„Astăzi, mai mult ca oricând, este necesar ca universitățile, cu atât mai mult cele catolice, să devină adevărate comunități de viață și de cercetare, care să-i introducă pe studenți și profesori într-o fraternitate a cunoașterii, pentru a trăi împreună bucuria Adevărului și pentru a-i aprofunda semnificația și implicațiile practice.” Astfel a evidențiat Papa Leon, vineri după-amiază, la Yaoundé, în contextul vizitei la Universitatea Catolică din Africa Centrală.
Întâlnindu-se cu studenții și profesorii prestigioasei instituții de învățământ din Africa Centrală, fondată în 1989 de Uniunea Conferințelor Episcopale din Africa Centrală, pontiful a spus: „Este o mare bucurie pentru mine să mă adresez dumneavoastră în cadrul acestei Universități Catolice din Africa Centrală, un loc de excelență pentru cercetare, transmiterea cunoașterii și formarea multor tineri. Îmi exprim recunoștința față de autoritățile academice pentru primirea călduroasă și pentru angajamentul lor constant în slujba educației.”
„Ceea ce Evanghelia și doctrina Bisericii sunt chemate astăzi să promoveze, într-o sinergie generoasă și deschisă cu toate forțele pozitive care stimulează creșterea conștiinței umane universale, este o autentică cultură a întâlnirii; de fapt, am putea spune, dintre toate culturile autentice și vitale: o cultură a întâlnirii, grație schimbului reciproc al darurilor proprii în spațiul de lumină deschis de iubirea lui Dumnezeu pentru toate creaturile Sale” – a reliefat pontiful, amintind că, potrivit Papei Benedict al XVI-lea, adevărul este logos care creează dia-logos și, prin urmare, comunicare și comuniune.
„De fapt” – a continuat pontiful în discursul adresat la Universitatea Catolică din Africa Centrală, instituție prezentă în șase țări din regiune – „în timp ce mulți oameni din lume par să-și piardă reperele spirituale și etice, aflându-se prinși în capcana individualismului, a aparențelor și a ipocriziei, universitatea este, prin excelență, un loc al prieteniei, al cooperării și, în același timp, al interiorității și al reflecției. La origini, în Evul Mediu, fondatorii ei i-au dat ca scop Adevărul. Și astăzi, profesorii și studenții sunt chemați să-și propună, ca scop și, în același timp, ca stil de viață, căutarea comună a adevărului, deoarece, așa cum a scris Sfântul John Henry Newman, toate principiile adevărate abundă de Dumnezeu, toate fenomenele conduc la El (S. J.H. Newman, L’idée d’université, Genève 2007, 97).
Pe de altă parte, ceea ce Newman numea „lumină blândă”, adică lumina credinței, în măsura în care este unită cu adevărul iubirii, nu este străină de lumea materială, deoarece iubirea se trăiește întotdeauna cu trup și suflet; lumina credinței este o lumină întrupată, care izvorăște din viața luminoasă a lui Isus. Ea luminează și materia, are încredere în ordinea ei, știe că în ea se deschide o cale de armonie și de înțelegere tot mai largă. Privirea științei primește astfel un beneficiu din partea credinței: aceasta îl invită pe omul de știință să rămână deschis față de realitate, în toată bogăția ei inepuizabilă. Credința trezește simțul critic, în măsura în care împiedică cercetarea să se mulțumească cu formulele sale și o ajută să înțeleagă că natura este întotdeauna mai mare. Invitând la uimire în fața misterului creației, credința lărgește orizonturile rațiunii pentru a lumina mai bine lumea care se deschide studiilor științei (Papa Francisc, Enciclica Lumen fidei, 34).”
Papa Leon și-a exprimat convingerea că „Africa poate contribui în mod esențial la lărgirea orizonturilor prea înguste ale unei umanități care se străduiește să spere”. „Pe magnificul vostru continent” – a spus – „cercetarea este pusă în mod special în fața provocării de a se deschide către perspective interdisciplinare, internaționale și interculturale. Și astăzi avem nevoie urgentă să gândim credința în cadrul scenariilor culturale și al provocărilor actuale, astfel încât să-i scoatem în evidență frumusețea și credibilitatea în diferite contexte, mai ales în cele marcate de nedreptăți, inegalități, conflicte, degradare materială și spirituală.”
Măreția unei națiuni, măsurată în conștiințe drepte
„Măreția unei națiuni nu poate fi evaluată doar pe baza abundenței resurselor sale naturale și nici pe baza bogăției materiale a instituțiilor sale” – a reliefat Sfântul Părinte, explicând că, de fapt, „nicio societate nu poate prospera dacă nu se bazează pe conștiințe drepte, educate în spiritul adevărului”. „În acest sens” – a continuat – „deviza universității voastre: În slujba adevărului și a dreptății vă amintește că conștiința umană, înțeleasă ca sanctuar interior în care bărbații și femeile se descoperă interpelați de vocea lui Dumnezeu, este terenul pe care se pot pune temeliile drepte și stabile pentru orice societate. Formarea unor conștiințe libere și sfânt neliniștite este condiția necesară pentru ca credința creștină să apară ca o propunere pe deplin umană, capabilă să transforme viața indivizilor și a societății, să declanșeze schimbări profetice în fața dramelor și formelor de sărăcie ale timpului nostru și să încurajeze o căutare a lui Dumnezeu mereu mai profundă, niciodată îndestulată.
De fapt, în conștiință se elaborează discernământul moral, prin care căutăm în mod liber ceea ce este adevărat și onest. Atunci când conștiința se străduiește să fie luminată și dreaptă, ea devine sursa unei acțiuni coerente, orientate spre bine, dreptate și pace.
În societățile contemporane, și deci și în Camerun, se observă o erodare a punctelor de referință morale care odinioară ghidau viața colectivă. Rezultă că astăzi se tinde să se aprobe, în mod superficial, anumite practici considerate odinioară inacceptabile. Această dinamică se explică, în parte, prin schimbările sociale, constrângerile economice și dinamica politică, care influențează comportamentele individuale și colective.
Creștinii, și în mod special tinerii catolici africani, nu trebuie să se teamă de lucrurile noi. În special, universitatea voastră poate forma pionieri ai unui nou umanism în contextul revoluției digitale; continentul african cunoaște bine atât aspectele încântătoare ale acesteia, cât și latura întunecată a devastărilor de mediu și sociale provocate de căutarea frenetică a materiilor prime și a pământurilor rare. Nu întoarceți privirea: este un serviciu adus adevărului și întregii umanități. Fără acest efort educativ, adaptarea pasivă la logici dominante va fi confundată cu competența, iar pierderea libertății, cu progresul.”
