Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea i-a primit în audiență pe participanții la pelerinajul ecumenic ortodox-catolic organizat de Mitropolitul Elpidophoros (liderul Bisericii Ortodoxe Grecești din America) și Cardinalul Joseph William Tobin în aceste zile, exprimându-și bucuria de a-i primi joi, 17 iulie a.c., la Castel Gandolfo. Pelerinajul, provenind din Statele Unite ale Americii, reprezintă o întoarcere la rădăcinile credinței, în locurile legate de Apostolii Petru, Pavel și Andrei, într-un an semnificativ în care se celebrează  1700 de ani de la Conciliul de la Niceea.

În discursul adresat, Pontiful a subliniat valoarea Crezului niceo-constantinopolitan, patrimoniu comun al creștinilor, și a evidențiat coincidența calendarelor care a permis în acest an celebrarea comună a Paștelui. Inspirându-se din tema Anului jubiliar – Peregrinantes in Spe, Papa Leon al XIV-lea a invitat la speranța care izvorăște din Învierea lui Cristos și la mărturisirea acesteia în lume.

În context ecumenic, Papa a amintit progresele dialogului ecumenic și gestul istoric din 1965 al ridicării excomunicărilor reciproce, îndemnând la rugăciune pentru unitatea deplină dorită de Cristos. A cerut pelerinilor să transmită salutul său Patriarhului Bartolomeu, exprimându-și dorința de participare la comemorarea ecumenică a Conciliului de la Niceea.

În încheiere, Sfântul Părinte a invitat la o reîntoarcere spirituală la Ierusalim, la rădăcinile credinței apostolice, și la a fi purtători ai mângâierii și bucuriei pentru omenirea de astăzi. Redăm în cele ce urmează discursul Papei Leon al XIV-lea publicat de Sala de Presă a Sfântului Scaun, tradus în limba română:

«Iubiți frați și surori,

Vă adresez un salut cordial tuturor, în special Mitropolitului Elpidophoros și Cardinalului Tobin, cărora le mulțumesc pentru dorința de a organiza această întâlnire în cadrul pelerinajului vostru la Roma. Sunteți toți bineveniți! (…) sunt foarte bucuros să petrec acest moment cu voi în acest loc minunat, Castel Gandolfo.

Ați venit din Statele Unite, care, după cum știți, sunt țara mea natală, pentru această călătorie ce dorește să fie o întoarcere la rădăcini, la izvoare, la locurile și amintirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel la Roma și ale Sfântului Apostol Andrei la Constantinopol. Este, de asemenea, o ocazie de a experimenta într-un mod nou și concret credința care se naște din ascultarea Evangheliei, auzind Evanghelia transmisă nouă de Apostoli (cf. Romani 10,16). Este semnificativ faptul că pelerinajul vostru are loc în acest an, în care celebrăm 1700 de ani de la Conciliul de la Niceea. Simbolul credinței adoptat de Părinții conciliari rămâne – împreună cu completările aduse de Conciliul de la Constantinopol din anul 381 – patrimoniu comun al tuturor creștinilor, dintre care pentru mulți Crezul este parte integrantă a celebrărilor liturgice. În plus, printr-o providențială coincidență, anul acesta cele două calendare folosite în Bisericile noastre coincid, astfel încât am putut cânta la unison „Aliluia” de Paște: „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”.

Aceste cuvinte proclamă faptul că întunericul păcatului și al morții a fost învins de Mielul jertfit, Isus Cristos, Domnul nostru. Aceasta ne inspiră o mare speranță, pentru că știm că niciun strigăt al victimelor nevinovate ale violenței, niciun plânset al mamelor care își jelesc copiii nu va rămâne neauzit. Speranța noastră este în Dumnezeu, și tocmai pentru că ne adăpăm necontenit din izvorul nesecat al harului Său, suntem chemați să fim martori și purtători ai acestuia. Biserica Catolică celebrează Anul jubiliar, al cărui motto, ales de predecesorul meu Papa Francisc, este Peregrinantes in Spe, adică „pelerini în speranță”. Înaltpreasfințite Mitropolit Elpidophoros, însuși numele dumneavoastră spune că sunteți purtător de speranță! Sper ca pelerinajul vostru să vă întărească pe toți în speranța care izvorăște din credința în Domnul înviat!

Aici, la Roma, ați petrecut timp în rugăciune la mormintele Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În aceste zile, când veți vizita Scaunul Constantinopolului, vă rog să transmiteți salutul meu și îmbrățișarea mea – o îmbrățișare a păcii – veneratului meu frate, Patriarhul Bartolomeu, care a participat cu atât de multă amabilitate la Sfânta Liturghie de început a Pontificatului meu. Sper să ne întâlnim din nou, peste câteva luni, pentru a lua parte la Comemorarea ecumenică a aniversării Conciliului de la Niceea.

Pelerinajul vostru este unul dintre roadele abundente ale mișcării ecumenice menite să restabilească deplina unitate între toți discipolii lui Cristos, după rugăciunea Domnului la Cina cea de Taină, când Isus a spus: „ca toți să fie una” (Ioan 17,21). Uneori luăm de-a gata aceste semne de împărtășire și de comuniune care, deși nu înseamnă încă unitatea deplină, manifestă deja progresul teologic și dialogul în caritate care au caracterizat ultimele decenii. La 7 decembrie 1965, în ajunul încheierii Conciliului Vatican II, predecesorul meu, Sfântul Papa Paul al VI-lea, și Patriarhul Atenagora au semnat o Declarație Comună, ștergând din memoria și viața Bisericii sentințele de excomunicare survenite după evenimentele din 1054. Înainte de acel moment, un pelerinaj ca al vostru probabil nici nu ar fi fost posibil. Lucrarea Duhului Sfânt a creat în inimile oamenilor disponibilitatea de a face acei pași, ca o prevestire profetică a unei unități depline și vizibile. Și noi, la rândul nostru, trebuie să continuăm să implorăm de la Paraclet, de la Mângâietor, harul de a parcurge calea unității și a iubirii frățești.

Unitatea dintre credincioșii în Cristos este unul dintre semnele darului divin al mângâierii; Scriptura promite că „la Ierusalim veți fi mângâiați” (Isaia 66,13). Roma, Constantinopolul și toate celelalte Scaune nu sunt chemate să se întreacă pentru întâietate, pentru a nu risca să ne aflăm ca ucenicii care, pe drum, tocmai în timp ce Isus le vestea patima Sa iminentă, discutau între ei cine este mai mare (cf. Marcu 9,33-37).

În Bula de proclamare a Anului jubiliar, Papa Francisc a observat că „acest An Sfânt va orienta drumul spre o altă aniversare fundamentală pentru toți creștinii: în 2033, de fapt, se vor celebra două mii de ani de la Răscumpărarea împlinită prin patima, moartea și Învierea Domnului Isus” (Spes non confundit, 6). Spiritual, toți avem nevoie să ne întoarcem la Ierusalim, Cetatea Păcii, unde Petru, Andrei și toți Apostolii, după zilele pătimirii și Învierii Domnului, l-au primit pe Duhul Sfânt la Rusalii și de acolo au dat mărturie despre Cristos până la marginile pământului.

Fie ca întoarcerea la rădăcinile credinței noastre să ne facă să experimentăm cu toții darul mângâierii lui Dumnezeu și să ne facă capabili, asemenea bunului samaritean, să turnăm asupra umanității de astăzi untdelemnul mângâierii și vinul bucuriei. Vă mulțumesc!».

Biroul de Presă EGCO

Mihaela Caba-Madarasi