Încheierea examenului de Bacalaureat marchează nu doar finalul unei etape școlare, ci și începutul unui drum interior, în care fiecare tânăr este chemat să descopere și să cultive ceea ce Dumnezeu a sădit în inima sa. Dincolo de note, rezultate și statistici, adevărata maturizare are loc în taina conștiinței, acolo unde se nasc întrebările despre vocație, identitate și sensul vieții.
Odată cu afișarea rezultatelor și arhivarea lucrărilor scrise, se încheie un capitol important din viața miilor de absolvenți. Dosarele, procesele-verbale și lucrările scrise vor rămâne ani întregi în arhivele instituțiilor de învățământ, însă ceea ce fiecare tânăr poartă cu sine după aceste zile de examen nu poate fi consemnat în niciun document oficial.
Fiecare absolvent pleacă acasă cu propriile întrebări, speranțe și temeri. În timpul examenului nu s-au verificat doar cunoștințele dobândite, ci s-a maturizat și o parte din viața interioară: s-au confirmat sau s-au schimbat planuri, au prins contur noi dorințe, iar întrebările despre viitor au devenit mai apăsătoare.
Autoarea italiană Antonella Cattorini Cattaneo propune, într-o reflecție dedicată tinerilor, imaginea „Grădinii secrete”, inspirată din celebrul roman al scriitoarei engleze Frances Hodgson Burnett (1849-1924). Povestea Mariei, fetița care descoperă o grădină ascunsă și o readuce la viață prin grijă și răbdare, devine o metaforă a drumului pe care fiecare tânăr este chemat să-l parcurgă în descoperirea propriei identități. Adevărata maturizare începe atunci când el are curajul să intre în această „grădină” lăuntrică, să își privească sincer dorințele, fragilitățile și chemările, fără teama de a le ascunde sau de a le nega. Nu este vorba despre un secret izvorât din frică, ci despre acel spațiu interior în care Dumnezeu continuă să vorbească fiecărei persoane.
„Există o diferență uriașă între tânărul care încă nu își cunoaște identitatea și o caută cu teamă și cutremur și cel care o ascunde din frică”, subliniază autoarea. Tocmai de aceea, perioada de după Bacalaureat poate deveni un timp privilegiat pentru a asculta întrebările esențiale: „Cine sunt? Ce vreau să devin? Care sunt dorințele mele autentice?”
Inspirându-se din reflecțiile filosofului Jacques Derrida, autoarea amintește că taina face parte din însăși structura existenței umane. Sunt realități care nu pot fi reduse la explicații sau formule și care invită la o căutare permanentă a sensului. În acest orizont se înscrie și relația personală a tânărului cu Dumnezeu, o relație care se trăiește în discreția inimii și în libertatea credinței.
În același timp, Antonella Cattorini Cattaneo atrage atenția asupra riscului de a evalua tinerii exclusiv prin rezultate și performanțe. „Continuăm să le măsurăm comportamentele prin parametri cantitativi, alegând calea cea mai ușoară, dar destinată să ne facă să pierdem ținta”, avertizează ea.
Iar această „țintă”, spune autoarea, este asemenea unei grădini: un spațiu în care viața poate înflori și unde fiecare tânăr este chemat să își descopere frumusețea originară. Citându-l pe istoricul Pierre Grimal, ea amintește că „nu există nicio civilizație care să nu fi simțit nevoia de a avea propriile grădini”, deoarece lumina, apa și plantele „trezesc acordurile profunde ale sufletului omenesc”.
Imaginea grădinii devine astfel simbol al speranței. Așa cum pământul ascunde semințele înainte ca acestea să încolțească, tot astfel și inima unui tânăr poartă în taină darurile și vocația pe care Dumnezeu le va face să rodească la timpul potrivit. Descoperirea acestui drum nu este niciodată solitară, ci este susținută de familie, profesori, prieteni și Biserică, asemenea celor care, în povestea Mariei, lucrează împreună pentru a reda viață grădinii uitate…
La finalul examenului de Bacalaureat începe, așadar, examenul vieții. Un drum care cere curaj, răbdare și încrederea că Dumnezeu continuă să lucreze în taina fiecărei inimi, asemenea unui grădinar care face să înflorească ceea ce, pentru o vreme, poate a rămas ascuns.
În încheiere, Antonella Cattorini Cattaneo le adresează tinerilor aflați la începutul unui nou drum versurile poetei Antonia Pozzi, pe care le împărtășea și elevilor săi în ultima zi de școală:
„Dacă închid ochii și mă gândesc
care va fi ziua mea de mâine,
văd un drum larg
care urcă
din inima unui oraș necunoscut
spre copacii înalți
ai unei străvechi grădini.”
Biroul de Presă EGCO
Sursa: Settimana News
Foto: © Eugen Ivuț (Passiflora, Curtea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea)
