Preaiubiţilor!

Întâlnirea anuală a tinerilor la Medjugorje este un timp bogat în rugăciune, în cateheză, în fraternitate. Ea vă oferă vouă tuturor posibilitatea de a-l întâlni pe Isus Cristos viu, în special în Euharistie, celebrată şi adorată, şi în Reconciliere. Şi astfel vă ajută să descoperiţi un alt mod de a trăi, diferit de cel pe care-l oferă cultura provizoriului, conform căreia nimic nu poate fi definitiv, ci contează numai a profita de momentul prezent. În acest climat de relativism, în care este greu de găsit răspunsurile adevărate şi sigure, cuvintele-călăuzitoare ale Festivalului: „Veniţi şi vedeţi!” (In 1,39), adresate de Isus discipolilor, sunt o binecuvântare. Isus îşi îndreaptă privirea şi spre voi şi vă invită să mergeţi şi să rămâneţi cu el.

Nu vă fie frică! Cristos trăieşte şi vrea că fiecare dintre voi să trăiască. El este adevărata frumuseţe şi tinereţe din această lume. Tot ceea ce atinge el devine tânăr, devine nou, se umple de viaţă şi de sens (cf. exortaţia apostolică Christus vivit, 1). Vedem asta tocmai în acea scenă evanghelică, atunci când Domnul îi întreabă pe cei doi discipoli care-l urmează: „Ce căutaţi?” Şi ei răspund: „Rabi, unde locuieşti?” Şi Isus spune: „Veniţi şi vedeţi” (cf. In 1,35-39). Şi ei merg, văd şi rămân. În amintirea acelor discipoli a rămas atât de imprimată experienţa întâlnirii cu Isus, încât unul dintre ei a înregistrat chiar şi ora: „Era cam pe la ceasul al zecelea” (v. 39).

Evanghelia ne relatează că după ce au fost în casa Domnului, cei doi discipoli au devenit „mediatori” care le permit altora să-l întâlnească, să-l cunoască şi să-l urmeze. Andrei a mers imediat să-i spună fratelui său Simon şi l-a condus la Isus. Când l-a văzut pe Simon, Învăţătorul i-a dat imediat un supranume: „Chefa”, adică „Piatră”, care va deveni numele Petru (cf. In 1,40-42). Asta arată că atunci când cineva îl întâlneşte pe Isus, devine o persoană nouă şi primeşte misiunea de a transmite această experienţă altora, însă îndreptând mereu privirea spre el, spre Domnul.

Preaiubiţi tineri, aţi întâlnit această privire a lui Isus care vă întreabă: „Ce căutaţi?” Aţi auzit glasul său care vă spune: „Veniţi şi vedeţi”? Aţi simţit acel impuls de a porni la drum? Luaţi-vă timp pentru a rămâne cu Isus, pentru a vă umple cu Duhul său şi pentru a fi gata pentru aventura fascinantă a vieţii. Mergeţi în întâmpinarea lui, staţi cu el în rugăciune, încredinţaţi-vă lui care este expert în inima umană.

Această invitaţie foarte frumoasă a Domnului: „Veniţi şi vedeţi”, relatată de discipolul tânăr şi iubit al lui Cristos, este adresată şi viitorilor discipoli. Isus vă invită să-l întâlniţi şi acest Festival devine o ocazie de a putea „veni şi a vedea”. Cuvântul „a veni”, în afară de a indica o mişcare fizică, are un sens mai profund, spiritual. Indică un itinerar de credinţă al cărui scop este „a vedea”, adică de a trăi experienţa Domnului şi, datorită lui, de a vedea sensul deplin şi definitiv al existenţei noastre.

Marele model al Bisericii cu inima tânără, gata să-l urmeze pe Cristos cu prospeţime şi docilitate, rămâne mereu Fecioara Maria. Forţa „da”-ului său şi a acelui „fie mie” pe care l-a spus îngerului ne impresionează mereu. „Da”-ul său înseamnă implicare şi risc, fără altă garanţie decât certitudinea de a fi purtătoare a unei promisiuni. Acel „Iată slujitoarea Domnului” (Lc 1,38) al său este exemplul cel mai frumos care ne relatează ce se întâmplă când omul, în libertatea sa, se abandonează în mâinile lui Dumnezeu. Fie ca acest exemplu să vă fascineze şi să vă călăuzească! Maria este Mama care veghează „asupra noastră, copiii săi care mergem în viaţă adesea obosiţi, nevoiaşi, dar cu dorinţa ca lumina speranţei să nu se stingă. Asta este ceea ce vrem: ca lumina speranţei să nu se stingă. Mama noastră priveşte acest popor pelerin, popor de tineri pe care ea îi iubeşte, care o caută făcând tăcere în propria inimă cu toate că de-a lungul drumului este atâta zgomot, conversaţii şi distrageri” (Christus vivit, 48).

Dragi tineri, „alergaţi atraşi de acea Faţă atât de iubită, pe care o adorăm în Sfânta Euharistie şi o recunoaştem în trupul fratelui suferind. Duhul Sfânt să vă stimuleze în această alergare înainte. Biserica are nevoie de elanul vostru, de intuiţiile voastre, de credinţa voastră” (ibid., 299). În alergarea voastră pentru evanghelie, animată şi de acest Festival, vă încredinţez pe voi toţi mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, invocând lumină şi putere de la Duhul pentru ca să puteţi fi adevăraţi martori ai lui Cristos. Pentru aceasta mă rog şi vă binecuvântez şi vă cer şi vouă să vă rugaţi pentru mine.

Roma, „Sfântul Ioan din Lateran”, 29 iunie 2020

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:www.ercis.ro