Mesajul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea transmis de cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, la COP30 în Belém

Domnule Președinte,

Distinși șefi de stat și de guvern, doamnelor și domnilor,

În numele Papei Leon al XIV-lea, adresez salutări cordiale tuturor participanților la cea de-a treizecea sesiune a Conferinței Părților (COP) a Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice și vă asigur de apropierea, sprijinul și încurajarea sa.

Dacă doriți să cultivați pacea, aveți grijă de creație. Există o legătură clară între consolidarea păcii și administrarea creației: „Căutarea păcii de către oamenii de bunăvoință ar deveni cu siguranță mai ușoară dacă toți ar recunoaște relația indivizibilă dintre Dumnezeu, ființele umane și întreaga creație”.

Pe de o parte, în aceste vremuri dificile, atenția și preocuparea comunității internaționale par să se concentreze în principal asupra conflictelor dintre națiuni; pe de altă parte, există o conștientizare tot mai mare a faptului că pacea este amenințată și de lipsa de respect față de creație, de jefuirea resurselor naturale și de declinul progresiv al calității vieții, cauzat de schimbările climatice.

Datorită naturii lor globale, aceste provocări pun în pericol viața tuturor celor de pe această planetă și, prin urmare, necesită cooperare internațională și un multilateralism coeziv și orientat spre viitor, care pune în centrul său sacralitatea vieții, demnitatea dată de Dumnezeu fiecărei ființe umane și binele comun.

Din păcate, observăm abordări politice și comportamente umane care merg în direcția opusă, caracterizate prin egoism colectiv, indiferență față de ceilalți și lipsă de viziune.

„În mijlocul unei lumi în flăcări, ca urmare atât a încălzirii globale, cât și a conflictelor armate”, această conferință ar trebui să devină un semn de speranță, prin respectul arătat opiniilor celorlalți în efortul comun de a căuta un limbaj comun și un consens, lăsând deoparte interesele egoiste și ținând cont de responsabilitatea față de ceilalți și față de generațiile viitoare.

Domnule Președinte,

Încă din anii 1990, Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea a subliniat că criza ecologică „este o problemă morală” și, ca atare, „dezvăluie nevoia morală urgentă de o nouă solidaritate, în special în relațiile dintre țările în curs de dezvoltare și cele puternic industrializate. Statele trebuie să împărtășească din ce în ce mai mult responsabilitatea, în mod complementar, pentru promovarea unui mediu natural și social care să fie atât pașnic, cât și sănătos”.

Din păcate, cei aflați în situațiile cele mai vulnerabile sunt primii care suferă efectele devastatoare ale schimbărilor climatice, defrișărilor și poluării. Grija față de creație devine, așadar, o expresie a umanității și a solidarității. Din această perspectivă, este vital să transformăm cuvintele și reflecțiile în alegeri și acțiuni bazate pe responsabilitate, justiție și echitate, pentru a obține o pace durabilă prin grija față de creație și față de aproapele nostru.

Mai mult, întrucât criza climatică afectează pe toată lumea, acțiunile de remediere ar trebui să includă administrațiile locale, primarii și guvernatorii, cercetătorii, tinerii, antreprenorii, organizațiile religioase și ONG-urile.

Domnule Președinte,

Acum zece ani, comunitatea internațională a adoptat Acordul de la Paris, recunoscând necesitatea unui răspuns eficient și progresiv la amenințarea urgentă a schimbărilor climatice. Din păcate, trebuie să recunoaștem că drumul către atingerea obiectivelor stabilite în acest acord rămâne lung și complex. În acest context, statele părți sunt îndemnate să accelereze cu curaj punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

Tot acum zece ani, Papa Francisc a semnat enciclica Laudato Si’, în care a pledat pentru o conversie ecologică care să-i includă pe toți, deoarece „clima este un bun comun, care aparține tuturor și este destinat tuturor. La nivel global, este un sistem complex, legat de multe dintre condițiile esențiale pentru viața umană”.

Fie ca toți participanții la această COP30, precum și cei care urmăresc activ lucrările sale, să fie inspirați să îmbrățișeze cu curaj această conversie ecologică în gândire și acțiune, ținând cont de fața umană a crizei climatice.

Fie ca această conversie ecologică să inspire dezvoltarea unei noi arhitecturi financiare internaționale centrate pe om, care să garanteze că toate țările, în special cele mai sărace și cele mai vulnerabile la dezastre climatice, își pot atinge potențialul maxim și pot vedea respectată demnitatea cetățenilor lor. Această arhitectură ar trebui să țină seama și de legătura dintre datoria ecologică și datoria externă.

Fie ca să fie promovată o educație în ecologie integrală, care să explice de ce deciziile luate la nivel personal, familial, comunitar și politic modelează viitorul nostru comun, sensibilizând în același timp față de criza climatică și încurajând mentalități și stiluri de viață care să respecte mai bine creația și să protejeze demnitatea persoanei și inviolabilitatea vieții umane.

Fie ca toți participanții la această COP30 să se angajeze să protejeze și să îngrijească creația încredințată nouă de Dumnezeu, pentru a construi o lume pașnică.

Vă asigur de rugăciunile Sfântului Părinte în timp ce luați decizii importante la această întâlnire COP30, pentru binele comun și pentru viitorul omenirii.

Sursa: Buletinul nr. 847 al Biroului de Presă al Vaticanului