Textul biblic
1Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betánia, unde era Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi. 2Au făcut acolo pentru el un ospăţ; Márta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4Iúda Iscarióteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze –, a spus: 5„De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinári şi să se dea săracilor?”. 6Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura [din] ce se punea în ea. 7Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. 8Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi; pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna”. 9Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo şi a venit nu numai datorită lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr, 11pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus. 12În ziua următoare, mulţimea numeroasă care venise pentru sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalím, 13a luat ramuri de palmier, a ieşit în întâmpinarea lui şi striga: „Osana! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului, regele lui Israél!”. 14Isus, găsind un măgăruş, s-a aşezat pe el, după cum este scris: 15Nu te teme, fiică a Siónului, iată, regele tău vine aşezat pe un mânz de măgar!”. 16 La început, discipolii lui n-au înţeles acestea, însă când Isus a fost glorificat, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre el şi că au făcut acestea pentru el. 17Aşadar, mulţimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie. 18De aceea i-a ieşit mulţimea în întâmpinare, pentru că a auzit că el a făcut semnul acesta.

Meditaţie
Maria unge picioarele celui care peste puţină vreme va spăla picioarele ucenicilor săi, parfumează picioarele lui Mesia, care a doua zi va intra în Ierusalim să-şi ia în stăpânire Împărăţia. Începe asftel cea din urmă săptămână a lui Isus, începutul noii creaţii, lumina ce descoperă ceea ce Domnul a venit să înfăptuiască în Ierusalim. Această femeie e prima persoană care face ceva pentru Isus, iar el apreciază gestul ei ca pe un răspuns mult aşteptat faţă de iubirea Creatorului. Prin acest gest, creaţia îşi atinge ţelul, menirea. Doar Isus înţelege gestul femeii şi doar femeia înţelege ceea ce Isus e pe cale să înfăptuiască, astfel încât îl pregăteşte pentru patimile sale. O importanţă deosebită o capătă aici parfumul, care prin însăşi natura sa se dăruieşte, răspândind desfătare şi bucurie. Acesta e simbolul lui Dumnezeu, care nu poate să nu iubească şi să nu se împărtăşească tuturor. Însă din dăruirea iubirii nu se poate trăi, ci doar muri. Cel care iubeşte îşi dă viaţa şi poate trăi numai dacă i se oferă iubire. Dumnezeu e iubire, iubitor şi iubit în sânul Sfintei Treimi. El îşi răspândeşte mireasma pe pământ şi sălăşluieşte acolo unde este iubit. Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu.

Paştele iudeilor, în care poporul îi jertfeşte lui Dumnezeu mielul pascal, devine de acum Paştele Domnului, cu jertfirea Mielului lui Dumnezeu, care moare pentru viaţa tuturor. Dacă cele şase zile ale creaţiei se încheie cu ziua a şaptea, ziua de odihnă, cea de-a şaptea zi după ungerea Domnului şi intrarea lui în Ierusalim va fi marcată de odihna mormântului, făcând apoi loc celei de-a opta zi, o zi nouă şi veşnică, fără apus, debutată cu scena în care Maria îl îmbrăţişează pe cel pe care la căutat. Noua zi de sărbătoare, ziua Paştelui Domnului, nu va mai fi ultima zi a săptămânii, ziua a şaptea, ci prima zi după ziua Sabatului, Duminica, Ziua Domnului, începutul timpului nou. Dacă numărul şase semnifică lipsa plinătăţii, iar şapte plinirea, opt reprezintă începutul de după plinire.

Isus este Mirele, al cărui nume e „mireasmă revărsată” (Cântarea Cântărilor 1,3). Peste şase zile, vasul trupului său va fi sfărâmat şi va revărsa mărirea lui Dumnezeu, a cărei mireasmă se va răspândi în lumea întreagă.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA