitalitatii, desi este importanta, nu este totul, si ca a-l asculta pe Domnul, cum facea Maria, era lucrul cu adevarat necesar, ”partea cea mai buna” a timpului. Rugaciunea izvoraste din ascultarea lui Isus, din lectura Evangheliei, din confidenta cu Cuvântul lui Dumnezeu».
Papa Francisc a încheiat cu o serie de întrebari, la care o familie este chemata sa raspunda pentru sine si înaintea lui Dumnezeu: ”Exista aceasta confidenta în familia noastra? Avem în casa Evanghelia? O deschidem câteodata ca sa o citim împreuna? O meditam recitând rozariul? Evanghelia citita si meditata în familie este ca o pâine buna care hraneste inima tuturor. Si dimineata si seara, si când ne asezam la masa, sa învatam sa spunem împreuna o rugaciune, cu multa simplitate: este Isus cel care vine între noi, asa cum odinioara mergea în familia Martei, Mariei si a lui Lazar”.
În fine, Sfântul Parinte a facut un apel la rugaciune în vederea «Zilei mondiale de rugaciune pentru ocrotirea creatiei», pe care a înfiintat-o în contextul enciclicei sale ”Laudato sì”, Zi care trebuie sa fie marcata anual la 1 septembrie în toata Biserica:
• «Martea viitoare, 1 septembrie, se va celebra ”Ziua mondiala de rugaciune pentru ocrotirea creatiei”. În comuniune de rugaciune cu fratii nostri ortodocsi si cu toate persoanele de buna vointa, vrem sa oferim contributia noastra la depasirea crizei ecologice pe care o traieste omenirea. În toata lumea, diferitele realitati bisericesti locale au programat initiative oportune de rugaciune si reflectie, pentru a face din aceasta Zi un moment forte si în vederea asumarii unui stil de viata coerent. Cu episcopii, preotii, persoanele consacrate si credinciosii laici din Curia Romana ne vom întâlni în bazilica San Pietro la ora 17.00 pentru Liturgia Cuvântului, la care, înca de pe acum, îi invit sa participe pe romani, pelerini si pe toti cei care doresc».
Primiti acum si Binecuvântarea Apostolica invocata de papa Francisc la încheierea audientei generale de miercuri, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toti cei care o primesc în spirit de credinta.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va