Textul biblic 

1Era între farisei un om al cărui nume era Nicodím, un conducător al iudeilor. 2Acesta a venit la el noaptea şi i-a zis: „Rabbí, ştim că ai venit de la Dumnezeu ca învăţător, căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci dacă Dumnezeu nu este cu el”. 3Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. 4Nicodím i-a zis: „Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale şi să se nască?”. 5Isus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. 6Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este. 7Şi nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi din nou! 8Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Aşa este cu tot cel care este născut din Duh”. 9Nicodím a răspuns şi i-a zis: „Cum pot fi acestea?”. 10Isus a răspuns şi i-a zis: „Tu eşti învăţător al lui Israél şi nu ştii acestea? 11Adevăr, adevăr îţi spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiţi. 12Dacă v-am vorbit despre cele pământeşti şi nu mă credeţi, cum mă veţi crede dacă vă voi vorbi despre cele cereşti? 13Şi nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. 14Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.

Meditaţie 

Viaţa veşnică, acea viaţă pe deplin fericită pe care omul o doreşte ca şi împlinire a umanităţii sale, nu e rezultatul unui efort supraomenesc, ci e darul gratuit al Părintelui Vieţii, care prin Fiul ne oferă ocazia nu doar de a fi chemaţi, ci chiar de a deveni cu adevărat fiii săi (1Ioan 3,1). Cel care crede în Fiul şi se uneşte cu el e născut dinDumnezeu (1,13), născut din Spirit, părtaş la viaţa divină, care e iubirea reciprocă dintre Tatăl şi Fiul.

Fragmentul evanghelic contrapune pretenţia noastră de a urca şi cuceri cerul umilinţei lui Dumnezeu care coboară pe pământ şi ni se pune la dispoziţie. Una e calea ce duce la viaţă, precum viaţa e una:Dumnezeu însuşi. Cealaltă cale e cea a pierzaniei, la care tatăl minciunii, ucigaş de la început (8,44), l-a atras pe Adam şi pe fiii săi: încercarea de a se înstăpâni asupra darului.

Nici apartenenţa la poporul ales, nici Templul, nici păzirea Legii nu garantează viaţa. Însuşi Dumnezeu e Viaţa, în iubirea sa de Tată dăruită fiilor, iar Legământul, Templul şi Legea sunt doar semnele şi mijloacele de mediere ale acestei iubiri. Cel care se opreşte la semne şi nu ajunge la sens transformă toate lucrurile bune în idoli.

Fiul Omului «înălţat» ne dăruieşte înţelepciunea cerească, ne ajută să cunoaştem misterul lui Dumnezeu prin patima sa pentru om şi ne arată că suntem fiii săi, născuţi de sus. A crede în Isus înseamnă a-l primi pe Fiul şi a ne naşte ca fii. Precum şarpele din bronz înălţat de Moise în pustie vindeca muşcăturile şerpilor (Numeri 21,8), tot la fel, Fiul Omului înălţat ne vindecă de veninul minciunii străvechi ce ne-a îndepărtat de Dumnezeu, prezentându-ni-l ca invidios, potrivnic şi răzbunător pe cel care e însuşi izvorul vieţii şi al libertăţii (cf. Geneză 3).

Mântuirea nu vine prin Lege, ci e darul lui Mesia răstignit. El ne dăruieşte acea viaţă despre care Legea vorbeşte dar nu o poate oferi şi pe care profeţii doar o făgăduiesc. În schimb, Legea prescrie ceea ce trebuie să facem iar profeţiile denunţă ceea ce nu facem şi ne vestesc ceea ce va face Dumnezeu pentru noi. Biserica, privind la Fiul Omului înălţat, în contemplarea patimilor Domnului, se naşte ca mireasa lui. După cum Eva a fost creată din coasta lui Adam adormit, Biserica se naşte din rana de iubire a Domnului său.

după Silvano Fausti – Una comunità legge il vangelo di Giovanni

traducere şi adaptare: pr. Adrian Fabian BOTEA