Duminica a 6-a după Cincizecime
20 iulie 2025
Vindecarea slăbănogului din Capernaum
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul (sec IX îHr)
(V 5; L 6; Ap Romani 12,6-14; Ev Matei 9,1-8;
ale Sfântului: Ap Iacob 5,10-20; Ev Luca 4,22-30)
La Vecernie
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și o stihiră a lui Anatolie, pe versul 5 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți”! și celor din întuneric: ,,Descoperiți-vă!”
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.
Apoi 6 stihiri ale Sfântului Proroc Ilie, din Minei, vers 1.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cel ce pe Ilie Tesviteanul în car de foc l-ai mutat de pe pământ, Îndurate Cuvinte; pentru rugăciunile lui mântuiește-ne pe noi, cei ce Te mărim pe Tine cu credință și săvârșim cu bucurie dumnezeiasca și mântuitoarea lui pomenire.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Nu în cutremur, ci în vânt subțire ai văzut venirea lui Dumnezeu, Care te-a luminat pe tine de demult, Ilie, de Dumnezeu fericite, și în car cu patru cai fiind purtat, pe cer ai umblat întru minunată vedere, minunat făcându-te, de Dumnezeu insuflate.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Pe prorocii cei de rușine cu sabia i-ai înlăturat; cerul cu graiul 1-ai oprit să nu plouă pe pământ; cu râvnă dumnezeiască aprinzându-te, pe Elisei, prin aruncarea cojocului, 1-ai umplut de dumnezeiesc îndoit dar, înțelepte Ilie.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Pe doi dumnezeiești luminători care au strălucit în toată lumea să-i lăudăm: pe luminatul Ilie și pe Elisei. Pe unul, ca pe cel ce, cu cuvântul, a încuiat ploaia cea cerească și pe împăratul 1-a mustrat și cu car de foc spre cer s-a înălțat; iar pe celălalt, ca pe cel ce a vindecat apele cele neroditoare și îndoit dar a luat și repejunile Iordanului a despărțit. Că acum cu îngerii saltă, rugându-se pentru noi, ca să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Cel ce în văzduh, spre cer, în car de foc pe tine te-a luat cu cutremur, dându-ți dar de minuni cu foc însuflețit, Ilie Tesvitene, nestricat făcându-te pe tine ca să nu vezi moartea, până când vei propovădui sfârșitul tuturor. Pentru aceasta, venind, dă-ne nouă îndreptare prin învățăturile tale.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Sfeșnic nestins al Bisericii, cel aprins cu râvnă dumnezeiască, Ilie prorocule, cel ce ai încuiat picăturile cele cerești și de corbi ai fost hrănit; cel ce pe împăratul l-ai mustrat și pe proorocii stricați i-ai înlăturat; cel ce cu focul coborât din cer pe cei câte cincizeci îndoiți ai distrus; cel ce pe văduva cea cu amar muncită cu puțin untdelemn ai hrănit-o și pe fiul ei prin rugăciune 1-ai înviat și apa cu foc ai ars-o; cel ce repejunile Iordanului cu picioarele neudate le-ai trecut; cel ce, în car de foc, spre cer te-ai înălțat și lui Elisei îndoit dar i-ai dat, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Mărire…, a Sfântului, vers 6.
Veniți, împreunarea dreptcredincioșilor ca, adunându-ne astăzi întru cinstită biserica grăitorilor de Dumnezeu proroci, cu psalmi să cântăm cuvioasă cântare lui Hristos, Dumnezeului nostru, Cel ce i-a preamărit pe dânșii. Și, cu bucurie și cu veselie, să grăim: Bucură-te, înger pământesc și om ceresc, Ilie, cel cu nume mare; bucură-te, Elisei preacinstite, care ai luat îndoit dar de la Dumnezeu. Bucurați-vă, apărători calzi și folositori și doctorii sufletelor și ai trupurilor poporului celui iubitor de Hristos. Mântuiți de toată asuprirea potrivnică și de necazuri și de toate primejdiile pe cei ce săvârșesc cu credință întru-tot cinstită pomenirea voastră.
Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5.
În Marea Roșie chipul Miresii celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărțitorul apei, iar aici Gavriil, slujitorul minunii; atunci adâncul l-a trecut pedestru, neudat, Israel, iar acum pe Hristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești, și mai înainte ai fost, și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându–se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Urmează cele 3 paremii.
P.: Înțelepciune.
C.: Din Cartea a treia a Regilor (17,1-24), citire.
P.: Să luăm aminte.
Atunci Ilie Tesviteanul, proroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: “Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” Şi a zis Domnul către Ilie: “Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!” Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu. După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească! Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: “Adu-mi puţină apă ca să beau!” Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: “Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!” Ea însă a zis: “Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim!” Atunci i-a zis Ilie: “Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!” Şi s-a dus ea şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme. Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. Şi a zis ea către Ilie: “Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?” Iar Ilie a zis: “Dă-mi pe fiul tău!” Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: “Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: “Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a înviat. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: “Iată copilul tău este viu!” Atunci a zis femeia către Ilie: “Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!”
P.: Înțelepciune.
C.: Din Cartea a treia a Regilor (18,1.17-42.45-46 și 19,1-10.15-16), citire.
P.: Să luăm aminte.
Fost-a cuvântul Domnului către Ilie, în anul al treilea al împărăției lui Ahab, zicând: “Du-te şi te arată lui Ahab şi Eu voi da ploaie pe pământ!” Și când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: “Tu eşti oare cel ce aduci nenorociri peste Israel?” Iar Ilie a zis: “Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi cu cei patru sute de proroci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei“. Şi a trimis Ahab pe toţi fiii lui Israel şi a luat pe toţi proorocii în muntele Carmel. Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul şi a zis: “Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia”. Poporul însă n-a răspuns nimic. Şi a zis Ilie către popor: “Proroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni şi proroci ai Aşerei patru sute. Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu”. Şi a răspuns tot poporul: “Bine ai grăit!” Şi a zis Ilie prorocilor lui Baal: “Să vă alegeţi un viţel şi să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai mulţi şi să chemaţi numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi“. Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: “Baale, auzi-ne!” Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: “Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!” Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge. Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către prorocii lui Baal: “Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi săvârşesc şi eu jertfa mea!” şi s-au dat la o parte. Atunci a zis Ilie către popor: “Apropiaţi-vă de mine!” Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat; a luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: “Israel va fi numele tău!” Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă, A aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el. Şi a zis: “Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!” Şi au făcut aşa. Apoi a zis: “Faceţi aceasta a doua oară!” Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: “Faceţi aşa şi a treia oară!” Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie prorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” Și s-a coborât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” Iar Ilie le-a zis: “Prindeţi pe prorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!” Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo. Apoi a zis Ilie către Ahab: “Du-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie!” Şi a plecat Ahab să mănânce şi să bea; iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat la pământ până a atins genunchii cu faţa sa. Şi pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori şi s-a pornit vijelie şi ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruţă, s-a dus la Izreel. Iar mâna Domnului a fost peste Ilie, care, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab, până la Izreel. Şi a spus Ahab Izabelei tot ce a făcut Ilie şi cum a ucis pe toţi prorocii cu sabia. Atunci a trimis Izabela un vestitor la Ilie, ca să-i spună: “Dacă tu eşti Ilie şi eu Izabela, aşa şi aşa să-mi facă dumnezeii, ba încă şi mai mult, dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face cu viaţa ta la fel cum ai făcut şi tu cu fiecare din ei!” Când a auzit Ilie aceasta, s-a sculat şi a plecat, să-şi scape viaţa sa, şi a venit la Beer-Şeba, care este în Iuda, şi şi-a lăsat ucenicul acolo, iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi, şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zicând: “Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei!” Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: “Scoală de mănâncă şi bea!” Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit iar. Dar iată îngerul Domnului s-a întors a doua oară, s-a atins de el şi a zis: “Scoată de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!” Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Şi a intrat acolo într-o peşteră şi a rămas acolo. Şi iată cuvântul Domnului a fost către el şi i-a zis: “Ce faci aici, Ilie?” Iar Ilie a zis: “Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe prorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia şi sufletul meu!” Şi a zis Domnul: “Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael; pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi proroc în locul tău!
P.: Înțelepciune.
C.: Din Cartea a treia și a patra a Regilor (3 Regi 19,19-20; 4 Regi 2,6-14), citire.
P.: Să luăm aminte.
Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând: “Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după tine!” Iar el i-a zis: “Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e făcut!”.A zis Ilie: “Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!” Iar Elisei a răspuns: “Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!” Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii prorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan. Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: “Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine”. Iar Elisei a zis: “Spiritul care este în tine să fie îndoit în mine!” Răspuns-a Ilie: “Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi”. Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer. Iar Elisei se uita şi striga: “Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!” Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului. Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: “Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.
După Ectenia stăruitoare. rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne… și Ectenia celor șase cereri
Dacă se face Litie.
Stihirile, vers 1, propriu-zis.
Ilie, râvnitorul și însuși opritorul patimilor, prin văzduh umblător a fost văzut astăzi, tăinuitorul cel încredințat mântuirii a toată lumea. O mărire prea curată, căreia s-a învrednicit prorocul spre cer ridicat și podoaba cea aleasă a prorocilor; că acest înger în trup și om fără de trup s-a arătat cu isprăvile. Pe care, 1ăudându-1, să zicem: Apără-ne pe noi, înțelepte, în ziua judecății.
Ca David, astăzi, credincioșilor pe prorocul Domnului cu cântări să-1 cinstim, pe Ilie Tesviteanul și râvnitorul cel prealuminat. Că acesta cu cuvântul cerul ca fierul 1-a lucrat, și pământul cel roditor neroditor l-a făcut. O, minune! Om de lut n-a îngăduit cerurilor să plouă. O, minune! Om stricăcios în nestricăciune s-a îmbrăcat și la cer s-a suit cu car de foc; prin cojoc lui Elisei dăruind îndoit dar, pe împărați a mustrat și pe poporul cel neplecat cu foame 1-a certat. Pe toți prorocii cei stricați i-a rușinat, iar pe fiul văduvei cu cuvântul 1-a înviat. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeul nostru, în pace păzește pe cei dreptcredincioși și le dăruiește laude de biruințe.
Cu spirituale cântări pe prorocii lui Hristos toți să-i 1ăudăm: că Ilie Tesviteanul pe cer umblător a fost, iar Elisei prin cojoc dar îndoit a luat de la Dumnezeu, și luminători luminoși lumii s-au arătat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.
Apoi, pe vers 2.
Doi luminători au răsărit lumii: prealuminații Ilie și Elisei. Că unul cu dumnezeiescul cuvânt picăturile cerești a încuiat, pe împărați a mustrat și cu car de foc la cer s-a suit. Iar altul, apele cele neroditoare le-a vindecat și, îndoit dar luând, curgerile Iordanului le-a trecut; și acum, cu îngerii săltând, pentru noi se roagă să se mântuiască sufletele noastre.
Căruța cea de foc purtătoare, care te-a ridicat pe tine ca întru cutremur la cer, har de foc suflător ți-a dăruit, Ilie Tesvitene, ca să nu vezi moartea, până ce vei propovădui sfârșitul tuturor. Pentru aceasta, vino, dându-ne nouă învățătura isprăvilor tale.
Mărire…, vers 4.
În car de foc șezând ridicat ai fost și te-ai mutat în latura cea luminoasă, o, Tesvitene Ilie! Și pe proorocii cei de rușine i-ai rușinat. Cel ce ai legat cerul cu cuvântul, asemenea dezleagă și greșelile noastre, cu rugăciunile tale cele către Domnul, și mântuiește sufletele noastre.
Și acum…, a. Născătoarei, același vers.
De toate primejdiile păzește pe robii tăi, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să te mărim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.
Urmează Ectenia specială a Litiei, din Liturghier.
Se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 5.
Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat și de ceruri nu Te-ai despărțit, în glasuri de cântări Te mărim; că crucea și moartea ai luat pentru neamul omenesc, ca Domnul cel iubitor de oameni; şi prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât; și cu trupul moartea ai luat, nemurire nouă dăruindu-ne, și, sălășluindu-Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Mai presus de înţelegere este răstignirea Ta și coborârea în iad, Iubitorule de oameni! Că, prădând iadul, ai înviat împreună cu Tine, întru mărire, pe cei legați de demult; raiul deschizându-1, i-ai învrednicit a-1 primi pe dânsul. Pentru aceasta și nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăție păcatelor, învrednicindu-ne a fi locuitori raiului, ca un Îndurat.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat și a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre cele trupești vindecă-le și ne ridică din greșelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, și ne mântuiește.
Mărire…, a Sfântului, vers 6.
Prorocule propovăduitor al lui Hristos, de scaunul măririi niciodată nu te desparți. Și la fiecare bolnav pururea stai de față, și cu cei de sus slujind, de lume bine grăiești, pretutindeni fiind preamărit; cere curățire sufletelor noastre.
Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.
Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții. Ție ne rugăm: Roagă-te, stăpână, cu prorocul Ilie, să se miluiască sufletele noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire…, al Sfântului Proroc, vers 4.
Cel ce a fost înger în trup, temelia prorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, alungă bolile și pe cei leproși curățește. Pentru aceasta, și celor ce-1 cinstesc pe dânsul le izvorăște vindecări.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Preotul face Încheierea.
La Utrenie
După obișnuitul început, cântăreții cântă pe melodia troparului versului de rând 5:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire…, al Sfântului Proroc, vers 4.
Cel ce a fost înger în trup, temelia prorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, alungă bolile și pe cei leproși curățește. Pentru aceasta, și celor ce-1 cinstesc pe dânsul le izvorăște vindecări.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 5.
Crucea Domnului să o lăudăm, sfânta îngropare cu cântări să o cinstim și Învierea Lui să o preamărim; că a înviat pe cei morți, ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morții și tăria diavolului, iar celor din iad lumină le-a răsărit.
Mărire…,
Doamne, mort Te-ai numit, Cel ce ai omorât moartea; în mormânt Te-ai așezat Cel ce ai deșertat mormintele. Sus, ostașii au străjuit mormântul, jos, pe morții cei din veac i-ai înviat, întru tot puternice și necuprinse, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, munte sfânt și de Dumnezeu umblat; bucură-te, rug însuflețit și nears; bucură-te, ceea ce ești una lumii pod către Dumnezeu, care pe cei morți îi treci la viața veșnică! Bucură-te, neîntinată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.
Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, vers 5.
Doamne, după Învierea Ta cea de a treia și după închinarea apostolilor, Petru a strigat către Tine: „Femeile au luat îndrăzneală, iar eu m-am temut; tâlharul, Dumnezeule, Te-a cuvântat, iar eu m-am lepădat de Tine. Oare mai chema-mă-vei pe mine încă ucenic, sau iarăși mă vei arăta vânător adâncului? Ci mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește”.
Mărire…,
Doamne, în mijlocul celor osândiți Te-au pironit călcătorii de lege și cu sulița coasta Ta au împuns, o îndurate! Şi îngropare ai luat, Cel ce ai stricat porțile iadului, și ai înviat a treia. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine și au vestit apostolilor Învierea, prea înălțate Mântuitorule. Pe care Te laudă îngerii: Binecuvântate, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Neispitită de nuntă, mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie ai întors, te lăudăm credincioșii și ne închinăm Ție, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel de demult. Roaga-te și acum neîncetat, cu totul lăudată, prea sfântă, ca să ne mântuim noi.
Îndată se cântă Polieleul.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Îndată Stihurile alese din psalmi cu Mărimurile (Pripelele) polieleului, pe melodie proprie.
Stih 1: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte (Ps 111,1).
Pripeală: Mărimu-te pe tine, Sfinte proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, și cinstim suirea ta cea de foc, cu trupul, le cer.
(Această pripeală se repetă după fiecare stih).
Stih 2: Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul cel rău nu se va teme (Ps 111,6).
Stih 3: Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește (Ps 10,7).
Stih 4: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți (Ps 91,12).
Stih 5: Că Tu binecuvântezi pe cel drept, Doamne, și cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi (Ps 5,12).
Stih 6: Veseli-se-va dreptul de Domnul și va nădăjdui spre El și se vor lăuda cei drepți cu inima (Ps 31,12).
Mărire…, a Treimii.
Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.
În timpul cântării Polieleului și a Pripelelor, preotul cădește altarul și toată biserica.
Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul versului de rând.
De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea și cu dumnezeiasca înviere luminându-se la suflet, mironosițele au binevestit apostolilor: Vestiți întru neamuri Învierea! Domnul împreună lucrând cu minuni și dăruindu-ne nouă mare milă.
Și Sedealna Polieleului, vers 3.
Dumnezeiască Biserica ta tuturor izvorăște din destul vindecări, prorocule preaminunate; împreună cu Elisei cel minunat, rugați-vă lui Hristos să trimită pace lumii și poporului ce vă cinstește pe voi mare milă.
Mărire…, Și acum….a Născătoarei.
Fiecare unde se mântuiește, acolo după dreptate și aleargă. Și care altă scăpare este ca tine, de Dumnezeu Născătoare, care acoperi sufletele noastre?
Treptele, vers 5.
Antifonul I.
Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba vicleană.
Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.
Antifonul II.
La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă păzească.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina, mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.
Antifonul III.
Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalț.
În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea cea întinată.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.
Prohimen, vers 5.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit (Ps 9,32).
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 5:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Sfânta Evanghelie a Învierii după Luca, a șasea (24,36-53).
În vremea aceea, pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Isus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în proroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos, apoi Psalmul 50.
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis:
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis:
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Preotul rostește Ectenia:
Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului proroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli Petru și Pavel; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale Sfântului măritului proroc Ilie Tesviteanul pe care-l sărbătorim astăzi; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Preotul, cu glas înalt:
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții: Amin.
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.
Apoi Condacul Sfântului, vers 2.
Prorocule și înainte-văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Unul, Iubitorul de oameni.
Icos
Multa fărădelege omenească și iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată văzând prorocul Ilie, s-a mâhnit mâniindu-se; și cuvintele de nemilostivire către Cel milostiv a întărâtat, grăind: Mânie-Te asupra celor ce s-au lepădat de Tine, Judecătorule preadrepte. Însă milostivirile Tale, Celui bun, nicicum nu le-ai pornit ca să chinuiești pe cei ce se lepădau de Tine. Că pururea aștepți pocăința tuturor, Unule, Iubitorule de oameni.
Și Sedealna Sfântului, vers 8.
Ca un proroc al dumnezeieștii Lumini cu adevărat, pe prorocii cei mincinoși surpându-i, și prin aceasta ai mustrat pe Ahav cel ce făcea fărădelege, învățându-l să nu se închine lui Baal, preamărite. Și cu rugăciune ai cerut de sus ploaie, pentru care te-ai și înălțat către Domnul, Ilie, în căruță de foc șezând. Pentru aceasta, grăim către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Pe tine, ceea ce numai tu ești între femei fecioară, care ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile te fericim. Că focul Dumnezeirii s-a sălășluit întru tine și ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul și Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc și omenesc după vrednicie măresc preasfântă nașterea ta și cu un glas grăim către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce se închină cu credință nașterii tale celei mai presus de fire.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, prorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 5.
Mântuitorul meu la iad Te-ai coborât și porțile sfărâmând ca un atotputernic, pe cei morți, ca un făcător de bine, i-ai înviat și acul morții l-ai zdrobit, Hristoase; iar Adam din blestem s-a mântuit, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toți strigăm către Tine: Mântuiește-ne pe noi, Doamne!
Icos
Auzind femeile graiurile îngerului, au încetat tânguirea, bucurându-se, și cu cutremur au văzut Învierea. Și iată, Hristos s-a apropiat de ele, zicând: Bucurați-vă! Îndrăzniți, Eu am biruit lumea și pe cei legați i-am eliberat. Deci stăruiți la ucenici, vestindu-le că voi merge mai înainte de voi în Galileea, ca să propovăduiesc. Pentru aceasta, toți către Tine strigăm: Doamne, îndură-Te spre noi!
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Arătând, Mântuitorule, că eşti om după fire, după ce ai înviat din mormânt, din mâncare Te-ai împărtăşit, şi, în mijloc stând ai învăţat să vestească pocăinţa; şi degrabă la Tatăl, cerescul Părinte, Te-ai înălţat, şi învăţăceilor a le trimite pe Mângâietorul le-ai promis. Preadumnezeiescule Dumnezeu-omule, mărire învierii Tale.
Mărire…, a Sfântului Proroc.
Lumina ce te-a arătat pe tine șezând în carul cu patru cai, Ilie, spre cer mergător, nicicum te-a mistuit; că focul cu limbă de foc l-ai tras jos și ai uscat ploile.
Şi acum…, a Născătoarei.
Făcătorul făpturii și Dumnezeul tuturor trup omenesc a luat din sânul tău cel preacurat, Preasfântă Fecioară, și toată firea cea stricată a înnoit lăsându-te după naștere ca și mai înainte de naștere. Pentru aceasta pe tine toți cu credință te lăudăm, strigând: Bucură-te Stăpâna lumii.
Îndată, pe versul 5, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun 8 Stihiri.
4 Stihiri ale Învierii, vers 5.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi, ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Apoi, 4 Stihiri ale Prorocului, din Minei, vers 8.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Când tu, prorocule minunat, te-ai unit cu Dumnezeu prin faptă bună și prin viață curată, de la El putere luând, făptura după socoteală o ai așezat și ușile ploii le-ai încuiat, voind; și de sus foc ai coborât și pe cei rău-crezători i-ai pierdut; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Cu râvna Domnului fiind aprins, pe împărații cei fără de lege tu lămurit i-ai mustrat; pe proorocii cei de rușine i-ai distrus; fierbinte foc ai aprins, în apă, lucru preamărit! Și hrană nelucrată ai izvorât, și apele Iordanului cu cojocul tău le-ai despărțit; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Nu vă atingeți de unșii Mei și întru prorocii Mei nu vicleniți.
Când tu, prorocule, ai arătat pe pământ cu adevărat viață cerească, cu viața cea ipostatică care era întru tine îmbogățindu-te, pe cel mort 1-ai înviat cu sufările tale. Și mai presus de moarte spre mulți ani tu ai rămas, în car de foc ai șezut, spre cele cerești înălțându-te; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
Pe cei mari între proroci și luminătorii cei luminoși ai lumii, cu cântări să-i cinstim credincioșii: pe Ilie și pe Elisei; și lui Hristos să-i zicem cu bucurie: Îndurate Doamne, pentru rugăciunile prorocilor Tăi, dă binecredincioșilor Tăi iertare de păcate și mare milă.
Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 6.
Tu, pacea cea adevărată, cea pentru oamenii lui Dumnezeu, Hristoase, pacea Ta dând după înviere învăţăceilor, i-ai spăimântat, părându-li-se, că văd nălucă; dar ai potolit tulburarea sufletului lor, arătându-le mâinile şi picioarele Tale; dar necrezând ei încă, cu luarea mâncării şi cu aducerea aminte a învăţăturilor le-ai deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile; cărora şi părintească făgăduinţă spunându-le, şi binecuvântându-i, Te-ai suit la cer. Pentru aceasta, cu dânşii ne închinăm Ție: Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar vers 5.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare:
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: troparul, vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
La Liturghie
Prochimen la Apostol, vers 5:
Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac. (Ps. 11,7)
Stih: Acum mă voi scula, zice Domnul, le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față. (Ps. 11,5)
Apostolul: Romani 12,6-14.
Fraților, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem prorocie, să prorocim după măsura credinței; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învață, să se sârguiască în învățătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăție; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluiește, să miluiască cu voie bună! Dragostea să fie nefățarnică. Urâți răul, alipiți-vă de bine. În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate. La sârguință, nu pregetați; cu spiritul fiți fierbinți; Domnului slujiți. Bucurați-vă întru nădejde; în suferință fiți răbdători, la rugăciune stăruiți. Faceți-vă părtași la trebuințele sfinților, iubirea de străini urmând. Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc. Binecuvântați-i și nu-i blestemați.
Aliluia la cădirea Evangheliei, vers 5:
Stih 1: Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea. (Ps. 88,1-2)
Stih 2: Doamne, întru lumina feței Tale vor merge și în numele Tău se vor bucura toată ziua și întru dreptatea Ta se vor înălța. (Ps. 88,16)
Evanghelia: Matei 9,1-8.
În vremea aceea, intrând în corabie, Isus a trecut marea și a venit în cetatea Sa. Și, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta hulește. Și Isus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? Ce este mai lesne? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te și umblă? Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta. Și ridicându-se, s-a dus la casa lui. Iar mulțimile, văzând acestea, s-au înspăimântat și au preamărit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere.
Cuminecarul:
Lăudați pe Domnul toate neamurile, lăudați-L pe El toate popoarele. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Ale Sfântului Proroc Ilie:
Prochimen la Apostol, vers 4.
Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. (Psalm 109,4)
Stih: Zis-a Domnul, Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale. (Psalm 109,1)
Apostolul: Iacob 5,10-20
Fraţilor, luaţi pildă de suferinţă şi de îndelungă-răbdare pe prorocii care au grăit în numele Domnului. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi Îndurător. Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată. Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului, şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă, deci, unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. Ilie era omul cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă, şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că el cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.
Aliluia, la cădirea Evangheliei, vers 8.
Stih 1: Moise și Aaron între preoții Lui, și Samuel între cei ce cheamă numele Lui. (Psalm 98,6)
Stih 2: Chemat6-au pe Domnul și i-a auzit, în stâlp de nor grăia către ei, că păzeau mărturiile Lui și poruncile pe care le-a dat lor. (Psalm 98,7)
Evanghelia: Luca 4,22-30
În vremea aceea toți se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici, în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că niciun proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul. Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de-acolo.
Cuminecarul:
Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
