VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A VI-A DIN POSTUL MARE – In 18, 1-28

Textul biblic
¹ Spunând acestea, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. ² Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul [acela], pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. ³ Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. ⁴ Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”. ⁵ I-au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul”. El le-a zis: „Eu sunt”. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. ⁶ Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. ⁷ Atunci, i-a întrebat a doua oară: „Pe cine căutaţi?”, iar ei au zis: „Pe Isus Nazarineanul”. ⁸ Isus le-a răspuns: „Vam spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!”. ⁹ Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”.

¹⁰ Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele servitorului era Malhus. ¹¹ Dar Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ţi sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”. ¹² Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat. ¹³ L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. ¹⁴ Caiafa era acela care dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. ¹⁵ Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. ¹⁶ Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat şi Petru. ¹⁷ Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?”. El i-a zis: „Nu sunt”. ¹⁸ Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea. ¹⁹ Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. ²¹ De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!”. ²² Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a dat o palmă lui Isus, spunând: „Aşa răspunzi tu marelui preot?”. ²³ Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă [am vorbit] bine, de ce mă loveşti?”. ²⁴ Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot. ²⁵ Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus: „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?”. El a negat şi a zis: „Nu sunt”. ²⁶ Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru ia tăiat urechea, i-a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”. ²⁷ Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul. ²⁸ Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată [mânca] Paştele.

Meditație
Textul evanghelic de astăzi ne spune că îl putem căuta pe Isus în diferite moduri și cu diferite intenții: îl putem căuta pentru că îl iubim, după cum a făcut Maria Magdalena, îl putem căuta doar pentru a vedea vreun miracol sau pentru a râde de El după cum a făcut Irod sau și mai rău, îl putem căuta cu dorința de a-l trăda și de a-l ucide, după cum a făcut Iuda. Evanghelistul Ioan ne prezintă patima Mântuitorului ca și glorificare a unui Dumnezeu care este iubire, a unui Dumnezeu care în fața dușmanilor va spune „Eu sunt”, a unui Dumnezeu care va rândui toate lucrurile spre mântuirea noastră. Iar acest lucru nu l-au înțeles până în acel moment nici mai marii Templului, care îl vor prinde și-l vor omorî și nici măcar apostolii, drept pentru care chiar și Petru va scoate sabia și va încerca să folosească aceleași arme ca și dușmanii. Isus însă va spune la fel cum le va spune Iosif fraților săi: „Dacă voi mi-ați vrut mie răul, Domnul în planul Său mi-a vrut binele și s-a gândit să folosească tot răul înspre bine, pentru a ține în viață un popor numeros” (Gen. 50,20).

Răul și violența îl prind pe cel nevinovat, iar episodul Patimilor lui Cristos ne arată în mod clar ce se întâmplă atunci când întunericul ia locul luminii, atunci când omul se lasă „locuit” de întuneric și de spiritul rău, și nu de lumina și Spiritul Domnului. Isus fiind capturat, prins și legat în lanțuri, ne „prinde” pe noi toți cu lanțul iubirii sale; anchetat și interogat fiind, ne interoghează pe noi care l-am cunoscut și ne întreabă cine este El pentru noi și ce loc ocupă El în viața noastră. Iar la începutul și la sfârșitul acestui text apare Sfântul Apostol Petru, care în mod simbolic ne reprezintă pe fiecare din noi, ucenicii săi din toate timpurile care ne lepădăm de El pentru că nu cunoaștem Mărirea iubirii Sale care ni se dăruiește în sărăcie și umilință, iar pentru Mântuitorul aceasta este palma cea mai aspră pe care o poate primi de la noi.

De multe ori, pornind de la relatările evangheliilor sinoptice, suntem tentați să vedem episodul agoniei și al răstignirii lui Isus ca un episod negativ și atroce, în care Fiul suferă cumplit, fiind abandonat chiar și de Tatăl. Însă, în Evanghelia după Ioan ni se revelează o altă realitate, și anume că în toată această istorie „negativă”, Isus intră aducând cu Sine lumina, și astfel descoperim cine este cu adevărat Dumnezeu: este Cel care ne iubește până la extrem, până la capăt, cu o iubire mai puternică decât moartea. De aceea, episodul pătimirii și al morții Sale este momentul în care se revelează gloria Sa, iar răstignirea pe cruce nu va fi altceva decât intronizarea Sa.

Textul ne prezintă episodul arestării lui Isus, ca fiind întâlnirea definitivă dintre lumină și puterile întunericului. De o parte stă Isus împreună cu ucenicii Săi, iar de cealaltă parte îl vedem pe Iuda (în care a intrat deja satana, care este personajul principal al istoriei), împreună cu soldații și păzitorii Templului, trimiși de mai marii preoților. Așadar, principele întunericului și Împăratul Luminii se înfruntă într-o grădină, fapt care ne amintește de paradisul pământesc unde a avut loc prima confruntare între adevăr și minciună, și unde a învins minciuna. Acum în schimb, în această confruntare, Cristos – Noul Adam, Regele întregii creații va ieși biruitor, iar minciuna va fi învinsă. Cristos va intra în acest întuneric: Cuvântul care a „ieșit” de la Tatăl pentru a lumina pe tot omul ce vine în lume, va intra în întunericul din sufletul nostru pentru a ne aduce lumina și iubirea Sa.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni
traducere și adaptare: pr. Răzvan Iacob VASILE