Preasfinția Voastră Cristian Crișan, locțiitor și administrator al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice,
Domnule președinte al României,
Domnule ministru secretar de stat pentru Culte,
Excelența Voastră, Nunțiu Apostolic,
Preasfințiile Voastre, episcopi ai Bisericii Greco-Catolice,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Preoți, călugări, călugărițe, frați și surori,

Astăzi îi aducem ultimul omagiu pământesc Eminenței sale Cardinalul Lucian Mureșan, mitropolit de Făgăraș și Alba-Iulia și Întâistătător al Bisericii Greco-Catolice din România. Este o zi cu valoare istorică, o zi de răscruce în istoria acestui popor și a credinței sale. Această zi marchează apusul pământesc al acelei generații care a mărturisit credința creștină până la cele mai cumplite suferințe, așa cum vom asculta în mesajul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea, prezentat de Nunțiul Apostolic. Cardinalul a fost pentru noi un mare mărturisitor al lui Cristos, al fidelității față de Biserică și față de Succesorul lui Petru, cu prețul unor sacrificii nemăsurate, al unor schimbări constante și bruște în viața sa – impuse din cauza apartenenței sale religioase.

El s-a distins printr-o pregătire personală și printr-o lucrare spirituală de însuflețire a credincioșilor, desfășurată clandestin în întunericul nopții, atunci când aceasta era, de fapt, lumina strălucitoare care luminează inimile și inspiră fapte nobile. Cardinalul a fost, de asemenea, la finalul acelor evenimente dramatice, protagonistul unei renașteri pline de speranță pentru Biserica Greco-Catolică din România. Acei ani de suferință nemaiauzită, sub semnul a ceea ce raportul dintre stat și Biserică nu trebuie și nu poate să fie – un raport de subjugare care subminează din rădăcini libertatea religioasă. De ce trezește Dumnezeu o teamă atât de mare celor care se tem de o poziție? Poate pentru că Dumnezeu rămâne o prezență ascunsă în inima fiecărui om, o prezență conștientă, atotputernică, și tocmai de aceea capabilă de o judecată finală atunci când va veni misterul morții și nimic nu i se va putea împotrivi? Sau poate, și mai concret, așa cum reiese din actele tribunalelor care i-au condamnat pe creștini și, în acest caz, în special pe catolici, la pedepse foarte dure, din pricina marelui sens pe care religia îl are, depășind barierele unui stat și constituind o temută instanță de solidaritate mondială.

Sfântul Părinte și întreaga Biserică Catolică îi mulțumesc în acest moment Cardinalului Mureșan și tuturor confraților săi episcopi, preoților și credincioșilor laici pentru o mărturie de fidelitate în care puțini au crezut, deoarece în Apus se știa prea puțin despre noi. Fie pentru că a fost păstrată cu grijă în ascuns, fie pentru că anumite ideologii politice erau împărtășite în multe medii occidentale și se temea pierderea favorurilor dacă s-ar fi strigat cu putere pentru libertatea religioasă, alături de celelalte libertăți proclamate, invocate și înălțate. Acești oameni au fost puși în fața unei grave alegeri: „Dacă vrei, te poți salva! Ajunge doar să îți renegi credința!” iar ei au răspuns de fiecare dată cu refuzul lor. Știm prea bine ce avea să implice acest lucru…

Dragi episcopi, preoți, călugări, călugărițe și laici ai acestei frumoase Biserici Greco-Catolice,
întreaga Biserică Catolică, în acest ceas în care se stinge prezența pământească a unei mărturii ce nu a fost doar a Cardinalului, ci a fost una corală, vă adresează profund emoționată sincerele sale mulțumiri! Suntem cu toții mândri și onorați de voi, fii ai acestor părinți, și suntem profund mișcați sufletește, așezând în bisericile noastre icoanele martirilor voștri, deja beatificați, pentru a ne reaminti cât au contribuit ei la creșterea Trupului mistic al lui Cristos.

Consider deosebit de semnificativă prezența la această celebrare a Președintelui României, a miniștrilor și autorităților, între care și a ministrului secretar de stat pentru Culte, care urmărește cu atâta sârguință și amabilitate evenimentele privitoare la Biserica noastră. Și aceasta nu doar pentru că astfel se manifestă respectul întregului popor român și al instituțiilor sale față de acest frate al nostru, trecut la Domnul, ci ca o recunoaștere a ceea ce el a reprezentat pentru creșterea conștiinței civice a acestei mari țări și pentru apărarea demnității intangibile a fiecărei vieți omenești. Cel care știe să spună «nu» violenței, cel care pune drepturile comune și propriile convingeri mai presus de compromisurile facile, de cedările din frică sau de compromiterile rușinoase în fața lingușirilor ori șantajelor, acela este un învățător pentru popor, o mărturie vie pentru tineri, o chemare de a întemeia patria mereu pe respect și participarea comună, la edificarea unei societăți drepte, generoase, deschise diversității și capabile să primească idei și convingeri care, chiar în varietatea lor, pot și vor să contribuie la binele comun.

Prezența autorităților civile este totodată semnul unui angajament, ca să nu se mai repete niciodată infamele acțiuni săvârșite în trecut, pentru ca memoria să fie purificată și noi atitudini de conducere a națiunii să poată fi confirmate și întărite în aceste vremuri atât de dificile și de contradictorii, în care lumea pare să revină la dorința de poziții și atitudini de forță și de violență, pe care le credeam și le speram depășite pentru totdeauna!

În timp ce rugăciunea noastră, prietenia cordială și afecțiunea noastră îl însoțesc pe Cardinalul Lucian în drumul său spre Cetatea veșnică, Biserica Catolică în diversitatea componentelor sale din România simte dorința profundă de a trăi solidaritatea și respectul reciproc – atât în interiorul ei, cât și față de Biserica Ortodoxă din România, cu care relația pare să devină tot mai fraternă și mai solidară, în ciuda marilor dificultăți din trecut.

Domnul să îl primească pe acest slujitor al Său, care va fi întâmpinat cu bucurie de mulțimea mărturisitorilor credinței. Pe acest pământ al României, i-a oferit lui Dumnezeu persecuții, torturi și moarte violentă. Va fi acolo o prezență vie de mijlocitori care vor ajuta poporul român să se simtă mereu ocrotit și călăuzit, spre un viitor al solidarității, al responsabilității și al unei analize atente a propriilor alegeri, pentru a evita aventuri fără întoarcere, prin uitarea inspirațiilor morale.

În timp ce aduc mulțumiri pentru că mi s-a îngăduit să fiu prezent în calitate de colaborator al Papei tocmai în slujba Bisericilor Orientale Catolice, la acest eveniment de credință și de celebrare a celor mai frumoase valori care unesc bărbații și femeile din întreaga lume, mă unesc Sfântului Părinte Leon al XIV-lea pentru a invoca asupra Bisericii Greco-Catolice din România, care plânge plecarea pământească a părintelui său și se pregătește să ceară Spiritului Sfânt un succesor vrednic, asupra tuturor catolicilor, asupra fraților creștini și asupra întregului popor român, binecuvântarea îmbelșugată, mângâietoare și ocrotitoare a lui Dumnezeu, Domnul Vieții și al Morții, Cel care îi iubește pe toți cu aceeași intensitate, până acolo încât L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ să împărtășească întru totul, în afară de păcat, dar inclusiv în moarte, condiția existenței umane. Pentru toți, acesta să fie temeiul unei speranțe pe care nimic să nu o poată șterge! Amin.

Mai multe fotografii de la eveniment sunt disponibile aici. 

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi