„Cu sufletele dreptilor, celor ce s-au savârsit, odihneste Mântuitorule, sufletul adormitului robului tau si fratelui nostru, Parintele Olivier, pazindu-l pe el întru viata cea fericita, care este la Tine, iubitorule de oameni.
Preaiubite Parinte Abate,
Pare incredibil dar este adevarat – Parintele Raquez nu mai este printre noi. S-a întors „acasa” dar sunt sigur ca nu ne-a abandonat deoarece ne iubea foarte mult. L-am întâlnit pentru prima data în 5 iunie 1990 la „Casa Romana del Clero” – Roma unde l-am însotit pe arhiepiscopul nostru, viitorul Cardinal Alexandru Todea si de atunci am ramas prieteni. Am petrecut multe ore discutând deoarece era o persoana înteleapta, disponibila, dedicata Bisericii, având un mare spirit de sacrificiu. A iubit foarte mult Biserica noastra si a iubit fara limite pe seminaristii nostri, zbatându-se pentru ei si pentru Biserica Greco-Catolica din România. Sunt sigur ca în Cer nu ne va uita din rugaciuni.
Multumesc din inima lui Dumnezeu pentru ca ne-a daruit un parinte precum Sfintia sa si în acelasi timp îi multumesc Parintelui Raquez pentru devotiunea cu care a iubit Biserica noastra si pentru prietenia ce mi-a oferit-o.
Parinte Abate, manastirea dumneavoastra trebuie sa fie mândra pentru ca a dat Bisericii un om, un calugar precum Parintele Olivier.
Îl rog pe Dumnezeu sa „odihneasca sufletul robului Sau si fratelui nostru – Parintele Olivier întru odihna Sa, unde toti sfintii se odihnesc, ca Tu singur esti fara de moarte si Tie marire îti înaltam Tatalui si Fiului si Spiritului Sfânt. Amin!”
