„Tinerii Franciscani din grupul „ALLEGRIA” de la Manastirea Franciscana „Adormirea Maicii Domnului ” din Oradea, au avut deosebita placere de a participa la mult asteptata tabara de vara, în acest an, locatia fiind Vatra Dornei.
În perioada 24-31 iulie 2013, am avut ocazia sa petrecem împreuna multe clipe minunate, unde muzica, jocurile, drumetiile si buna dispozitie au fost cheia unei tabere reusite.
Drumul, lung de 7 ore, a fost obositor dar, împreuna fiind, a trecut destul de repede. Ajunsi la „casuta” noastra pentru urmatoarea saptamâna, am descoperit, încetul cu încetul, peisajul minunat care ne înconjura, descoperind astfel si bogatiile naturii înconjuratoare.
În primele 4 zile din tabara, ne-am familiarizat cu locul (am facut jocuri, drumetii-Izvorul Poiana Negri, karaoke; am devenit actori pentru câteva momente, amuzându-ne unii de ceilalti, costumatia fiind un lucru indispensabil).
În urmatoarele zile, am facut mai multe mini-excursii. Într-una din zile am fost la Cacica unde am participat la Sf. Liturghie din Sanctuarul Marian „Adormirea Maicii Domnului”. Nu putea sa lipseasca din programul acelei zile nici vizita la Mina Cacica unde am inspirat aer curat si ne-am bine-dispus prin petrecerea timpului împreuna în sala de sport a minei, fotbalul fiind de nelipsit. La întoarcerea spre Vatra Dornei, am vizitat si Manastirea Humor si Voronet. În urmatoarea zi, am avut ocazia de a o petrece tot în natura: o mica croaziera pe Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz), drumetie la Cheile Bicazului si Lacul Rosu unde ne-am încercat talentul de „vâslar”.
Un moment cu totul diferit a fost vizita noastra la Butea unde am facut cunostinta cu tineri de vârsta noastra care erau animatori la un campus de vara pentru 200 de copii unde am participat activ la momentele propuse de acestia (bansuri, jocuri, ateliere). Am avut ocazia sa vizitam casa surorilor „Misionarele Patimii lui Isus” si casa de batrâni „Papa Ioan Paul al II-lea” unde, alaturi de cei în suferinta, am participat la Sfânta Liturghie, unindu-ne în rugaciune cu acestia. Tot aici am vizitat Castelul Sturdza si Manastirea Miclauseni. La drumul de întoarcere catre Vatra Dornei am trecut si pe la Seminarul Franciscan de la Roman.
Din programul zilnic nu a lipsit Sfânta Liturghie, catehezele si discutiile pe tema „Mergeti si faceti ucenici din toate natiunile”, tema propusa pentru Ziua Mondiala a Tineretului 2013. Am descoperit cu totii ca împreuna putem fi misionari în viata de zi cu zi, în parohia noastra si în grupurile din care facem parte.
Cu parere de rau ne-am întors acasa, timpul petrecut împreuna trecând foarte repede, pierzând astfel contactul cu realitatea.
Multumim celor care ne-au însotit, Pr. Ionut si Sr. Letitia, care au pus trup si suflet la buna organizare si reusita taberei. Multumim Pr. Mihai Vatamanelu si tuturor binefacatorilor care ne-au sprijinit spiritual si material. Nu în ultimul rând îi multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a dat timp frumos si posibilitatea de a fi împreuna; fiecarui tânar în parte pentru implicarea activa, buna dispozitie si bucuria cu care am trait clipe memorabile.
Impresii:
„O tabara cu adevarat extraordinara în care am stiut cu adevarat sa ne relaxam, dar nu ne-am îndepartat niciodata de valorile unui tânar crestin” (Raul Stancea)
„Reusita taberei a depasit cu mult asteptarile mele, de aceea ma rog si sper ca Dumnezeu sa ne dea cât mai multe momente petrecute împreuna si traite ca o adevarata familie.” (Renata Horgos)
“Allegria a devenit în scurt timp pentru noi toti o a doua familie. Taberele alaturi de ei sunt mai mult decât distractie si jocuri, sunt de asemenea hrana pentru suflet. Împreuna în credinta am învatat sa ne respectam reciproc, am cântat împreuna ne-am jucat si am redevenit copii, am învatat mai multe despre noi însine si ne-am redescoperit credinta. Taberele cu Allegria au fost si vor fi in continuare experiente de viata complexe, echilibrul dintre socializare si credinta în secolul nostru.” (Anca Romocea)
“Tabara din acest an a reprezentat pentru mine o adevarata oaza de pace, liniste si fericire de care am avut nevoie dupa ultimele luni din viata mea, o perioada în care am simtit ca suntem cu totii o familie mare din care nu vreau sa plec nicicând.” (Radu Bala)