„Interviu cu prefectul Congregatiilor pentru Bisericile Orientale
de Nicola Gori
Pentru o zi Bari a devenit un alt Assisi. Sfântul Francisc a trecut frateste stafeta sfântului episcop Nicolae, pentru ca pacea sa înfrânga razboaiele si violentele. S-a întâmplat sâmbata, 7 iulie 2018, la întâlnirea de rugaciune si reflectie pentru Orientul Mijlociu care a reunit cu papa Francisc pe conducatorii Bisericilor si comunitatilor din regiune. A fost o zi memorabila sub semnul împartasirii, care a facut din orasul din Puglia centrul ecumenismului pentru a uni Orientul si Occidentul. Vorbeste despre asta în acest interviu la L'Osservatore Romano cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregatiei pentru Bisericile Orientale.
* * *
– Puteti trasa un bilant al întâlnirii?
Cred ca se poate spune cu toata umilinta ca a fost o zi foarte fericita. Papa împreuna cu patriarhii si reprezentantii patriarhilor din Orient a putut sa focalizeze atentia întregii Biserici spre aceasta zona de suferinta la un nivel deosebit de ridicat. Chiar fara a neglija suferintele din Africa, din America Latina, din Asia si pe cele pentru care plângem si aproape de noi, ma refer la ceea ce se întâmpla în Mediterana, ceea ce sufera Orientul Mijlociu nu are egal. E suficient sa ne gândim la razboaiele din Irak si din Siria, la multele conflicte care se sting si reapar ca focul vulcanilor. În aceasta întâlnire, pontiful a putut sa spuna împreuna cu conducatorii Bisericilor si comunitatilor medio-orientale: noi vrem sa sustinem pe fratii nostri crestini care sunt victime ale razboiului, ale persecutiilor, ale luptei de putere care a izbucnit pentru interese care sunt straine regiunii, poporului. Dar care provoaca acest macel de refugiati si face o rana teribila crestinilor care au scazut ca numar în Orientul Mijlociu încât papa a ajuns sa spuna: Orientul Mijlociu fara crestini este un alt Orient Mijlociu.
– În timpul momentelor de fraternitate ati adunat senzatiile si reactiile patriarhilor?
Toti erau foarte multumiti si entuziasti, pentru ca nu numai ca au raspuns cu mare bucurie la aceasta initiativa a papei, ci au avut confirmarea ca aceasta idee a pornit de la multi dintre ei. Îndeosebi de la episcopii care veneau în vizita "ad limina" cum ar fi caldeenii, precum si de la episcopii ortodocsi care îi cereau pontifului sa faca ceva. Amintesc ca deja episcopii din Orientul Mijlociu au scris papei cerând o reuniune speciala a tuturor, catolici si ortodocsi, în favoarea crestinilor care traiesc în zona medio-orientala. A vedea ca au fost ascultati si ca asta s-a facut în maniera cu adevarat frumoasa a fost pentru ei o bucurie. Au apreciat mult primirea si participarea orasului si a Arhidiecezei de Bari-Bitonto care i-a gazduit. Unit cu faptul ca se simteau orgoliosi sa stea alaturi de papa. Cât priveste competenta dicasterului nostru, prezenta patriarhilor catolici a fost corala. Lipsea numai patriarhul melchit care din motive de forta majora n-a putut sa suspende vizita sa în Statele Unite ale Americii. Totusi, l-a reprezentat un mitropolit foarte important: cel de Alep, arhiepiscopul Jeanbart.
– Se poate considera un pas înainte în ecumenism?
Este de fapt un pas concret înainte, nu decis la masa verde, ci nascut din faptul de a fi împreuna. Ca si cum s-ar redescoperi o noua forma de rugaciune si colocviu care sa poata arata lumii o unitate pentru care plângem pentru ca n-o mai avem. Acea unitate spre care toti vrem sa mergem. De fapt, vazându-ne uniti, toti puteau sa spuna: "Iata ce frumos si ce bucuros ca fratii sa stea împreuna".
– Chiar fara a revela continuturilor, ce impresii ati avut din întâlnirea cu usile închise?
În afara de conferinta arhiepiscopului Pierbattista Pizzaballa, toti au putut sa intervina si sa manifeste propria opinie fie cu privire la conferinta însasi, fie oferind idei si sugestii care puteau sa fie o contributie valoroasa pentru a rezolva anumite probleme. Chiar cred ca a fost vorba de un fapt unic, pentru ca pâna si papa si toti au intervenit, spunând lucruri care i-au impresionat din conferinta administratorului apostolic al patriarhiei latine de Ierusalim. Cred ca este un fapt cu adevarat nou ca au putut vorbi între ei în acest mod si sa adune contributii, puncte de vedere, aprecieri, care fac sa se preguste lucrare comuna pentru viitor.
– Ce credeti despre alegerea orasului Bari ca sediu al întâlnirii?
Bari este un loc de pelerinaj mondial, nu numai european, ci si din Orientul Mijlociu si nu numai catolic. Ortodocsii vad în persoana sfântului Nicolae prezenta Orientului în Occident. Aceasta devotiune fata de episcopul de Myra explica pentru ce întâlnirea a avut loc în amintirea sa. Însa Bari pastreaza si icoana Sfintei Fecioare Maria Odegitria. Duminica am celebrat Liturghia cu arhiepiscopul de Bari-Bitonto, Francesco Cacucci, doi patriarhi orientali si alti episcopi si preoti în cripta catedralei. În fata se afla imaginea lui Odegitria, care provine din primele secole si care este cu adevarat programul de viata al ecumenismului. Este Sfânta Fecioara Maria care ne spune cu gestul mâinii spre noi, spre papa, spre patriarhi, iata drumul: Isus. Daca suntem martori ai lui Isus si vestim Cuvântul sau nu numai cu mijloacele, ci cu viata noastra, iata ca facem adevaratul ecumenism. Trebuie sa spun ca organizarea, rugaciunea comuna, participarea populara la acest gest într-un loc deschis spre Orient cum este Bari, a fost o initiativa foarte fericita, despre care putem spune doar ca a avut un succes pozitiv.
– Deci se deschid noi perspective?
Din pacate, stirile care vin din Orientul Mijlociu ne lasa fara cuvinte. În fata atâtor suferinte nu stim ce sa spunem. Însa putem spera ca responsabilii acestor catastrofe ale razboiului au ascultat mesajul întâlnirii de la Bari. Mai ales, cu privire la suferintele oamenilor, ale celor mai slabi, ale copiilor, asa cum a amintit si papa înainte de a lansa spre cer porumbeii pe esplanada bazilicii "Sfântul Nicolae". Putem spera ca sa auda glasul omenirii care striga: pace. Pace tie! Nu exista alt drum pentru a construi viitorul decât a oferi pace si siguranta, libertate, dreptate si progres acestor regiuni. Sunt convins ca si pentru Italia si pentru Bari a fost o zi de mare seninatate. De fapt, toti au vazut rolul pe care ele îl au în construirea unei lumi viitoare de dreptate si de pace în numele lui Cristos.
(Dupa L'Osservatore Romano, 11 iulie 2018)
Traducere de pr. Mihai Patrascu