„1. Preotul greco-catolic Bacotiu Augustin mort pentru credinta catolica în lagarul de la Grindu (+ 1961):
Nascut în 1909 si hirotonit preot în 1932, a refuzat categoric trecerea fortata la Biserica Ortodoxa Româna în 1948. Fusese administrator parohial la Parohia Româna Unita Satu-Lung (Protopopiatul Cluj), iar în 1948 era preot la Sânpaul (Jud. Cluj).
Prima data a fost arestat în 1952. Apoi a fost arestat în 1956 sau în 1957 si condamnat la 5 ani. În 1958 era la Gherla, în temnita de exterminare, unde l-a întâlnit pe Preotul Alexandru Ratiu, care a scris: „Parintele Augustin Bacotiu a stat cu mine în celula la Gherla, iar în 1959 a fost transferat în lagarul de la Grinzi, unde a si murit în 1961 ”. Preotul Vasile Andercau scrie despre Preotul Augustin Bacotiu: „Locuri de detentie: Gherla.1958, Grindu-1959 (1960) 1961, Balta Brailei. Locul si data mortii: Grindu – 1961”. Locul înhumarii nu se stie.
Asadar, Parintele greco-catolic Augustin Bacotiu a murit pentru credinta catolica în lagarul-colonie de munca de la Grindu. Preotul Alexandru Ratiu, ajuns în S.U.A., îl trece printre cei care „s-au jertfit pentru credinta catolica si Biserica Româna Unita”. Jertfa lui sa ne fie întarire în credinta dreapta catolica.
(Aceste date si multe altele, cu trimiterile bibliografice, se afla în vol. I din „Martirologiul Românesc” de Anton Moisin).

2. Preotul prof. Dr. Ioan Osian, cleric greco-catolic, mort în lagarul de la Ghencea (+ 1953 sau 1954 ) pentru credinta catolica:
În vremea prigoanei comuniste, când Prof. Anton Moisin strângea în secret date despre clericii uniti (greco-catolici) arestati, Preotul Canonic Dr. Coriolan Tamâian i-a spus la Oradea: „Pr. Dr. Ioan Osian a fost directorul Liceului de baieti din Simleu. Arestat si dus la închisoarea Ghencea, a murit acolo”. Preotul Ioan Osian refuzase trecerea fortata la Biserica Ortodoxa Româna în 1948. Preotul Alexandru Ratiu (trecut si el prin temnite ca si Canonicul Coriolan Tamâian) a indicat si anul mortii Preotului Ioan Osian, anume 1954, spunând ca a murit în lagarul Ghencea. Preotul Vasile Andercau scrie ca Parintele Ioan Osian a fost detinut între 1950-1952, adaugând ca „ moare în lagarul de exterminare Ghencea, în 04.01.1953”. Faptul ca a precizat ziua, luna si anul ne-a dat de gândit, de aceea nu ne putem pronunta înca daca anul corect al mortii este 1953 sau 1954. Cândva se va lamuri si acest aspect. Cert e ca Preotul Ioan Osian a murit într-un lagar de exterminare pentru credinta sa catolica. Jertfa lui sa ne fie întarire în credinta catolica.
(Aceste date si multe altele, cu trimiterile bibliografice, se afla în vol. I din „Martirologiul Românesc” de Anton Moisin).

3. Preotul greco-catolic Fanea Victor, mort pentru credinta în lagarele comuniste (+ 1960 sau 1961), (îngropat într-o groapa comuna):

Preotul greco-catolic Fanea Victor, nascut în comuna Trip (Jud. Satu-Mare), cu studii teologice la Oradea si devenit preot în comuna Sâncrai (Jud. Satu-Mare), a refuzat în 1948 trecerea fortata la Biserica Ortodoxa Româna ordonata de regimul stalinist si îndeplinita de Securitate cu complicitatea conducerii Bisericii Ortodoxe Române. Ca urmare a refuzului sau a fost arestat în acelasi an. S-a reîntors totusi dar a activat clandestin în Tara Oasului pe linie bisericeasca. În 1957 a fost din nou arestat, de data aceasta definitiv, si condamnat. A fost trimis în lagarele de munca si exterminare de la Periprava, se pare de la Gradini, precum si de la Salcia. A fost anchetat si chinuit. Nu a rezistat regimului salbatic de munca fortata si de exterminare din aceste lagare. Dar nu a cedat nimic din credinta sa, desi se stingea iar sotia lui era singura acasa cu cinci copii mici. Exista doua informatii despre moartea lui: în lagarul de la Periprava în aprilie 1960 sau în lagarul de la Salcia în 1961. Locul înhumarii nu se stie, doar ca este o groapa comuna. Este cert însa ca Preotul Fanea Victor si-a dat viata pentru credinta catolica.
(Datele au fost preluate din lucrarea „Martirologiul românesc”, vol. I, de Anton Moisin, unde se ofera multe amanunte si se citeaza numeroase surse).

4. Preotul Neda Dumitru, Canonic si profesor greco-catolic, Mort pentru credinta catolica în prigoana comunista (+ 1956):
Preotul greco-catolic Dumitru Neda a fost un intelectual român unit (greco-catolic) de marca, ziarist si profesor la Academia de Teologie din Blaj, Canonic Mitropolitan. A refuzat în 1948 trecerea fortata la Biserica Ortodoxa Româna, fiind arestat din acest motiv. Închis la Neamt si apoi la Dragoslavele, a fost trimis ulterior la temnita de exterminare din Sighet. Din cauza conditiilor inumane de detentie s-a îmbolnavit de plamâni, scuipând sânge. Tusea puternic, îl auzeau si alti detinuti (îsi amintea de tusea lui si Episcopul Iuliu Hossu, închis în alta celula). Ca sa scape de el, autoritatile l-au eliberat. S-a îngrijit o vreme dar a fost din nou arestat la Cluj si condamnat la Sibiu de un tribunal militar la regim de detentie (dupa unele surse „lagar de concentrare”, dupa altele domiciliu fortat), urmarea fiind ca a murit repede (1956). Desigur, boala contractata la Sighet l-a rapus acum. În intervalul dintre cele doua detentii Prof. Univ. Dr. Alexandru Ciplea facuse aproape imposibilul ca sa-l vindece, dar revenind Preotul Neda Dumitru în detentie si fara ajutorul acestui medic, s-a prapadit repede. Prin urmare, se poate spune ca Preotul Neda Dumitru si-a dat viata pentru credinta catolica.
(Datele au fost preluate din lucrarea „Martirologiul românesc”, vol. I, de Anton Moisin, unde se ofera multe amanunte si se citeaza numeroase surse).

5. Preotul David Ioan, paroh greco-catolic în Sarata (jud. Fagaras de atunci), a fost împuscat de securitate si a murit pentru credinta catolica (+1955 ):
Preotul greco-catolic David Ioan s-a nascut în 1908, si a fost hirotonit preot în 1931. Când a început prigoana anti-unita în 1948, a refuzat sa treaca la Biserica Ortodoxa Româna. A trebuit sa stea ascuns câtiva ani, fiind adapostit de tarani din doua sate. Slujea în ascuns, a scris si o carte (unde o fi ?), le acorda asistenta spirituala si partizanilor din Muntii Fagaras. Securitatea era sa-l încolteasca o data, într-o sura, unde a tras cu pistoalele. A doua oara n-au mai ratat – anume în 7 Ianuarie 1955, securistii l-au dibuit într-o gluga de coceni unde avea ascunzatoare, el a încercat sa fuga dar a fost împuscat. Ion Gavrila Ogoranu, comandant de partizani, care lupta în zona contra Securitatii, scrie ca atunci Preotul David Ioan a fost doar „ranit”, precizând data: „7 Ianuarie 1955”, dar: „moare curând dupa aceea”. Profesorul Gavril Popa din Scorei, i-a declarat Preotului Anton Moisin, ca Parintele David Ioan „a fost prins, torturat”, adaugând: „la scurt timp a murit”.
Asadar, Preotul greco-catolic David Ioan si-a dat viata pentru credinta catolica în anul 1955, moartea fiind urmarea împuscarii lui de catre Securitate.
(Datele au fost preluate din lucrarea „Martirologiul românesc”, vol. I, de Anton Moisin, unde se ofera multe amanunte si se citeaza numeroase surse).

6. Preotul Leon Manu, egumenul greco-catolic al mânastirii greco-catolice Nicula, mort pentru credinta catolica în temnita din Gherla (+ 23 martie 1958 ):
Anul acesta s-au împlinit 55 de ani de la martirizarea Preotului Calugar Leon Manu, O.S.V.M. Nascut în Caianul Mic (Jud, Bistrita Nasaud). A slujit bisericeste în Dieceza Greco-Catolica de Cluj-Gherla, fiind Paroh la Cluj-Manastur II si Egumen al Mânastirii Nicula (manastire greco-catolica). A refuzat trecerea fortata la Biserica Ortodoxa Româna în 1948. În calitate de preot si calugar s-a remarcat prin sfintenie si prin predicile deosebite. A fost arestat si închis la Gherla, temnita de exterminare. Acolo a si murit. Preotul Alexandru Ratiu era vecin de celula cu el si a spus: „La Gherla, în 1958 Martie, a murit Preotul Leon Man, în celula alaturata 66 ”. Preotul Vasile Andercau spune si ziua: 23 Martie. (Mentionam ca Preotul Leon I. Manu mai apare cu numele ortografiat Man, dar în Sematismul ultim dinaintea prigoanei, în 1947, era trecut Manu; Man era mai degraba o prescurtare).
Preotul Egumen Leon Manu si-a dat viata pentru credinta catolica.
(Datele au fost preluate din lucrarea „Martirologiul românesc”, vol. I, de Anton Moisin, unde se ofera multe amanunte si se citeaza numeroase surse).

7. Preotul Victor Bacila, protopop greco-catolic din Baita (Maramures), mort pentru credinta catolica în închisoarea Aiud (+ 1956 ).
Nascut în 1887, Victor Bacila a fost hirotonit preot în 1926, functionând la început ca „administrator parohial unit la Baita (Districtul Protopopesc Baia Mare, Dieceza Greco-Catolica a Maramuresului)”- cum se arata în Sematismul Greco-Catolic al Diecezei Maramuresului pe anul 1936, – apoi ajungând Protopop. În 1948 a refuzat „trecerea” la Biserica Ortodoxa Româna orchestrata de regimul comunist, de Securitate si de conducerea colaborationista a Bisericii Ortodoxe Române. A fost de aceea arestat în 1948 sau 1949. A fost închis la temnita de exterminare din Sighet. Trebuie spus ca regimul de ocupatie maghiaro-horthyst îl mai arestase o data dupa ocuparea Ardealului de Nord în 1940 si l-a întemnitat tot la Sighet, de unde a scapat în 1940. Acum îl întemnita regimul de ocupatie ateo-bolsevic impus de sovietici, prin „cozile lor de topor” care erau comunistii români. Mai trebuie adaugat ca adevaratul Român care a fost Preotul Victor Bacila i-a avertizat pe credinciosi „cu curaj, în predicile sale, asupra pericolului comunist” – cum îsi amintea credinciosul Vasile Ghisa. De la temnita din Sighet, regimul comunist l-a trimis la cumplita temnita din Aiud. A murit în detentie la Aiud în 1956. Preotul Victor Bacila si-a dat viata pentru credinta catolica.
(Datele au fost preluate din lucrarea „Martirologiul românesc”, vol. I, de Anton Moisin, unde se ofera multe amanunte si se citeaza numeroase surse).