De îndată ce ieșeam de sub streașina umbroasă a scundelor bisericuțe din goron, zăream umbra episcopului în icoana unei așezări în piatră, iară umbra avea un nume: Episcopul Valeriu Traian Frențiu. Și această umbră te însoțea pretutindenea și acest refren de șoaptă îl auzeai în tot locul: scria în 1947 episcopul Ioan Suciu, pe atunci  Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia și Făgăraș, în prefața lucrării omagiale dedicată episcopului Valeriu Traian Frențiu „Bunul Păstor”, publicată în 1947 cu ocazia aniversării a 25 de ani de păstorire a PSS Valeriu Traian Frențiu și 25 de ani de la înființarea Academiei Teologice de la Oradea.

Gândurile așternute pe foaie atunci sunt cu atât mai valoroase acum, după șapte decenii, cu cât atât autorul cât și cel despre care acesta scria, se numără printre cei șapte episcopi greco-catolici morți pentru credință pe care Papa Francisc îi va ridica la cinstea altarelor, pe 2 iunie a.c., la Blaj. Iată mărturia episcopului Ioan Suciu, despre Valeriu Traian Frențiu și rolul episcopilor în civilizația românească:

„Străbătând în lung și larg Țara Bihariei, o parte din Sătmar și Sălaș, ți se vădesc minunatele alveole de așezare românească-bisericească, lucrate sub îndelunga păstorire a înalt Prea Sfinției Sale dr. Traian Frențiu. Mărgăritarele cu turle au stârnit admirația străinilor care au cotropit pământul acum șapte ani [1940] «De douăzeci de ani ați făcut frumoase și mărețe biserici, care surâd românește». În timpul anilor de amară înstrăinare silnică, pelegrinând din sate în sate prin văi și coline, la șes și la munte, ce mai zăream să poată dezmierda inima noastră însângerată, dacă nu poporul credincios strâns în jurul bisericilor dăinuite în piatră? Acestea întemeiau viața! Îmi reamintesc cuvintele unui istoric francez «Episcopii au făcut Țara, prin Episcopi dăinuie viața românească». De îndată ce ieșeam de sub streașina umbroasă a scundelor bisericuțe din goron, zăream umbra episcopului în icoana unei așezări în piatră, iară umbra avea un nume: Episcopul Valeriu Traian Frențiu. Și această umbră te însoțea pretutindenea și acest refren de șoaptă îl auzeai în tot locul.

Mâni barca pe albia timpului și întrezărești departe străvechile smerite așezăminte ctitorești vlădicești, care au strțns din unghiuri de zare opincarii râvnitorila rășezie, dar deocamdată zileri robotind cu sudoare în arăturile grofilor și în pășunatele din margini de codri și de măguri. Pietrele dintâiu s-au afundat tot mai mult în pământ, alături de oasele îngălbenite sub humă, a celor care le-au așezat temelie. Peste ele vlădica ctitore a ridicat frumoase zidiri, poate unicile în stil românesc în Oradea: Seminarul și Școala Normală de băieți.

Cu adevărat, ca albinele fagurii, Episcopii lucrează Țara Românească!

Îată la muncă pe Preasfințitul Episcop! În Oradea se zidește Academia de teologie și se scriu cărți amăsurat nevoilor intelectuale ale clericilor.

Seminarul teologic și Academia au o atmosferă parfumată cu toată mireasma caldă a familiilor patriarhale, cu suavă intimitate între tinerele odrasle și Superiorii plăzmuitori de suflete.

Și această mireasmă este răspândită de apostolii preoți pe întinsul Eparhiei. «Cetatea Seminarului» asediată de toate vitregiile , lovită de urgia tuturor răutăților, piatra de sminteală a vrăjmașilor neamului stă ca o inimă de foc într-un piept de oțel incandescent. De acolo, mânecă inspirații și vântojii, care ridică Neamul acelor regiuni treaptă cu treaptă spre templul slavei. Aevea, Episcopii sunt făuritorii neamului; ei strâng în alveolele sufletelor mierea bucuriei de a trăi.

Printre făuritori, făuritor este înalt Preasfințitul Valeriu Traian.

Citind paginile Părintelui Eugeniiu Potoran, bogată schișă biografică a înaltului Ierarh, mi-am regăsit gândul din trecut, bine-confirmat și de data aceasta: «Cu adevărat Episcopii sunt făuritorii Neamului și a Țării». Cu adevărat Episcopul Valeriu Traian Frențiu este între acești ctitori de Neam și Țară!ˮ

                                           Blaj, 17 Martie 1947
Episcop Ioan Suciu

PS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei Mari de astăzi, vorbind despre precesorii săi amintește că „astăzi, se cuvine să ne rugăm la Dumnezeu pentru ca Biserica Română Unită să se împărtășească din meritele câștigate de martirii secolului trecut și, mai ales, să ducem misiunea pe care Înalt Preasfinția Sa «Valeriu Traian Frențiu și însoțitorii săi», episcopii Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SUCIU, Vasile AFTENIE, Tit Liviu CHINEZU, Iuliu HOSSU, și-au asumat-o cu sfințenie până când au murit ca martiri, pentru a îndeplini dorința universală mântuitoare a lui Dumnezeu, mărturisită de Fiul Său: «ca toți să fie una» (Ioan 17, 21).