Casa Memorială „Iosif Vulcan” de la Holod, inaugurată pe 4 octombrie 2024, a fost subiectul unui articol publicat recent în numărul 42 al Revistei de lingvistică și cultură românească, secțiunea Cultură. Scris de doamna Rodica Indig, consilier cultural al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, materialul reafirmă valoarea locului readus la viață, care este deschis publicului larg și vă așteaptă să îi treceți pragul!

«Casa Memorială „Iosif Vulcan” de la Holod (Bihor) a fost deschisă publicului larg la data de 4 octombrie 2024. Acțiunea este un proiect al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, deținătoarea imobilului,  păstrătoarea și continuatoarea valorilor pe care cei din „dinastia” Vulcan le-au consacrat. Prin redarea în circuitul public a acestei case se dorește o reconfigurare pentru generațiile mai tinere, a rolului pe care avocatul, publicistul, prozatorul, academicianul, omul de cultură Iosif Vulcan l-a jucat în consolidarea unității culturale a românilor prin „Foaia enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni” care a apărut din 1855 până în 1880 la Pesta și apoi la Oradea, până în 1906, sub numele de „Familia”. Modernitatea revistei, programul ei, ampla varietate tematică, echilibrul confesional,  fac din aceasta un reper al spiritului inovator al acelor ani.

Iosif Vulcan s-a născut la Holod, la data de 31 martie 1841, în casa preotului greco-catolic Nicolae Vulcan și al Victoriei Irinyi.  Nicolae Vulcan, nepot al episcopului greco-catolic Samuil Vulcan, s-a format la școlile Blajului – acele „fântâni ale darurilor” – , apoi Sibiu și Oradea, parcursul său educațional încheindu-se cu studiile de teologie la Institutul Pazmanian din Viena. Devotat misiunii sale pastorale, fidel năzuințelor naționale ale enoriașilor, constant racordat la timpul său, urcă treptele carierei ecleziale fiind numit mai întâi protopop, apoi, în 1839, asesor consistorial, pentru a primi, un an mai târziu, titlul onorific de vicearhidiacon. În 1879 este numit canonic la capitlul catedral greco-catolic din Oradea de către episcopul Mihail Pavel.

În esența ei, Casa Memorială „Iosif Vulcan” încearcă să reconstituie un fragment de viață din Holod, iar prezentarea materialului documentar folosește metodele tehnice și multimedia ale secolului XXI.

Conceptul unitar al casei dă prilej vizitatorului să facă cunoștință cu Iosif Vulcan (prima încăpere). Statuia sa, realizată de studenții Facultății de Arte orădene, filmul documentar autobiografic și vitrina cuprinzând cele cinci frontispicii ale Revistei „Familia” de-a lungul existenței sale, ne permit înțelegerea idealului acestui spirit luminat și militant pentru care eforturile trebuiau îndreptate, așa cum el însuși mărturisea (Revista „Familia” numărul 29 din 1869) în trei direcții. „ Sunt trei lucruri spre cultivare: biserica, școala și teatrul. Să ne îngrijim dar de înființarea acestora, căci fără biserică, fără școală și fără teatru nu poate fi vorba de cultură și moralitate, nu putem aspira la viitor, la viață. Ferice de națiunea care posedă această trinitate sfântă.”

A doua încăpere te invită, deopotrivă, să înțelegi dimensiunea spirituală, religioasă, culturală a „dinastiei” Vulcan ( prin Samuil Vulcan – episcopul greco-catolic, Nicolae Vulcan – preotul și Iosif Vulcan – publicistul), dar și ctitoriile lor care au trăinicia pietrei, a Cuvântului, sau deopotrivă. Filmul documentar despre Nicolae Vulcan și biserica din Leta-Mare întregesc înțelegerea rolului pe care fiecare dintre ei l-a avut în slujirea pe care și-a asumat-o.

S-a reconstituit o capelă având la bază părți din vechiul iconostas al bisericii din Holod (secolul al XIX-lea, azi restaurat). Aici, vitrina cu obiecte și cărți bisericești, precum și un antimis din vremea episcopului -azi Fericit- Valeriu Traian Frențiu vorbesc despre un timp al martiriului, acela din anii prigoanei comuniste, când Biserica Greco-Catolică a fost interzisă, lăcașele de cult și bunurile acesteia confiscate, când mărturisirea de credință se făcea în clandestinitate, iar episcopii ei erau întemnițați. Culoarea albastră a pereților de azi reproduce culoarea interioarelor țărănești, dar și albastrul Cerului Împărăției.

Încăperea care reconstituie un interior țărănesc din secolul al XIX-lea, cu ladă de zestre, paturi cu lenjerie brodată, cu vase și ștergare românești, cu mobilier simplu, elementar, dă căldură și consistență casei. Icoanele de pe pereți sunt și glasul rugăciunilor șoptite în taină, atât la vreme de primejdie, sperând în ajutor, cât și la bucurie, cu recunoștință. Ele își găsesc corespondentul prin frumusețea și puritatea din motivele populare de pe ștergare, perne sau veșminte. Ele vorbesc de credință și trăinicie. Veșmântul preoțesc din încăpere veghează ca o coloană ca vocea Bisericii să rămână stâlpul veșnic pe care se sprijină comunitatea. Este o prezență dăinuitoare. Reconstituirea unei săli de clasă trimite la importanța educației și, implicit, a școlilor pentru Biserica Greco-Catolică, loc unde se formează conștiințele. Sala de clasă are bănci de epocă, numărătoare, tablă de lemn, are panouri explicative, dar, cel mai important, are CĂRȚI vechi și noi, despre Iosif Vulcan, despre Samuil Vulcan, despre Revista „Familia” și rolul ei modelator peste veacuri. Mihai Eminescu, relația sa cu Iosif Vulcan, debutul în paginile Revistei „Familia”, sunt ilustrate la loc de cinste.

Un hol cu obiecte destinate meșteșugului torsului întregește imaginea unei case de țară, cu rostul ei clar și de nezdruncinat în economia satului acelui timp.

Casa Memorială Iosif Vulcan din Holod este cea de a treia instituție cu caracter muzeal din țară  dedicată ilustrului cărturar după muzeul „Iosif Vulcan” de la Oradea și muzeul privat „Iosif Vulcan – Șinca Veche”, locul nașterii lui Nicolae Vulcan. Amenajarea casei memoriale s-a realizat prin efortul Parohiei Holod și al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, fiind sprijiniți de Primăria Holod, Consiliului Județean Bihor, Secretariatul de Stat pentru Culte, Municipiul Oradea, Banca Comercială Română și de alți binefăcători.

Proiectul a beneficiat de un consiliu științific format din istoricul prof. Aurel Chiriac și scriitorul și publicistul Florin Ardelean.  Liantul cu comunitatea din Holod și împrejurimi l-a constituit părintele paroh Ioan Tătar. Coordonator al proiectului din partea Episcopiei a fost consilierul cultural Rodica Indig. Însă toate acestea nu se puteau duce la bun sfârșit fără implicarea părintelui vicar general, Mihai Vătămănelu, dar mai ales cu binecuvântarea, susținerea și exigența episcopului locului, celui care i-a urmat lui Samuil Vulcan la tronul arhieresc al Oradiei, Preasfințitul Virgil Bercea.

Convinși fiind de corectitudinea, rolul și trăinicia acestui demers cultural, cei implicați fac o invitație publică tuturor celor care doresc să treacă pragul Casei Memoriale „Iosif Vulcan” din Holod nu doar pentru a rememora clipe din istoria ultimelor două secole, ci și pentru a-și aduce contribuția participând sau inițiind evenimente culturale demne de memoria celor care și-au petrecut parte din viață în acest spațiu.»

Rodica Indig
Revista de lingvistică și cultură românească