Marţi în săptămâna a 3-a după Paşti – Ioan 6, 27-33

Textul biblico
²⁷Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul [său]”. ²⁸Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?”. ²⁹Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”. ³⁰Iar ei i-au spus: „Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? ³¹Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»”. ³²Atunci Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. ³³Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”.

Meditaţie
Omul e chemat de Dumnezeu să «lucreze şi să păzească» pământul, să trudească, în urma păcatului, pentru a-şi procura pâinea (cf. Geneza 3,17-19), însă această pâine e sortită pieirii, asemenea celui care o mănâncă. Viaţa omului înseamnă comuniunea cu Dumnezeu (Deuteronom 30,19-20). Aceasta e acordată celui care, în munca sa de zi cu zi, acţionează conform cuvântului Său. Hrana care rămâne pentru viaţa veşnică e ascultarea «legii vieţii şi a cunoaşterii» (Sirah 45,5). «Nu numai cu pâine trăieşte omul, dar că omul trăieşte cu tot ceea ce iese din gura Domnului» (Deuteronom 8,3). «Nu diferitele specii de roade îl hrănesc pe om, ci cuvântul tău îi păstrează pe cei care cred în tine» (Înţelepcinea lui Solomon 16,26). Adevărata hrană a omului, ceea ce îl deosebeşte de animal, e cuvântul, care dă sens oricărei realităţi şi crează relaţii între persoane. De aceea spune Înţelepciunea: «Veniţi şi hrăniţi-vă cu pâinea mea şi beţi vinul meu pe care l-am amestecat! Abandonaţi nepriceperea şi veţi trăi, păşiţi drept pe calea priceperii!» (Proverbe 9,5-6).

Hrana despre care se vorbeşte aici nu e vreo ambrozie ori nectar al zeilor, dătător de nemurire, ci un mod concret de a trăi pâinea cea de toate zilele – cuvântul de iubire rostit Tatălui, e darul Sfântului Spirit care ne face să fim fii şi fraţi. Această hrană e darul Fiului Omului, deasupra căruia se deschid cerurile. În viitor, ne-o va oferi sub forma trupului său jertfit pentru noi. Pâinea pe care au mâncat-o ucenicii şi cei adunaţi la predica de pe munte e semn anticipat, prefigurare a acestui dar care vine numai de la el şi o obţine numai cel care se uneşte cu el, pentru că el însuşi e pâinea aceasta, însuşi trupul său.

Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să ne facă să primim darul Fiului, în care se împlineşte mântuirea întregii creaţii. În aceasta constă împlinirea planului lui Dumnezeu: să-l primim pe Isus, Cuvântul Tatălui, lumina şi viaţa a tot ce există. Aceasta este pâinea din cer: Dumnezeu, care se coboară din cer şi se face pâine, pentru a dărui, transmite, comunica – cumineca lumii întregi viaţa sa.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA