Poate că una dintre cele mai frumoase generații ale poporului român a fost cea cunoscută în istorie ca „Generația Marii Uniri”. Și pe plaiurile noastre a existat o astfel de generație, condusă de către „omul-drapel”, dr. Vasile Lucaciu. În părțile Tășnadului s-a afirmat în preajma „orei astrale a neamului românesc”, protopopul Domițian Cupșa.

Născut în Sălajul istoric, o bună parte a vieții și-a petrecut-o la Tășnad, acolo unde de altfel a și fost înmormântat. Am avut ocazia să îl redăm memoriei culturale din Sălaj, publicând un articol în revista șimleuană „Flori de crin” dar și celei din Satu Mare, într-un dicționar dedicat personalităților care au făurit Marea Unire. Cu bucuria de a-i fi găsit recent și un portret, într-o enciclopedie maghiară din perioada interbelică!, îl prezentăm acum și cititorilor „Informației de Duminică”.

Născut pe meleaguri sălăjene

Arhidiacon onorar, protopop, membru asesor al Exactoratului diecezan, preotul greco-catolic Domiţian Cupșa s-a născut la Câmpia Sălaj (pe atunci localitatea se numea Husmezău) în 23 iulie 1865. Era fiul învățătorului emerit Constantin Cupșa și al Mariei Marincaș. Mama lui era originară din aceeași familie cu canonicul de Gherla, Ioan Pop-Suduranul. Să remarcăm faptul că un alt „husmezan”, membru al familiei Cupșa, probabil înrudit cu Domițian, preotul greco-catolic Dumitru Cupșa (1840- 1921), a slujit la Giorocuta aproape o jumătate de veac, între anii 1876-1921, reușind construirea bisericii de zid cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, realizare finalizată în anul 1904. Învățătorul Constantin Cupșa a trăit între anii 1832-1895.

A funcționat mulți ani la școala confesională greco-catolică din Câmpia Sălaj, probabil după absolvirea școlii, până când s-a pensionat, în anul 1891. A fost membru al „Astrei”, încă din 1875. Este înmormântat în cimitirul din Câmpia Sălaj. Domiţian Cupșa a absolvit liceul la Beiuș în 1890, fiind coleg de clasă, printre alții, cu viitorii preoți greco-catolici George Hubic, Emanuel Pereni, Teodor Vaida și Ioan Vancai, dar și cu Vasile Oros, ajuns director al băncii tășnădene „Vulturul”.

Teologia a studiat-o la Gherla, în aceeași generație cu Ioan Anca, Antoniu Băliban, Laurenţiu Bran, Dumitru Cionca, împreună cu care s-a remarcat atât pe tărâm spiritual, cât și pe terenul luptei naționale. Alături de foștii colegi de la Beiuș, Teodor Vaida, Ioan Vancai dar și împreună cu alți teologi precum Aurel Petruca, Iuliu Leményi, Ioan Bruchental și Alexandru Băban, l-a felicitat la 30 decembrie 1891 pe George Pop de Băsești, „conducătorul plin de zel și devotament pentru cauza noastră națională”, care sa distins, printre alte calități, și prin faptul că a fost un permanent sprijinitor al tinerilor români transilvăneni studioși.

Căsătorit în familia Lobonțiu

Domițian Cupșa s-a căsătorit cu Ana Iuliana Lobonţiu, fiica preotului greco catolic Patriciu Lobonţiu (1847-1923, a slujit câțiva ani la Sudurău și apoi, aproape o jumătate de veac la Silvaș).

A fost hirotonit în 6 octombrie 1895. După hirotonire a fost administrator parohial la Porţ, localitate aflată azi în județul Sălaj (comuna Marca), pe atunci în districtul Ip. Aici s-au născut fiicele Cornelia (1897-1973, decedată în Tășnad, căsătorită cu pr. Aurel Ghilea, fost paroh la Săuca, a trăit între anii 1890-1962) și Leontina (1901-1979, decedată în Tășnad, căsătorită cu dr. Alexandru Pop, avocat, 1895-1981, decedat și el la Tășnad). A mai avut doi băieţi: Victor (ofiţer) și Ioan (inginer la C.F.R.). Victor, ofițerul, a avut un fiu, cu același nume ca al său. Victor Cupșa, absolvent de medicină veterinară la Arad, este astăzi un renumit pictor care trăiește la Paris încă din anul 1965. El ține însă legătura cu țara, anul trecut făcând o frumoasă donație de carte, documente, tablouri și alte obiecte de artă către Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, pentru „Muzeul Cărții și Exilului Românesc”, pe care îl administrează această instituție.

Luptător pentru emancipare națională

Părintele Domițian Cupșa s-a remarcat în luptele naționale de emancipare ale românilor. La 8 noiembrie 1908 a fost organizată în Porț o adunare protestatară a românilor împotriva proiectului de lege electorală care introducea dreptul de vot plural, cerându-se introducerea dreptului de vot universal, secret și comunal. Adunarea, autorizată de altfel, a fost prezidată și deschisă de către părintele Domițian Cupșa. Porţenilor le-a vorbit apoi dr. Coriolan Meseșan, avocat din Șimleu. Primpretorul plasei, Nagy Gyula remarca faptul că adunarea sa încheiat cu reliefarea sarcinilor publice „cu exprimarea dorinței egalității cetățenilor, independenței statului, frățietății între locuitori indiferent de naționalitate”.

A participat și la luptele electorale purtate de români în acești ani. A susținut candidatura la alegeri din 1910 a lui dr. Victor Deleu. Dar iată descrierea primirii de care a avut acesta parte în parohia lui Domițian Cupșa, vizitată de candidat la 27 mai 1910 «„În Porț așteptau bravii porțeni și șumălani cu mic cu mare, în capul satului cu poartă de triumf și banderiu. Aici a fost binevenit candidatul nostru de un flăcău și o fetiță care i-a predat și un buchet de flori. La amândoi le-a mulțumit foarte emoționat, în numele Partidului Național Român. Apoi cântând cu toții Hora Unirii au mers la casa parohială, unde s-au rostit cele mai însuflețitoare vorbiri de părintele Domițian Cupșa, candidatul Deleu, însuflețitul preot Vasiliu Pop din Șumal și domnul avocat dr. Coriolan Meseșan. Însuflețirea între popor a atins cele mai înalte culmi”.

Protopopul Tășnadului

A fost foarte legat de parohia Tășnad, unde a fost și protopop din 1925. A funcționat în micul orășel din 1913, când Tășnadul a redevenit parohie, cum fusese până la jumătatea secolului al XIX-lea, până la venirea lui Domițian Cupșa funcționând ca Filie la parohiile Sărăuad sau Blaja. În anul venirii la Tășnad era deja membru al „Astrei”. S-a remarcat ca unul dintre cei mai vrednici români din aceste părți, depunând mult zel pentru împlinirea idealurilor naţionale din acea vreme. În noiembrie 1918 a fost ales membru în consiliul executiv al Comitetului Național Român cercual Tășnad, distingându-se, alături de dr. Coriolan Steer, Teodor Mureșan, Vasile Pustai și George Filep, corifei ai românismului în zona Tășnadului. Din partea cercului Tășnad au fost delegați la Alba Iulia dr. Coriolan Steer, Domițian Cupșa, George Filip (proprietar din Santău), Vasile Pustai (proprietar din Săuca), Teodor Mureșan (învățător din Blaja).

Nu avem siguranța că părintele Domițian a văzut întrupat la fața locului visul de secole al neamului nostru, pentru că nu ne-a rămas o astfel de relatare. Însă este cert că în perioada imediat următoare după împlinirea visului național a avut de suferit, fiindu-i percheziționată casa și proferate amenințări la adresa sa de către secuii bolșevici. A fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia, lucru întâmplat la 22 ianuarie 1919. Și de această dată a avut cam același destin cu fostul coleg, Vasile Oros, directorul băncii „Vulturul”, nevoit și el să se refugieze. În septembrie 1919 a fost numit membru în Biroul Electoral Județean Sălaj, fiind deci implicat în instalarea regimului românesc. A activat în cadrul Partidului Național Român și apoi în Partidul Național-Țărănesc, după fuziunea din 1926.

O perioadă, aidoma colegului său Oros, și Domiţian Cupșa a deținut funcția de director al Băncii tășnădene „Vulturul”. S-a stins din viață în 25 decembrie 1934, când a trecut la cele veșnice, probabil la spitalul din Zalău. A fost înmormântat în cimitirul din Tășnad. Memoria părintelui Domițian Cupșa, demn reprezentant al „Generației Marii Uniri” în părțile Tășnadului trebuie să fie cinstită așa cum se cuvine. Atât în satul de obârșie, Câmpia Sălaj, cât și în cele două localități unde a păstorit cu atâta vrednicie, Porț și Tășnad.

Bibliografie selectivă

Viorel Câmpean, Preoţii greco-catolici Dumitru și Domiţian Cupșa, personalități ale localității Câmpia Sălaj, în „Flori de crin”, Șimleu Silvaniei, an XVII (serie nouă), nr. 1 (62), martie 2017, pp. 7-10.

Viorel Câmpean, Viorel Ciubotă, Diana Kinces, Românii sătmăreni și Marea Unire. Dicționar de personalități, Baia Mare, 2018, pp. 102-103. Damó Jenö, Ki kicsoda? A Bánsági Közélet Lexikonja, Timișoara, [1930], col. 27.

Lupta românilor din județul Satu Mare pentru făurirea statului național unitar român. Documente 1848-1918, București, 1989, pp. 483-484, 521-522.

Lupta românilor din Ţara Silvaniei pentru drepturi politice și făurirea statului național unitar român (1905-1918), Cluj-Napoca, 1985, pp. 87, 107-110, 242-243.

Cornel Grad, Rapoarte și memorii privind activitatea Consiliilor și Gărzilor Naționale Române din comitatele Sătmar, Sălaj, Bihor și Arad (Decembrie 1918-Martie 1919) în „Acta Musei Porolissensis”, V, Zalău, 1981, p. 525.

Diana Kinces, Anca Deaconu, Tășnad. O sută de ani în 100 de imagini. One hundred yearsin 100 images, Satu Mare, 2018, p. 15.

Doru Radosav, Viorel Ciubotă, 1918 în Sătmar, Cluj-Napoca, 1996, pp. 64, 87, 170, 172, 17

Viorel Câmpean