Bunavestire – Luca 1, 24-38

Textul biblic
²⁴ După aceste zile, Elisabéta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea spunându-şi: ²⁵ „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”. ²⁶ În luna a şasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria. ²⁸ Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”. ²⁹ Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. ³⁰ Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! ³¹ Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. ³² Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; ³³ şi va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. ³⁴ Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. ³⁵ Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. ³⁶ Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, ³⁷ pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”. ³⁸ Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Şi îngerul a plecat de la ea.

Meditaţie
La amiaza fiecărei zile, clopotele din lumea întreagă bat pentru Îngerul Domnului, în amintirea salutului pe care îngerul i l-a adus de la Dumnezeu Fecioarei Maria, pecetluind parcă întreaga zi sub semnul Întrupării Domnului în sânul celei care a ştiu să spună DA. Îngerul Domnului şi rugăciunea Ave Maria fac din Bunavestire povestirea cea mai cunoscută şi mai repetată. Viaţa creştină poartă în centrul său şi are ca principiu şi lege întruparea Cuvântului. Concentrată asupra acestui mister, ea devine o actualizare continuă în timpul prezent a acelui DA ce l-a adus pe Dumnezeu în lume.

Maria e chipul oricărui credincios şi al întregii Biserici. Ceea ce i s-a întâmplat ei trebuie să se repete cu fiecare şi cu toţi. Misterul poate fi primit sub diferite aspecte, Maria poate fi considerată ca tip al credinciosului, rămăşiţa lui Israel, împlinirea făgăduinţei etc. Modul cel mai potrivit e acela de a o privi prin prisma lui Dumnezeu: e întâlnirea pe care el a căutat-o toată veşnicia, încununarea visului său de iubire, premiul pentru munca sa, recompensă pentru ostenelile sale. În sfârşit, din sânul creaţiei sale care s-a îndepărtat de el, se ridică un DA capabil să-l atragă, iar el vine şi se uneşte cu noi pentru totdeauna.

Cât de mare trebuie să fi fost bucuria lui Dumnezeu că poate să-i spună Mariei: «Bucură-te!». În sfârşit, după nenumărate drame, Mirele îşi întâlneşte Mireasa sufletului. În sfârşit se încheie suferinţa lui, e îmbrăţişat de cea pe care o iubeşte. Dăruirea sa de sine întâlneşte braţe capabile să-l primească. Iubirea e iubită, a găsit sălaş în care să locuiască iar casa omului nu mai e pustie. Întruparea are un caracter «pasional»: descoperă pasiunea lui Dumnezeu. Acesta e începutul nunţii dintre el şi omenire, începutul unei iubiri mai puternice decât moartea (Cântarea Cântărilor 8,6).

Relatarea începe cu îngerul «trimis» (apostol) şi se încheie cu plecarea îngerului. Îngerul reprezintă prezenţa lui Dumnezeu în cuvântul său vestit. Prin credinţa în cuvântul său, îl primim pe el însuşi şi ne unim cu el, are loc sărbătoarea naşterii lui Dumnezeu pe pământ şi a naşterii omului pentru cer. Cuvântul se întrupează în noi pentru totdeauna iar îngerul poate pleca să-l vestească şi altora, până când misterul împlinit în Maria va fi împlinit în toţi oamenii. Mântuirea fiecărui om înseamnă să devină asemenea Mariei: să spună „Da” iubirii lui Dumnezeu, să întrupeze în el Cuvântul veşnic, să-l aducă în lume pe Fiul.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Luca
traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA