17 - 23 decembrie: Creând scena nativității împreună cu Papa Francisc, Greccio și Antifoanele „O” - Episcopia Greco Catolica

Cu ocazia împlinirii a 800 de ani de de la prima reprezentare a Nașterii Domnului la Greccio (Italia), Comisia generală pentru dreptate, pace și ocrotirea mediului înconjurător a Ordinului Fraților Minori Conventuali (OFMConv) a pus la dispoziție un material intitulat „Creând scena nativității împreună cu Papa Francisc, Greccio și Antifoanele «O»” realizat de fr. Michael Lasky și fr. Joseph Dorniak, tradus în limba română de fr. Mihai Lucian Bobârnac. Materialul a fost creat pentru a ne ajuta să parcurgem drumul spiritual din timpul Adventului și al Crăciunului prin a pune împreună atât inspirația ieslei de la Greccio cât și Antifoanele „O” . Astfel, putem fi ajutați să ajungem la o conștientizare mai profundă asupra a cum să trăim mai bine directivele doctrinei sociale a Bisericii în lumea de astăzi. Pe scurt, este o „rugăciune în acțiune” franciscană, care întărește raportul nostru cu Dumnezeu și cu aproapele, prin momente de tăcere, mișcare, cântec și reflecție. Fiecare rugăciune începe cu Antifona „O” a zilei, urmată de indicațiile Papei Francisc asupra semnificației și a importanței ieslei de Crăciun (it. presepe), așa cum a fost inspirat de Sfântul Francisc din Assisi, la Greccio.

Recitate între zilele de 17 și 23 decembrie, Antifoanele „O” amintesc de titlurile lui Isus – Mesia, cu ecou de pe țărmul mărilor până pe vârfurile cele mai înalte ale munților și din sinagogi până în casele noastre, încă din timpurile Vechiului Testament și până astăzi. În ele rezidă o aspirație pentru venirea lui Cristos în glorie, împrospătată prin amintirea primei sale veniri, la Crăciun. Rugăciunea fiecărei zile poate fi adaptată fiecărui context: de la bucătăria unei familii, la capela unei comunități religioase. Aranjarea ieslei poate fi făcută, spre exemplu, în tradiționalele zile ale Antifoanelor „O” sau în oricare dintre cele șapte momente ale timpului Adventului.

De sute de ani, frații de la Greccio, Italia, au îmbrăcat reverendele groase pentru a-i proteja de frigul lunii decembrie și au alergat către capela în formă de criptă pentru rugăciunea vesperelor. Sub licărul luminii lumânărilor, încurajat și de Fratele Vânt, o singură voce se ridica jucăușă, dar puternică, pre- cum ar escalada un munte. Astfel, Antifoanele „O” ar fi fost recitate și meditate de un cor de călugări franciscani care cântau Magnificat din Evanghelia după Luca, cântecul de preamărire al Mariei ca răspuns la mesajul îngerului Gabriel:

O, Înțelepciune,
O, Domn al Israelului,
Aprinde în noi încrederea în voința lui Dumnezeu!
O, rădăcină a lui Iese,
O, Cheie a lui David,
Înrădăcinează-ne în speranța promisiunilor pe care le-am făcut ca popor al lui Dumnezeu!
O, Luceafăr de la răsărit,
O, Rege al Națiunilor,
Aprinde-ne inimile de focul de a trăi și a proclama Vestea cea Bună.
O, Emanuel, Dumnezeu cu noi,
Atrage-ne pentru a trăi în intimitatea prezenței Trinității Perfecte și a Unității Simple!

Descoperit ulterior de Franciscani, un grup de călugări din secolul al VI-lea a aranjat Antifoanele „O” în așa fel încât dacă sunt citite de la sfârșit la început, prima literă a titlurilor latinești ale lui Isus (Emanuel, Rex, Oriens, Clavis, Radix, Adonai, Sapientia) conduce către un cuvânt compus: «ERO CRAS». Referindu-se la Ajunul Crăciunului, acest cuvânt se poate traduce cu „Vin mâine”. Astfel, precum Mesia ne cheamă pe noi, fie ca aceste texte să ne ajute să fim pregătiți pentru când va veni acel mâine.

Privind prin ochii inimii, Papa Francisc ne spune: „Prin simplitatea acelei imagini, Sfântul Francisc a realizat o mare operă de evanghelizare. Învățătura lui a pătruns în inimile creștinilor și s-a păstrat până în zilele noastre ca un mod natural de a repropune, cu simplitate, frumusețea credinței noastre. Pe de altă parte, locul unde a fost realizat primul presepiu exprimă și provoacă aceste sentimente. Greccio devine un refugiu pentru sufletul care se ascunde pe stâncă pentru a se lăsa învăluit în tăcere.”

Fie ca Spiritul Sfânt să vă conducă, amintindu-vă de sfatul Papei Francisc care spune: „În fața ieslei de Crăciun, mintea zboară cu ușurință la vremea când eram copii și cu nerăbdare așteptam momentul pentru a începe să o construim. Aceste amintiri ne fac să conștientizăm din nou marele dar care ne-a fost făcut prin transmiterea credinței; și în același timp ne fac să simțim datoria și bucuria de a le împărtăși fiilor și nepoților experiența noastră. Nu este important cum este amenajat presepiul, poate fi mereu același sau poate fi modificat în fiecare an; ceea ce contează este ca el să vorbească vieții noastre. Oriunde și sub orice formă, ieslea de Crăciun ne povestește iubirea lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu care s-a făcut prunc pentru a ne spune cât de aproape este de fiecare ființă umană, în orice condiție s-ar afla aceasta.”

Fiecare rugăciune începe cu Antifona „O” a zilei, urmată de indicațiile Papei Francisc asupra semnificației și a importanței ieslei de Crăciun, așa cum a fost inspirat de Sfântul Francisc din Assisi, la Greccio.

Participanții sunt invitați să aranjeze anumite părți ale ieslei, ceea ce poate dura mai mult sau mai puțin timp, în funcție de mărimea ei și de imaginația fiecărei persoane. Acest moment este apoi urmat de recomandarea aprinderii lumânării, începând de la prima zi a novenei și continuând până la ultima zi. Aprinderea lumânării(lor) vă poate conduce să petreceți un moment de liniște aducând mulțumire lui Dumnezeu și totodată de așteptare plină de speranță împlinită, inspirați fiind de munca tocmai împlinită. Apoi, puteți alege să cântați, încă o dată, versurile cântecului pentru fiecare din zilele precedente, în timp ce se reaprind lumânările. Din nou, lăsați-vă Spiritul să vă inspire creativitatea.

La sfârșit, un pasaj din doctrina socială a Bisericii este oferit spre reflecție, cu scopul de a aduce misterul poveștii Crăciunului în realitatea lumii de astăzi și de a conduce spre eventuale discuții.

Nu se face o încheiere formală. Puteți alege să oferiți invocații spontane, sau, poate, să vă rugați împreună imnul Magnificat. Spiritul Sfânt vă poate conduce apoi către un moment de fraternitate la o cafea sau un ceai și ulterior către o continuare a conversației despre prezența lui Cristos în viețile voastre.

***

Prima zi – O, Sapientia
ÎNȚELEPCIUNE

Prin Greccio, Papa Francisc ne învață:
În primul rând, există fundalul unui cer înstelat învăluit în întunericul și liniștea nopții. Gândiți-vă acum la toate momentele din viața noastră în care am experimentat întunericul nopții. Cu toate acestea, chiar și atunci, Dumnezeu nu ne abandonează, ci este acolo pentru a răspunde la întrebările noastre cruciale despre sensul vieții. Cine sunt eu? De unde vin eu? De ce m-am născut în acest moment al istoriei? De ce iubesc? De ce sufăr? De ce voi muri? Dumnezeu s-a făcut om tocmai pentru a răspunde la aceste întrebări. Apropierea Sa aduce lumină acolo unde este întuneric și arată calea celor ce sălășluiesc în umbra suferinței (cf. Lc 1, 79). În Înțelepciunea lui Dumnezeu, ne este dată o stea pe care să o urmăm și astfel să găsim lumina strălucitoare a răspunsurilor la întrebările din întunericul inimii noastre. Îngerii și steaua călăuzitoare sunt un semn că și noi suntem chemați să pornim spre peșteră și să ne închinăm Domnului.

AȘEZAȚI ÎNGERAȘII ȘI STEAUA ÎN PRESEPIU
Aprindeți prima lumânare și cântați

Vino, O, Înțelepciune, de sus!
Te așteptăm la noi, Isus,
Ca să domnești cu Legea Ta să-nvingă-n lume dragostea! Cântați! Strigați! Emanuel Se-ntoarce iar la Israel!

Trăind Nașterea astăzi
Dispărând tăcerea și ascultarea și transformând totul în glume și mesaje rapide și nerăbdătoare, se pune în pericol structura de bază a unei comunicări umane înțelepte. Se creează un nou stil de viață în care se construiește ceea ce omul vrea să aibă înaintea lui, excluzând tot ceea ce nu se poate controla sau cunoaște superficial și instantaneu. Această dinamică, prin logica sa intrinsecă, împiedică reflecția senină care ar putea să ne conducă la o înțelepciune comună. [Papa Francisc, Fratelli Tutti 49]