„Sâmbata, 3 august 2013, o parte din membrii Asociatiei Medicilor Catolici din Oradea s-au retras la Sinteu pentru un weekend spiritual. Într-un mediu deosebit cei care au dat curs invitatie doamnei dr. Ioana Galos am vorbit despre slujirea cu umilinta la patul bolnavului, acolo unde suntem chemati de Bunul Dumnezeu, pentru a ajuta, mângâia si mijloci vindecarea celui în suferinta. Momentele spirituale au fost prezentate si întretinute de pr. vicar general Florian Gui si pr. Sorin Craciun – spiritualul acestei asociatii. S-a propus spre meditare pericopa evanghelica din Joia Mare care prezinta spalarea picioarelor apostolilor de catre Domnul Isus (In. 13, 1-20).
Gestul de asumare a conditiei de jertfa umila a Fiului pentru rascumpararea noastra – versetul 4 s-a sculat de la masa (tatalui), s-a dezbracat de hainele lui si s-a încins cu un stergar – se elibereaza de demnitatea sa de „FIU AL CELUI PREAÎNALT” si îsi asuma conditia de servitor umil prin încingerea simbolica. Isus se umileste în mod liber pentru a noastra rascumparare, în timp ce Fiul Risipitor risca sa se întoarca cu umilinta la tatal sau pentru a-i fi mai bine, pentru a nu pieri în ratacirea lui, asa cum o facem si noi azi de multe ori când alergam la Tatal prin Fiul ce ne asteapta la scaunul de spovada.
Fiul risipitor când se întoarce la Tatal sau stia ca poate inclusiv sa fie ucis în bataie de tatal ofensat de jignirea plecarii din casa parinteasca si totusi risca întoarcerea, iar rasplata pentru curajul si riscul asumat este îmbracarea cu mantia tatalui sau, primirea inelului si încaltarea picioarelor de catre tatal milostiv… Acesta este actul de recunoastere si repunerea în drepturi a noastra a fiecaruia prin jertfa lui Isus.
Spalarea rituala a picioarelor apostolilor, ce simbolizeaza curatirea de mizeria pacatelor noastre, este prezentata ca un lucru terminat, deoarece Domnul spala picioarele, Petru cere sa-i spele si capul si tot corpul, dar este linistit de Domnul ca ajunge doar picioarele si se va curata…
Dupa acest gest de umilinta al lui Isus se îmbraca din nou si se aseaza cu ei la masa… si noi suntem invitati la Masa Domnului cât mai des si este o mare onoare primirea acestui dar ceresc din partea lui.
De asemenea si noua Isus ne cere sa fim umili si sa slujim la fel ca si el.
Fiecare dupa vocatia sa este chemat sa slujeasca cu mâinile, mintea si celelalte facultati ale fiintei sale cu Domnul si în numele Lui.
Maica Tereza de Calcutta este un model ideal de slujire a bolnavilor – se naste si se formeaza într-un mediu de mici burghezi conservatori. Simte atractia pentru viata consacrata si intra la Congregatia Surorilor de la Loretto – care se ocupau de formarea pentru viata a fetelor din lumea buna. Este trimisa de aceasta congregatie în India unde cunoaste provocarile unei vieti pline de lipsuri, a unei mari mase de oameni. Perioada anilor 1946-1950 a fost pentru sora Agnes o perioada de zbucium si framântari în care cauta sa-si gaseasca calea si modul de slujire. În 1950 fondeaza Ordinul Misionarele Caritatii, iar din 1966 ia fiinta si ramura barbateasca a fratilor Misionari ai Caritatii. Acest ordin al caritatii are calugari si case în peste 126 de tari si se ocupa de: azile de batrâni, camine de copii, abandonati si/sau abuzati, centre medicale pentru leprosi, bolnavi TBC, bolnavi psihic, toxicomani.
Dupa ce primeste premiul Nobel pentru pace în 16 oct 1979 este invitata si la ONU, unde nu renunta la geanta împletita de bolnavii de lepra de la Santinagar.
Autobiografia trimisa la Oslo cu aceasta ocazie începe asa: „Dupa sânge si origine sunt albaneza. Am cetatenia indiana. Sunt calugarita catolica. În inima apartin cu totul inimii lui Isus.”
La 10 dec 1979 în Aula Magna a Universitatii din Oslo, în fata regelui Olaf al V-lea al Suediei, îi ridica pe toti în picioare înainte de discursul sau, îsi face cruce cu degetele pe buze si rosteste rugaciunea Sfântului Francisc Xaveriu: „Doamne fa din mine un instrument al pacii tale!”. Suntem în anul international al copilului, asa ca am sa vorbesc în numele copiilor nenascuti…
La prima vizita a unei cantine de saraci din Londra se apleaca sa strânga mâna unui batrân zdrentaros care cu lacrimi îi spune: „De mult timp nu am mai simtit caldura unei mâini întinse”. Saracii adevarati ai vremurilor noastre sunt înfometati mai ales de iubire: „Exista multi oameni pe lume care mor pentru un colt de pâine dar exista si mai multi care mor pentru un strop de iubire”. Medicii catolici, misionarii si voluntarii catolici care se ocupa de bolnavii nostri sunt chemati sa îsi exercite chemarea la slujirea sfânta pe care o practica constienti ca în numele lui Isus, boala poate fi tratata sau chiar vindecata. Suntem chemati sa daruim caldura si iubire, pace si întelegere celor care asemeni Fiului sunt în suferinta.
Iubiti medici:
Învatati cuvântul lui Dumnezeu,
Iubiti cuvântul lui Dumnezeu,
Traiti cuvântul lui Dumnezeu,
Raspânditi cuvântul lui Dumnezeu,
Si Cuvântul lui Dumnezeu va face din voi medici sfinti.
