XI
În fiecare an, pe 10 ianuarie, îl sărbătorim pe Sfântul Grigorie de Nissa (†394), fratele Sfântului Vasile cel Mare și prieten cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Acesta a strălucit prin înalte cunoștințe filosofice, dar, mai ales, prin râvna pentru dreapta credință, pe care a apărat-o cu stăruință și elocință teologică, participând la Sinodul II Ecumenic (Constantinopol, 381).
În Mineiul pe ianuarie, ziua a zecea, găsim o bogată imnologie, prin care Biserica ne invită să-l cinstim pe Sfânt și să-i urmăm exemplul. Am ales această Stihiră (vers 5) de la Vecernia zilei de sărbătoare, stihiră care ”zugrăvește”, în termeni aleși, chipul marelui Sfânt: ”Cuvioase părinte, preasfințite Grigorie, condeiul cel plin de glasul Mângâietorului și limba cea preaaleasă a dreptei cinstiri de Dumnezeu; luminătorul cel cu multe lumini al dumnezeieștii străluciri; propovăduitorul adevărurilor, temeiul teologiei; izvorul dogmelor înalte, râu al învățăturilor celor curgătoare de miere; alăută cu viers dumnezeiesc a cântărilor celor de Dumnezeu scrise, care îndulcesc cugetele credincioșilor, pe Hristos roagă-L, preaînțelepte, pe Hristos, Cel ce în râul Iordanului din nou a zidit lumea, să mântuiască sufletele noastre”.
”Condeiul cel plin de glasul Mângâietorului”, este asemănarea care subliniază faptul că, Sfântul Grigorie de Nissa a participat la Sinodul II Ecumenic, apărând dumnezeirea Sfântului Spirit Mângâietorul, Care este consubstanțial cu Tatăl și cu Fiul, adică de o ființă cu Tată și cu Fiul.
Să ne oprim asupra unul fragment dintr-o Omilie la ”Ziua Luminilor”, adică la sărbătoarea Botezului Domnului, luând seama la îndemnul Sfântului de a fundamenta și conștientiza însemnătatea botezului nostru: ”Botezul, așadar, este curățirea păcatelor, lăsarea scăpătărilor, pricina înnoirii și a nașterii din nou. Dar nașterea din nou înțelege-o pe cea contemplată cu mintea, dar nevăzută ochilor. Pentru că pe cel bătrân nu-l vom preface în copil, nici pe cel zbârcit într-un tânăr frumos, nici pe om nu-l vom readuce în pântecele maicii sale, cum cugeta iudeul Nicodim cu cugetarea lui groasă, ci pe cel încâlcit în păcate și învechit în rele Dumnezeu îl readuce, prin harul împărătesc, la nevinovăția pruncilor. Căci după cum copilul nou-născut este slobod de nevinovății și pedepse, tot astfel pruncul nașterii din nou nu mai are pentru ce să dea seamă, fiindu-i lăsate răspunderile prin darul împărătesc. Dar această binefacere nu o dăruiește apa (chiar dacă ea este cea mai înaltă din toată zidirea), ci porunca lui Dumnezeu și sălășluirea Spiritului Sfânt, săvârșită tainic pentru a noastră slobozenie, apa doar slujind spre arătarea curățirii!” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Omilii la Praznice Împărătești, Editura Sf. Nectarie, Arad, 2010, pg.47).
Pentru rugăciunile și mijlocirea lui, Isuse Hristoase îndură-Te spre noi.