Evanghelia de astăzi vorbește despre un slăbănog*. Dar, pe acest slăbănog l-au purtat la Isus patru persoane, despre care aproape nimeni nu vorbește nimic, niciodată. Aceste patru persoane sunt rugăciunile, dragilor, pe care le facem pentru noi sau unii pentru alții: a spus PS Virgil Bercea, la Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare celebrată pe 24 martie a.c., la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea, în a II-a Duminică a Postului Mare. Păstorul Eparhiei de Oradea a mulțumit încă o dată tuturor credincioșilor pentru devoțiunea continuă cu care l-au însoțit în ultima perioadă, asigurându-i de reciproca sa apropiere sufletească:

 «Înainte de toate doresc să vă mulțumesc pentru toate rugăciunile pe care le-ați înălțat Domnului în această perioadă în care eu am lipsit. Știți motivele. (…) Să știți că, de fapt, aceste rugăciuni ne poartă mereu și ne reîntorc la Isus Cristos. Mai ales în momentele în care ne aflăm precum slăbănogul: atunci când ai impresia că nimic nu te poate ajuta cel mai mare ajutor vine din partea rugăciunii. Nimic altceva nu poate ajuta mai mult, decât rugăciunea îndreptată către Domnul. Apoi, desigur, El este Cel care lucrează prin persoanele din jurul nostru. Încă o dată, eu vă mulțumesc ˗ a încheiat PS Virgil ˗ să știți că vă iubesc foarte mult și v-am purtat în rugăciune în fiecare zi a acestor lungi luni de încercare. Lăudat să fie Isus!».

Pr. Iulian Robu, OFMConv, paroh al Sanctuarului „Maica Domnului”, a împărtășit bucuria întregii comunități de a-l avea în mijlocul ei pe PS Virgil, în ajunul marii sărbători a Bunei Vestiri din acest an.

 „Îi mulțumim lui Dumnezeu că suntem din nou la săvârșirea Sfintei Liturghii, dar într-un chip cu totul deosebit îi închinăm Sfintei Fecioare Maria rugăciunile noastre pentru episcopul nostru. Rugăciunea către Sfânta Fecioară împlinește în viața noastră miracole”, a spus părintele, continuându-și apoi cuvântul de învățătură asupra Evangheliei duminicale, care ne prezintă „două categorii de oameni: cei cu credință deplină, tăgăduitori, care se bucură de miracolul săvârșit de Isus slăbănogului și ceilalți, care pun la îndoială puterea Fiului lui Dumnezeu de a iertare păcatele, un punct central al tuturor Evangheliilor”.

Isus se bucură de credința celor patru care-l însoțesc, iar înainte de orice minune, Isus îi iartă acestuia păcatele, căci dacă păcatele-i sunt iertate în viața paraliticului apare vindecarea și  sănătatea deplină. Învățăm în această frumoasă duminică faptul că Isus, înainte de a săvârși orice lucru, se uită la credința omului și îi iartă păcatele.  (…) Dumnezeu, din mila Lui cea mare și nemărginită ne vorbește pe parcursul întregii Scripturi despre iertarea păcatelor. Doar că noi, oamenii, uităm de aceasta. Și nu avem puterea să-i cerem iertare, să conștientizăm, fiind asemeni lui Adam, căruia în urma căderii în păcat îi mai lipsește un singur lucru: să își ceară iertare. Si nu o face”.

Aflându-ne în perioada Postului Mare din acest an, a continuat pr. Iulian Robu, să ne amintim zi de zi că „Isus Cristos a murit pe Cruce și și-a vărsat sângele Său pentru noi, tocmai pentru a ne ierta păcatele”.

Cei patru din Evanghelia duminici, care l-au dus pe slăbănog la Isus au avut un obstacol în viața lor: mulțimea, care nu le permitea să ajungă în fața Mântuitorului. Dar, cu o credință și mai mare ei nu renunță. Apropiindu-ne și noi, în ciuda oricărui obstacol de Taina Spovedaniei, vom ieși de acolo de fiecare dată săltând în suflet de bucurie că Dumnezeu ne-a iertat păcatele, asigură preotul paroh, invitându-ne să purtăm cu noi în această a treia săptămână a Postului Mare trei gânduri esențiale:

„Asemeni mulțimii doritoare de a-L asculta pe Isus, să avem în inimile noastre această dorință de a trăi în permanență în prezența lui Dumnezeu și cu Dumnezeu. În al doilea rând, asemeni celor patru care-l duc pe slăbănog la Isus, să-i ducem pe semenii noștri înaintea Domnului, ca să primească iertarea păcatelor și vindecarea. Nu în ultimul rând, așa cum ne ocupăm de sănătatea trupului, ne preocupăm de toate cele necesare frumuseții lui, să nutrim și inima noastră pentru sănătatea sufletului nostru. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu și Sfânta Fecioară Maria!”.

 

* Evaghelia după Marcu 2, 1-12: 1 Când a intrat din nou în Cafárnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă. 2 Mulţi s-au adunat, aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar el le vestea cuvântul. 3 Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru [bărbaţi]. 4 Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era el şi, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul. 5 Văzând Isus credinţa lor, i-a spus celui paralizat: „Fiule, îţi sunt iertate păcatele”. 6 Stăteau acolo unii dintre cărturari care se întrebau în inimile lor: 7 „De ce vorbeşte acesta astfel? Spune blasfemie! Cine poate să ierte păcatele, decât singur Dumnezeu?”. 8 Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: „De ce vă întrebaţi [astfel] în inimile voastre? 9 Ce este mai uşor: a spune celui paralizat «Păcatele îţi sunt iertate» sau a spune «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? 10 Însă, ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat – 11 îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!”. 12 El s-a ridicat şi, îndată, luându-şi targa, a ieşit în faţa tuturor, aşa încât toţi erau uimiţi şi-l glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodată nu am văzut aşa ceva”.