„Este pâine pentru toți dacă este oferită tuturor” – acesta este mesajul central transmis de Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea în cadrul Sfintei Liturghii celebrate pe stadionul din Douala, în timpul călătoriei apostolice în Camerun. Pornind de la Evanghelia înmulțirii pâinilor (In 6,1-15), Pontiful a subliniat că minunea lui Dumnezeu se împlinește prin dăruire și solidaritate, iar Euharistia devine izvor de comuniune, credință vie și speranță pentru o lume marcată de lipsuri și suferință. Redăm întregul cuvânt de învățătură, tradus în limba română:

Dragi frați și surori,

Evanghelia pe care am ascultat-o (In 6,1-15) este cuvânt de mântuire pentru întreaga omenire. Pretutindeni în lume este vestită astăzi această Veste Bună, care, pentru Biserica din Camerun, răsună ca un semn providențial al iubirii lui Dumnezeu și al comuniunii noastre.

Mărturia apostolului Ioan ne vorbește despre o mare mulțime (cf. vv. 2-5), asemenea nouă, adunați aici. Pentru toți acești oameni, însă, există foarte puțină hrană: doar „cinci pâini de orz și doi pești” (v. 9). În fața acestei disproporții, Isus ne întreabă și astăzi, așa cum i-a întrebat atunci pe discipolii săi: cum rezolvați această situație? Vedeți câtă lume flămândă, apăsată de oboseală. Ce faceți?

Această întrebare este adresată fiecăruia dintre noi: părinților care își îngrijesc familiile, păstorilor Bisericii care veghează asupra turmei Domnului, celor care poartă responsabilități sociale și politice. Cristos o adresează celor puternici și celor slabi, bogaților și săracilor, tinerilor și vârstnicilor, pentru că toți avem aceeași foame. Această lipsă ne amintește că suntem creaturi: avem nevoie de hrană pentru a trăi. Nu suntem Dumnezeu. Dar atunci, unde este Dumnezeu în fața foametei oamenilor?

În timp ce așteaptă răspunsurile noastre, Isus îl oferă pe al său: „A luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a dat celor care ședeau; la fel și din pești, cât au voit” (In 6, 11). O problemă gravă este rezolvată prin binecuvântarea puținului și împărțirea lui tuturor celor flămânzi. Înmulțirea pâinilor și a peștilor se realizează prin împărtășire: iată minunea! Este pâine pentru toți dacă este oferită tuturor. Este pâine pentru toți dacă nu este luată cu o mână care apucă, ci cu o mână care dă.

Să privim cu atenție gestul lui Isus: atunci când Fiul lui Dumnezeu ia pâinea și peștii, mai întâi aduce mulțumire. Îi mulțumește Tatălui pentru un dar care devine binecuvântare pentru întregul popor.

Astfel, hrana devine îmbelșugată: nu este raționalizată din cauza urgenței, nu este furată din cauza conflictului, nu este risipită de cei care se satură în fața celor care nu au nimic. Trecând din mâinile lui Cristos în cele ale discipolilor, hrana se înmulțește pentru toți și chiar prisosește (Cf. In 6, 12-13). Uimită de ceea ce a făcut Isus, mulțimea exclamă: „Acesta este cu adevărat profetul!” (v. 14). Și totuși, Isus nu caută succesul personal și nu vrea să devină rege (Cf. In 6, 15), pentru că a venit să slujească în iubire, nu să domine.

Minunea pe care a săvârșit-o este semnul acestei iubiri: ne arată nu doar cum Dumnezeu hrănește omenirea, ci și cum putem duce această „pâine” tuturor celor care flămânzesc după pace, libertate și dreptate. Fiecare gest de solidaritate și de iertare, fiecare inițiativă de bine este o hrană pentru omenirea care are nevoie de îngrijire.

Și totuși, aceasta nu este suficient. Hranei trupului trebuie să i se alăture hrana sufletului, care luminează conștiința și ne susține în momentele de întuneric și de încercare. Această hrană este Cristos, care își hrănește Biserica și ne întărește pe drumul nostru prin Trupul său.

Frați și surori, Euharistia pe care o celebrăm devine izvorul unei credințe reînnoite, pentru că Isus este prezent în mijlocul nostru. Acest Sacrament nu este doar o amintire îndepărtată, ci o comuniune vie care ne transformă și ne sfințește. În jurul Euharistiei, masa devine semn de speranță în încercările istoriei și în nedreptățile pe care le vedem în jurul nostru. Devine semnul iubirii lui Dumnezeu, care ne invită să împărțim ceea ce avem, pentru ca darul să se înmulțească în fraternitate.

Domnul, care unește cerul și pământul și cunoaște inimile noastre, a voit să împărtășească nevoile omenirii. Foametea dezvăluie nu doar lipsa noastră, ci mai ales iubirea Sa. De aceea, de fiecare dată când întâlnim un frate sau o soră lipsită de cele necesare, auzim întrebarea lui Isus: ce faceți pentru acești oameni?

Desigur, a fi martori ai lui Cristos, imitând gesturile sale de iubire, presupune adesea dificultăți și obstacole, atât în exterior, cât și în interiorul nostru. În aceste momente, să repetăm împreună cu psalmistul: „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Ps 27,1). Iar dacă uneori slăbim, Dumnezeu ne încurajează: „Nădăjduiește în Domnul, fii tare, întărește-ți inima și nădăjduiește în Domnul” (v. 14).

Dragi tineri, vouă vă adresez în mod special acest îndemn, pentru că sunteți fiii iubiți ai Africii! Ca frați și surori ai lui Isus, înmulțiți-vă talanții prin credință, perseverență și prietenie. Fiți voi înșivă chipurile și mâinile care duc aproapelui pâinea vieții: hrană de înțelepciune și eliberare de tot ceea ce nu hrănește, ci confuzează și răpește demnitatea.

Și în țara voastră, Camerun, mulți trăiesc în sărăcie, atât materială, cât și spirituală. Nu cedați descurajării; respingeți orice formă de nedreptate și violență, care amăgesc prin câștiguri ușoare, dar împietresc inima. Nu uitați că poporul vostru este bogat mai ales prin valorile sale: credința, familia, ospitalitatea și munca. Fiți, așadar, protagoniști ai viitorului, urmând vocația pe care Dumnezeu o oferă fiecăruia.

Luați ca exemplu primii creștini, care au dat mărturie cu curaj despre Domnul Isus, chiar și în fața dificultăților (cf. Fap 5,40-41), și nu încetau să vestească faptul că Isus este Cristosul (cf. v. 42), Mântuitorul lumii. Aceasta este misiunea fiecărui creștin: a vesti Evanghelia cu statornicie.

Frați și surori, a învăța și a vesti înseamnă a lăsa o urmă: semne de dreptate într-o lume rănită, semne de pace acolo unde există conflict, semne de credință care ne eliberează de teamă și indiferență. Cu această Evanghelie în inimă, vom împărtăși Pâinea euharistică, care ne hrănește pentru Viața veșnică. Să-I cerem Domnului, cu credință, să înmulțească darul său în mijlocul nostru, spre binele tuturor!

Biroul de Presă EGCO