„„O, Domnul meu si Dumnezeul meu! Tu stii ca deseori, în melancolia mea, ma îndepartez de Tine, aripioarele mele curate le înmoi în mocirla pamântului. Atunci strig, ca si puiul de rândunica; gem, si gemetele mele ajung la Tine, iar Tu, o infinita milostivire, îti amintesti ca „nu ai venit sa chemi pe cei drepti ci pe cei pacatosi” – Sfânta Tereza de Lisieux.
Sfânta Tereza este o sfânta model pentru cei care afla ca sunt bolnavi, oferindu-ne un model admirabil de acceptare a suferintei. Se ofera ca jertfa când simte primele semne ale bolii sale, manifestând un mare curaj si nu o resemnare ieftina.
„La 9 iunie 1895, de sarbatoarea Preasfintei Treimi, se ofera pe sine ca jertfa de ispasire Iubirii milostive a lui Dumnezeu. La 3 aprilie a anului urmator, în noaptea dintre Joia Mare si Vinerea Mare, simte primele semne ale bolii care o va duce la moarte. Tereza o accepta ca pe o tainica vizita a Mirelui divin. În acelasi timp, este încercata în credinta, lucru ce va dura pâna la moartea sa. Agravându-se starea sanatatii sale, este transferata la infirmerie la 8 iulie 1897. Surorile sale si alte calugarite îi culeg cuvintele, în timp ce sporesc suferintele si încercarile sale, suportate cu rabdare, pâna ating apogeul prin moartea sa în dupa amiaza zilei de 30 septembrie 1897. „Eu nu mor, ci intru în viata”, i-a scris ea unui frate spiritual, abatele Belliere (Scrisori 244). Ultimele sale cuvinte: „Dumnezeul meu… te iubesc!”, i-au pecetluit existenta.
Duminica, 30.09.2018, a fost o zi speciala pentru noi, credinciosii greco-catolici din satul Beznea, comuna Bratca. Am sarbatorit hramul bisericii noastre care a fost, la sfintire, încredintata Sfintei Tereza de Lisieux. Tereza, care nu a facut nici o minune sau ceva extraordinar cât a trait pe pamânt, este o sfânta care se potriveste tuturor – probabil acesta a fost motivul pentru care aceasta fiinta deosebita a fost aleasa ocrotitoarea Bisericii Greco-Catolice din Beznea.
Slujba de sarbatoare a fost celebrata de catre parintele Dobrata Traian Vasile – parintele spiritual al Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, de parintele Gabriel Beita, paroh al comunitatii din Beznea, de parintele Chete Cornel – paroh în comuna Borod si de catre parintele

Vasile Tântas – paroh al comunei Vadu Crisului. A fost prezent la eveniment corul „Francisc Hubic” al Catedralei Greco-Catolice „Sfântul Nicolae” din Oradea.
În biserica a fost o atmosfera de reala sarbatoare pe care foarte greu o pot descrie în cuvinte iar cântecele marelui compozitor Francisc Hubic coroborate cu predica parintelui Traian ne-au facut sa traim mai intens întâlnirea cu Isus din Sfânta Euharistie. Sunt convinsa, ca toti cei prezenti în numar mare azi în biserica daca ar fi putut opri timpul chiar si pentru o clipa în plus l-ar fi oprit! Multumim preotilor Gabriel Beita, Dobrata Vasile, Tântas Vasile, Chete Cornel si nu în ultimul rând corului „Francisc Hubic” pentru aceasta experienta unica pe care speram sa o retraim si cu alte ocazii!