„

Sinodul Episcopilor

A XV-a Adunare Generala Ordinara

"Tinerii, credinta si discernamântul vocational"

Reuniune pre-sinodala

Introducere
Tinerii de astazi se confrunta cu o serie de provocari si oportunitati externe si interne, dintre care multe sunt specifice contextelor lor individuale si unele sunt împartasite între continente. În lumina acestei realitati, este necesar pentru Biserica sa examineze modul în care se gândeste la tineri si se angajeaza pentru ei, în asa fel încât sa fie o calauza eficace, relevanta si datatoare de viata în cursul vietii lor.
Acest document este o platforma sintetizata pentru a exprima câteva dintre gândurile si experientele noastre. Este important de notat ca acestea sunt reflectiile tinerilor din secolul al XXI-lea care provin din diferite religii si contexte culturale. În acest sens, Biserica ar trebui sa vada aceste reflectii nu ca o analiza empirica a unui oarecare alt timp trecut ci, mai degraba, ca o expresie a locului unde ne aflam, a locului spre care ne îndreptam si ca un indicator a ce trebuie sa faca Biserica pentru a merge înainte.
Este important înainte de toate de a clarifica parametri acestui document. Nu este vorba de a compune un tratat teologic nici de a stabili o noua învatatura a Bisericii. Este mai degraba un document care oglindeste realitatile, personalitatile, credintele si experientele specifice ale tinerilor din lume. El este destinat parintilor sinodali. Este menit sa furnizeze episcopilor o busola care sa tinda la o întelegere mai mare a tinerilor; un instrument de navigatie pentru apropiatul sinod al episcopilor despre "Tinerii, credinta si discernamântul vocational" din octombrie 2018. Este important de notat ca aceste experiente sa fie vazute si întelese dupa diferitele contexte ale tinerilor în care sunt situate.
Aceste reflectii au provenit din întâlnirea a peste 300 de tineri reprezentanti din toata lumea, veniti la Roma de la 19 la 24 martie 2018 pentru inaugurarea reuniunii pre-sinodale a tinerilor si participarea a 15.000 de tineri conectati online prin grupuri Facebook.
Acest document este conceput ca un rezumat al tuturor contributiilor participantilor bazate pe munca a 20 de grupuri lingvistice si a 6 grupuri ulterioare prin social media. El va fi, între altele, un izvor care va contribui la Instrumentum Laboris al Sinodului Episcopilor 2018. Speranta noastra este ca Biserica si celelalte institutii sa poata învata din procesul acestei reuniuni pre-sinodale si sa asculte glasurile tinerilor.
Fiind spuse acestea, putem trece la explorarea cu deschidere si credinta a locurilor în care tânarul se situeaza astazi, cum se percepe el în relatie cu altii si cum noi, ca Biserica, putem sa-i însotim pe tineri spre o întelegere profunda a lor însisi si a locului pe care-l au în lume.
Partea I
Provocari si oportunitati ale tinerilor în lumea de astazi
(1) Formarea personalitatii
Tinerii cauta sensul pe care-l au ei însisi în comunitati care sa fie de sprijin, edificatoare, autentice si accesibile, adica sa fie comunitati în masura sa-i valorizeze. Recunoastem locuri care pot ajuta la dezvoltarea propriei personalitati, între care familia ocupa o pozitie privilegiata. În multe parti ale lumii, rolul batrânilor si reverenta fata de înaintasi sunt factori care contribuie la formarea identitatilor lor. Totusi, aceasta nu este o realitate împartasita universal, dat fiind ca modelele familiei traditionale sunt în declin în diferite locuri. Asta aduce cu sine suferinta, si în tineri. Unii se îndeparteaza de traditiile familiale, sperând sa fie mai originali decât ceea ce considera ca "blocat în trecut" sau "demodat". În schimb, în unele zone tinerii cauta identitatea lor ramânând tari în traditiile lor familiale, straduindu-se sa fie fideli fata de modul în care au crescut.
Deci Biserica are nevoie sa sustina mai bine familiile si formarea lor. Acest lucru este deosebit de semnificativ în tarile unde nu exista libertate de exprimare, unde tinerilor – în special minorilor – nu le este permis sa participe la viata Bisericii; pentru aceasta trebuie sa fie formati la credinta acasa de catre parintii lor.
Simtul de apartenenta este un factor semnificativ în formarea propriei identitati. Excluderea sociala este un factor care contribuie la pierderea autostimei si a identitatii experimentate de multi. În Orientul Mijlociu, multi tineri se simt obligati sa se converteasca la alte religii cu scopul de a fi acceptati de cei de vârsta lor si de cultura dominanta care-i înconjoara. Acest lucru este simtit puternic si de comunitatile de migranti din Europa, care, în afara de asta, sufera povara excluderii sociale si a abandonarii identitatii lor culturale pentru a se asimila culturii dominante. Aceste este un teren în care Biserica are nevoie sa proiecteze si sa furnizeze spatii de vindecare pentru familiile noastre, ca raspuns la aceste probleme, aratând ca exista spatiu pentru toti.
În afara de asta, este oportun de observat ca identitatea tinerilor este formata si de interactiunile externe si de apartenenta la grupuri, asociatii si miscari specifice, active si în afara Bisericii. Uneori parohiile nu mai sunt locuri de întâlnire. Recunoastem si rolul educatorilor si prietenilor ca responsabili ai grupurilor de tineret care pot sa devina exemple bune. Avem nevoie sa gasim modele atragatoare, coerente si autentice. Avem nevoie de explicatii rationale si critice la chestiuni complexe – raspunsurile simpliste nu sunt suficiente.
Pentru unii, religia este de acum considerata o chestiune privata. Uneori simtim ca sacrul pare ceva separat de viata zilnica. De multe ori Biserica apare ca prea severa si este adesea asociata unui moralism excesiv. Uneori, în Biserica, este greu de depasit logica lui "mereu s-a facut asa". Avem nevoie de o Biserica primitoare si milostiva, care apreciaza radacinile sale si comorile sale, iubindu-i pe toti, si pe cei care nu urmeaza ceea ce credem ca sunt "standardele". Multi dintre cei care cauta o viata pasnica ajung sa se dedice filozofiilor sau experientelor alternative.
Alte locuri cheie de apartenenta sunt grupurile, cum ar fi social networks, prietenii si colegii de clasa, precum si contextele sociale si mediul natural. Acestea sunt locuri în care multi dintre noi petrec cea mai mare parte a timpului. Adesea scolile noastre nu ne educa la dezvoltarea unei gândiri critice.
Momentele cruciale pentru dezvoltarea identitatii noastre cuprind: a decide directia noastra de studii, a alege profesia noastra, a decide în ce sa credem, a descoperi sexualitatea noastra si a face alegerile definitive pentru viata.
În afara de asta, experientele noastre ecleziale pot atât sa formeze cât si sa influenteze formarea identitatii si personalitatii noastre. Tinerii sunt profund implicati si interesati de teme precum sexualitatea, dependentele, casatoriile esuate, familiile dezagregate, precum si marile probleme sociale, cum ar fi criminalitatea organizata si traficul de fiinte umane, violenta, coruptia, exploatarea, uciderea femeilor, orice forma de persecutie si degradarea mediului nostru natural. Acestea sunt elemente de profunda preocupare în comunitatile noastre vulnerabile în toata lumea. Ne este frica pentru ca în multe din tarile noastre gasim instabilitate sociala, politica si economica.
Confruntati cu aceste provocari, avem nevoie de incluziune, primire, milostivire si duiosie din partea Bisericii, atât ca institutie cât si ca o comunitate de credinta.
(2) Raportul cu alte persoane
Tinerii cauta sa dea sens unui lumi foarte complicate si diversificate. Avem acces la noi posibilitati de a depasi diversitatile si diviziunile din lume, însa asta se realizeaza în diferite realitati si la diferite niveluri. Multi tineri sunt obisnuiti sa vada diversitatea ca pe o bogatie si considera o oportunitate o lume pluralista. Multiculturalismul are potentialul de a facilita un mediu pentru dialog si toleranta. Valorizam diversitatea de idei în lumea noastra globalizata, respectul fata de gândirea celuilalt si libertatea de exprimare. Cu toate acestea, vrem si sa ocrotim identitatea noastra culturala si sa evitam uniformismul si cultura rebutului. N-ar trebui sa ne fie frica de diversitatea noastra ci sa valorizam diferentele noastre si tot ceea ce ne face unici. Uneori ne simtim exclusi pentru a fi crestini în ambiente sociale care sunt potrivnice religiei. Suntem constienti ca avem nevoie de întâlnire între noi si cu altii pentru a putea construi legaturi profunde.
În unele tari credinta crestina este în minoritate, în timp ce o alta religie este dominanta. Tarile cu radacini crestine au o tendinta de refuza treptat Biserica si religia. Altele încearca sa dea un sens credintei într-o societate în mod incremental seculara, unde libertatea de constiinta si de religie este sub atac. Rasismul la diferite nivele îi atinge pe tinerii din diferite parti ale lumii. Înca exista o oportunitate pentru Biserica de a propune un alt "mod" tinerilor pentru a trai viata lor, însa acest lucru trebuie sa fie facut între contexte sociale adesea complicate.
În acest mod, adesea este dificil pentru tineri si sa auda mesajul Evangheliei. Acest lucru este accentuat în zone unde tensiunile dintre persoane ar putea sa devina foarte obisnuite, în pofida unei aprecieri generale fata de diversitate. O atentie deosebita trebuie sa fie dedicata fratilor nostri si surorilor noastre crestini care sunt persecutati în lume. Ne amintim de radacinile noastre crestine în sângele martirilor si în timp ce ne rugam pentru sfârsitul oricarei persecutii, suntem recunoscatori pentru marturia lor de credinta adusa lumii. În afara de asta, înca nu exista un consens obligatoriu cu privire la problema primirii migrantilor si refugiatilor si nici la problematicile pe care le cauzeaza acest fenomen – toate acestea în pofida recunoasterii obligatiei universale la grija fata de demnitatea fiecarei persoane umane.
Într-o lume globalizata si interreligioasa, Biserica are nevoie nu numai de un model, ci si de o ulterioara elaborare pe liniile teologice existente deja pentru un dialog pasnic si constructiv cu persoane de alte credinte si traditii.
(3) Tinerii si viitorul
Tinerii viseaza siguranta, stabilitate si plinatate. Multi spera într-o viata mai buna pentru familia lor. În multe parti ale lumii, asta înseamna a cauta siguranta pentru propria persoana; pentru altii asta înseamna mai specific a cauta un loc de munca bun si un anumit stil de viata. A gasi un loc de apartenenta este în schimb un vis împartasit care depaseste continentele si oceanele.
Visam oportunitati mai mari, o societate care sa fie coerenta si sa aiba încredere în noi. Cautam sa fim ascultati si nu numai sa fim spectatori în societate, ci participanti activi. Cautam o Biserica ce sa ne ajute sa gasim vocatia noastra, în toate semnificatiile sale. În afara de asta, în mod trist, nu toti credem ca sfintenia este ceva ce poate fi dobândita si ca este o cale spre fericire. Avem nevoie sa revitalizam simtul de comunitate care ne conduce la un simt de apartenenta.
Unele preocupari practice face viata noastra dificila. Multi tineri au experimentat mari traume în diferite maniere. Multi sufera înca sub povara dezabilitatilor mentale si fizice. Biserica trebuie sa ne sustina si sa se îngrijeasca în asistarea noastra în aceasta vindecare. În unele parti ale lumii, singura cale pentru a obtine un viitor sigur este a primi o instruire universitara sau a munci excesiv. Daca pe de o parte acesta este un standard aprobat în mod obisnuit, pe de alta parte trebuie spus ca nu este posibila mereu realizarea lui datorita unei serii de circumstante în care se afla tinerii. Aceasta idee este un concept dominant si a influentat modul în care concepem munca. În pofida acestei realitati, tinerii vor sa afirme demnitatea intrinseca a muncii. Uneori, ajungem sa renuntam la visele noastre. Ne este prea frica si unii dintre noi au încetat sa viseze. Asta se observa în multele presiuni socio-economice care pot drena grav simtul de speranta printre tineri. Se întâmpla si ca sa nici nu mai avem oportunitatea de a continua sa visam.
Pentru acest motiv, tinerii cauta, se angajeaza si se îndreapta spre problematicile de dreptate sociala din timpurile noastre. Cautam oportunitati pentru a putea munci si construi o lume mai buna. În aceasta privinta, Doctrina Sociala a Bisericii catolice este în mod deosebit instrument de informare privilegiat pentru tinerii catolici care vor sa urmareasca aceasta vocatie. Vrem o lume de pace, care sa tina împreuna o ecologie integrala cu o economie globala sustenabila. Pentru tinerii care traiesc în regiuni din lume instabile si vulnerabile exista speranta si asteptarea de actiuni concrete din partea guvernelor si a societatii: a pune capat conflictelor si coruptiei, a se ocupa de schimbarile climatice, de inegalitatile sociale si de siguranta. Ceea ce este important sa se tina cont este ca, independent de context, fiecare împartaseste aceeasi aspiratie înnascuta pentru idealuri nobile: pace, iubire, încredere, echitate, libertate si dreptate.
Tinerii viseaza o viata mai buna, însa multi sunt obligati sa emigreze pentru a gasi o mai buna situatie economica si ambientala. Doresc pacea si sunt atrasi îndeosebi de "mitul Occidentului", asa cum este reprezentat prin mass-media. Tinerii africani viseaza o Biserica locala autonoma, care sa nu impuna ajutoare care sa alimenteze dependenta, ci sa fie o contributie datatoare de viata pentru comunitatile sale. În pofida multelor conflicte si a valurilor periodice de violenta, tinerii ramân plini de speranta. În multe tari occidentale visele lor sunt bazate pe dezvoltarea personala si realizarea de sine.
În multe locuri exista o prapastie larga între dorintele tinerilor si capacitatea lor de a lua decizii pe termen lung.
(4) Raportul cu tehnologia
Când ne referim la tehnologie, este necesar sa întelegem dublul aspect al folosirii sale. Daca pe de o parte progresele tehnologice au îmbunatatit sensibil vietile noastre, este necesar si sa ne folosim de ele în maniera prudenta. Ca în toate lucrurile, o folosire nesabuita poate sa aiba consecinte negative. În timp ce pentru vreunul tehnologia a îmbogatit relatiile noastre, pentru atâtia altii a luat forma unei dependente, devenind un înlocuitor al relatiei umane si chiar al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, tehnologia este de acum parte integranta din viata tinerilor si ca atare trebuie sa fie înteleasa. În mod paradoxal, în unele tari tehnologia, îndeosebi internetul, este accesibil gratuit, în timp ce întretinerea zilnica si serviciile de baza sunt insuficiente.
Impactul acestor social media în vietile tinerilor nu poate sa fie subevaluat. Social media sunt o parte relevanta din identitatea tinerilor si din modul lor de a trai. Niciodata ca înainte, ambientele digitale au puterea fara precedent de a uni persoane distante din punct de vedere geografic. Schimbul de informatii, idealuri, valori si interese comune este astazi mai posibil decât ieri. Accesul la instrumente de formare online a deschis oportunitati educative pentru tinerii care traiesc în zone îndepartate si a facut accesul la cunoastere la îndemâna unui click.
Totusi, cealalta fata a tehnologiei se arata în dezvoltarea anumitor vicii. Acest pericol se manifesta în forme precum izolarea, lenea, dezolarea, plictiseala. Este evident ca tinerii din toata lumea consuma în maniera obsesiva produsele multimediale. Desi traim într-o lume hiperconectata, comunicarea dintre tineri ramâne limitata la grupuri asemanatoare între ele. Lipsesc spatii si oportunitati pentru a experimenta diversitatea. Cultura mijloacelor mass-media exercita înca multa influenta asupra vietilor si asupra idealurilor tinerilor. Venirea social media a ridicat noi provocari cu privire la marimea sferei de influenta pe care o au social media asupra tinerilor.
Adesea tinerii tind sa aiba diferite comportamente în mediile online si în cele offline. Este necesar a oferi tinerilor formare despre modul de a trai vietile lor digitale. Relatiile online pot sa devina inumane. Spatiile digitale ne fac orbi în fata fragilitatii celuilalt si ne împiedica introspectia. Probleme precum pornografia pervertesc perceptia propriei sexualitati pe care o are tânarul. Tehnologia creata în acest mod creeaza o realitate paralela înselatoare care ignora demnitatea umana.
Alte riscuri includ: pierderea identitatii legata cu o reprezentare gresita a persoanei, o constructie virtuala a personalitatii si pierderea unei prezente sociale înradacinate în realitate. În afara de asta, riscurile pe termen lung includ: pierderea amintirii, a culturii si a creativitatii în fata rapiditatii accesului la informatie si a pierderii de concentrare legata de fragmentare. Exista apoi o cultura dominanta a aparentei.
Conversatia despre tehnologie nu se limiteaza la internet. În domeniul bioeticii, tehnologia pune noi provocari si noi riscuri cu privire la salvgardarea vietii umane în fiecare faza a ei. Venirea inteligentei artificiale si a noilor tehnologii precum robotica si automatizarea pun riscuri oportunitatilor de folosire pentru comunitatile de muncitori. Tehnologia poate fi nociva demnitatii umane daca nu este folosita cu constiinta si prudenta: demnitatea umana trebuie sa conduca mereu utilizarea ei.
Oferim aici doua propuneri concrete cu privire la tehnologie. In primis, Biserica, angajându-se într-un dialog constant cu tinerii, ar trebui sa aprofundeze întelegerea tehnologiei asa încât sa ne poata ajuta în ponderarea folosirii sale. În afara de asta, Biserica ar trebui sa considere tehnologia – îndeosebi internet – ca un teren fertil pentru noua evanghelizare. Rezultatele acestor reflectii ar trebui sa fie formalizate printr-un document oficial al Bisericii. În al doilea rând, Biserica ar trebui sa-si îndrepte atentia la plaga pornografiei, incluzând abuzurile în retea asupra minorilor, cyberbulismul si contul sarat pe care ele le prezinta umanitatii noastre.
(5) Cautarea sensului existentei
Multi tineri nu stiu sa raspunda la întrebarea "care este sensul vietii tale?". Nu întotdeauna reusesc sa lege viata lor cu sensul transcendentului. Atâtia tineri, pierzând încrederea în institutii, nu se mai recunosc în religiile traditionale si nu s-ar defini ca "religioase". Totusi, tinerii sunt deschisi la spiritualitate.
Multi se plâng cât de putin cauta cei de vârsta lor raspunsurile la semnificatia vietii într-un context de credinta si biserica. În multe locuri din lume, tinerii dau semnificatie vietilor lor prin munca lor si succesele personale. Dificultatea în a gasi stabilitate în aceste domenii produce nesiguranta si neliniste. Multi sunt constrânsi sa emigreze pentru a gasi un context care sa le permita sa munceasca. Altii, în schimb, abandoneaza familia si cultura din cauza instabilitatii economice.
În sfârsit, altii au subliniat ca, desi tinerii reusesc sa se întrebe cu privire la sensul existentei, asta nu implica mereu ca sunt gata sa se dedice în maniera decisiva lui Isus si Bisericii. Astazi religia nu mai este vazuta ca mijlocul principal prin care un tânar porneste spre cautarea de sens, deoarece adesea se adreseaza tendintelor si ideologiilor moderne. Scandalurile atribuite Bisericii – atât cele reale, cât si cele care sunt percepute ca atare – conditioneaza încrederea tinerilor în Biserica si în institutiile traditionale pe care ea le reprezinta.
Biserica poate ocupa un rol vital în asigurarea ca acesti tineri sa nu fie exclusi, ci sa se simta acceptati. Asta îsi are realizarea sa si atunci când încercam sa promovam demnitatea femeilor, fie în Biserica fie în cel mai amplu context social. Astazi o problema raspândita în societate este legata de lipsa de egalitate între barbat si femeie. Acest lucru este adevarat si în Biserica. Exista mari exemple de femei care au desfasurat slujirea lor în comunitati calugaresti consacrate si ocupând roluri de responsabilitate în laicat. Pe de alta parte, pentru unele femei tinere aceste exemple nu sunt întotdeauna vizibile. O întrebare cheie reiese din aceste reflectii: care sunt locurile în care femeile sunt în masura sa prospere în cadrul Bisericii si al societatii?
Biserica poate trata aceste probleme cu o adevarat confruntare si o privire deschisa la diferitele idei si experiente.
Exista adesea mare dezacord între tineri, fie în Biserica fie în lume, cu privire la acele învataturi care astazi sunt deosebit de dezbatute. Între acestea gasim: contraceptia, avortul, homosexualitatea, convietuirea, casatoria precum si cu este perceputa preotia în diferitele realitati ale Bisericii. Ceea ce este important de notat este ca, independent de nivelul lor de întelegere a învataturilor Bisericii, gasim înca dezacord si o dezbatere deschisa între tineri cu privire la aceste chestiuni problematice. Prin urmare ar vrea ca Biserica sa-si schimbe învataturile sau, macar, sa furnizeze o mai buna explicatie si formare cu privire la aceste chestiuni. În pofida acestei dezbateri interne, tinerii catolici ale caror convingeri sunt în contrast cu învatatura oficiala doresc oricum sa fie parte a Bisericii. Pe de alta parte, multi tineri catolici accepta aceste învataturi si gasesc în ele un izvor de bucurie. Doresc ca Biserica nu numai sa mentina cu tarie învataturile sale, desi nepopulare, ci sa le proclame si cu profunzime mai mare.
În lume, relatia cu sacrul este o chestiune complexa. Crestinatatea este vazuta adesea drept ceva ce apartine trecutului si valoarea sa sau relevanta sa pentru vietile noastre nu mai sunt întelese. În acelasi timp, în unele comunitati se da prioritate sacrului deoarece viata zilnica este structurata în jurul religiei. În unele contexte asiatice sensul existentei poate sa fie asociat la filozofii orientale.
În ultima instanta, multi dintre noi doresc puternic sa-l cunoasca pe Isus, dar adesea înteleg greu ca numai El este izvorul unei adevarate descoperiri de sine, pentru ca în relatie cu El persoana ajunge, în ultima instanta, sa se descopere pe ea însasi. Prin urmare, se pare ca tinerii cer martori autentici: barbati si femei în masura sa exprime cu pasiune credinta lor si relatia lor cu Isus, si în acelasi timp sa-i încurajeze pe altii sa se apropie, sa-l întâlneasca si sa se îndragosteasca la rândul lor de Isus.
Partea a II-a
Credinta si vocatie, discernamânt si însotire
Este o bucurie si o responsabilitate sacra a-i însoti pe tineri în calatoria lor de credinta si discernamânt. Tinerii sunt mai receptivi în fata unei "narative a vietii" decât în fata unui discurs teologic abstract; ei sunt constienti si atenti, angajându-se activ în lume si în Biserica. Pentru aceasta este important sa se înteleaga cum percep tinerii credinta, vocatia si provocarile care se prezinta în discernamânt.
(6) Tinerii si Isus
Raportul pe care tinerii îl au cu Isus este pe atât de variat pe cât de mare este numarul tinerilor în lume. Multi dintre ei îl vad pe Isus ca pe Mântuitorul lor si Fiu al lui Dumnezeu. În afara de asta, adesea tinerii gasesc apropierea de Isus prin intermediul mamei sale, Maria. Altii, în schimb, pot sa nu aiba aceasta relatie cu Isus, dar îl vad oricum ca o referinta morala si o persoana buna. Multi tineri îl percep pe Isus ca un personaj istoric, apartenent la o epoca si la o cultura trecute, care nu este relevant pentru vietile lor. Altii, în schimb, îl percep pe Isus departe de experienta lor umana, distanta care pentru ei este provocata de Biserica. În afara de asta, imaginile false pe care unii tineri le au despre Isus adesea îi îndeparteaza de El. Idealuri eronate ale crestinilor model nu apar la îndemâna, asa precum preceptele date de Biserica. Din aceasta cauza, crestinismul este perceput de unii ca un standard la care nu se poate ajunge.
Un mod pentru a repara aceasta dezorientare pe care o au tinerii cu privire la Isus comporta o întoarcere la Scripturi, în asa fel încât sa poata aprofunda cunoasterea persoanei lui Cristos, viata Sa si umanitatea Sa. Tinerii au nevoie sa întâlneasca misiunea lui Cristos si nu ceea ce li se poate parea o asteptare morala la care nu se poate ajunge. În orice caz, se simt nesiguri despre cum se fac toate acestea. Întâlnirea cu Isus trebuie sa fie promovata în tineri, spre care Biserica trebuie sa se îndrepte.
(7) Credinta si Biserica
Pentru multi tineri, credinta a devenit ceva care tine mai degraba de sfera privata decât un eveniment comunitar, iar experientele negative pe care unii dintre acestia le-au avut cu Biserica au contribuit desigur la aceasta perceptie. Multi tineri se relationeaza cu Dumnezeu la un nivel pur personal, afirmând ca sunt "spirituali dar nu religiosi", sau concentrându-se numai pe o relatie personala cu Isus Cristos. Unii tineri cred ca Biserica a dezvoltat o cultura în care se acorda atentie mai degraba implicarii în structura sa institutionala decât asupra persoanei lui Cristos. Altii, în schimb, considera ca ghizii religiosi sunt deconectati si preocupati mai mult de dimensiunea administrativa decât de crearea de comunitati si chiar altii considera Biserica drept o entitate irelevanta. Aproape pare ca aceasta uita ca Biserica sunt persoanele si nu structura. Exista în schimb tineri care experimenteaza o Biserica apropiata, ca în cazul Africii, Americii Latine si Asiei, precum si în diferite miscari la scara mondiala. Chiar si tineri care nu traiesc Evanghelia simt o legatura cu Biserica. Acest simt de apartenenta si familia îi sustin pe tineri în drumul lor. Fara aceasta legatura si punct de referinta comunitara risca sa se afle singuri în fata provocarilor lor. Pe de alta parte, exista multi tineri care nu percep nevoia de a fi parte a Bisericii si care gasesc sens pentru existenta lor în afara ei.
Din pacate, în unele parti ale lumii tinerii parasesc Biserica în numar mare. A întelege motivele acestui fenomen este crucial pentru a putea merge înainte. Tinerii care nu au legaturi cu Biserica sau care s-au îndepartat de ea fac asta pentru ca au experimentat indiferenta, judecare si refuz. Este posibil sa se participe la o Liturghie si a pleca fara sa se fi experimentat niciun simt de comunitate sau de familie ca Trup al lui Cristos. Crestinii cred într-un Dumnezeu viu, dar cu toate acestea gasim celebrari si comunitati care apar moarte. Tinerii sunt atrasi de bucurie, care ar trebui sa fie un semn distinctiv al credintei noastre. Doresc sa vada o Biserica martora vie a ceea ce învata si sa arate autenticitatea drumului spre sfintenie, întelegând admiterea greselilor comise si având umilinta de a cere iertare. Tinerii se asteapta de la calauzitorii Bisericii – consacrati, calugari si laici – ca sa fie un exemplu puternic. A sti ca modelele de credinta sunt atât autentici cât si vulnerabili îi face si pe tineri liberi sa fie asa. Nu se vrea sa se nege aici sacralitatea slujirii lor, ci sa se faca în asa fel încât tinerii sa poata fi inspirati de ei pe acest drum spre sfintenie.
Adesea tinerilor le este greu sa gaseasca un spatiu în Biserica în care sa poata participa activ si sa aiba responsabilitati. Tinerii, din experientele lor, percep o Biserica ce îi considera prea mici si nepriceputi pentru a lua decizii si ca asteapta de la ei numai greseli. Trebuie avuta încredere în faptul ca tinerii pot sa conduca si sa fie protagonisti ai drumului lor spiritual. Nu este vorba numai de a-i imita pe cei mai întelepti, ci de a asuma cu adevarat responsabilitatea propriei misiuni si de a o trai cu seriozitate. Miscarile si noile comunitati în Biserica au dezvoltat cai rodnice nu numai pentru evanghelizarea tinerilor, ci si pentru a-i legitima în a fi principalii ambasadori ai credintei pentru cei de vârsta lor.
O alta perceptie comuna a multor tineri este lipsa de claritate cu privire la rolul femeilor în Biserica. Daca deja pe de o parte este dificil pentru tineri sa simta un sentiment de apartenenta si leadership în Biserica, este si mai greu pentru femeile tinere. Pentru aceasta, ar fi de ajutor daca Biserica nu numai ar afirma rolul femeii, ci i-ar si ajuta pe tineri sa-l exploreze si sa-l înteleaga tot mai clar.
(8) Sensul vocational al vietii
Trebuie gasita o întelegere simpla si clara a semnificatiei vocatiei, care sa fie în masura sa dea importanta sensului chemarii, al misiunii, al dorintei si al aspiratiei de a o urma. O semnificatie capabila sa o faca un concept cu care tinerii sa se poata relationa în acest moment al vietii lor. Termenul "vocatie" a fost uneori prezenta ca un concept intelectualist, perceput de multi ca nefiind la îndemâna. Tinerii reusesc sa înteleaga sensul de a da o semnificatie vietii si de a fi în lume pentru un motiv, însa multi nu stiu cum sa lege acest sens cu vocatia înteleasa ca dar si chemare a lui Dumnezeu.
Termenul "vocatie" a devenit deci, în mediile ecleziastice, sinonim cu chemarea la preotie si la viata calugareasca. Daca pe de o parte acestea sunt sfinte vocatii demne de a fi celebrate, pe de alta parte este important pentru tineri sa stie ca vocatia lor vine din demnitatea intrinseca a vietii însesi si ca fiecare are responsabilitatea de a discerne cine este chemat sa fie si ce este chemat de Dumnezeu sa faca. Exista o plinatate proprie în care trebuie evidentiata fiecare vocatie pentru ca tinerii sa poata deschide inimile lor la aceasta posibilitate.
Tinerii apartenenti la diferitele traditii religioase includ în termenul vocatie viata, iubirea, aspiratiile, cautarea propriului loc în lume si modul pentru a contribui la ea, împreuna cu caile pentru a putea lasa un semn tangibil. Ideea generala ca vocatia este o chemare nu este clara pentru tineri si pentru aceasta este nevoie de o întelegere mai mare a vocatiei crestine (la preotie, la viata calugareasca, la apostolatul laical, la casatorie si la familie, etc.) si a chemarii universale la sfintenie.
(9) Discernamântul vocational
A discerne propria vocatie reprezinta o provocare, în special în lumina preconceptiilor inerente acestui termen, însa tinerii o accepta oricum. Acest proces de discernamânt poate sa fie o aventura care însoteste drumul vietii. Spunând asta, multi tineri nu stiu cum sa se implice în acest proces de discernamânt, si asta constituie o oportunitate pentru Biserica pentru a-i însoti.
Sunt multi factorii în joc care influenteaza capacitatea unui tânar în momentul de a discerne propria vocatie: Biserica, diferentele culturale, oferta de munca, lumea digitala, asteptarile familiale, sanatatea mentala si starea sufleteasca, presiunea sociala a propriilor egali, scenariile politice, viata de rugaciune si devotiune, Scriptura, societatea, tehnologia, etc. A petrece timp în tacere, facând introspectie si rugându-se, precum si a citi Scriptura si a aprofunda cunoasterea de sine, sunt oportunitati pe care putini tineri le exploateaza în realitate. Este nevoie de o mai buna introducere la aceste practici. Implicarea în grupuri de rugaciune, miscari si comunitati construite pe interese comune poate de asemenea sa-i ajute pe tineri în discernamântul lor.
Recunoastem în mod deosebit provocarea exceptionala pe care tinerele femei trebuie s-o înfrunte în momentul de a discerne vocatia lor si spatiul lor în Biserica. Asa cum "da"-ul Mariei la chemarea lui Dumnezeu a fost fundamental în experienta crestina, trebuie date femeilor de astazi spatii în care sa poata spune "da" la vocatia lor. Sustinem Biserica sa aprofundeze întelegerea rolului femeii si valorizând tinerele femei, fie ele laice sau consacrate, în spiritul iubirii pe care Biserica o are fata de Maria, mama lui Isus.
(10) Tinerii si însotirea
Tinerii cauta însotitori de drum pentru a se înconjura de barbati si femei credinciosi care sa comunice adevarul lasându-i sa exprime conceptia lor despre credinta si despre vocatie. Aceste persoane nu trebuie sa fie modele de credinta de emulat, ci martori vii, în masura sa evanghelizeze prin vietile lor. Multi pot sa fie exemplele la înaltimea acestor asteptari: pot sa fie fete familiare din salasul familial, colegi în comunitatea locala, sau martiri care marturisesc credinta lor dându-si viata.
Aceste calauze ar trebui sa aiba câteva calitati: sa fie un crestin fidel angajat în Biserica si în lume; o cautare continua spre sfintenie; a nu judeca, ci a se îngriji; a asculta activ nevoile tinerilor; a raspunde cu gentilete; a avea constiinta de sine; a sti sa recunoasca propriile limite; a cunoaste bucuriile si durerile vietii spirituale.
O calitate de importanta primara este faptul de a sti sa se recunoasca umani si capabili sa comita greseli: nu perfecti, ci pacatosi iertati. Se întâmpla adesea ca aceste calauze sa fie puse pe un piedestal si daca ele cad acest lucru are un impact devastator în capacitatile tinerilor de a se angaja în Biserica.
Calauzele n-ar trebui sa-i conduca pe tineri sa fie niste adepti pasivi, ci sa mearga împreuna cu ei, lasându-i sa fie participanti activi ai acestei calatorii. Ele ar trebui sa respecte libertatea procesului de discernamânt al unui tânar, furnizând instrumentele necesare pentru a face în mod adecvat acest proces. O calauza ar trebui sa creada cu toata fiinta sa în capacitatea pe care o are un tânar în participarea la viata Bisericii. O calauza ar trebui sa cultive semintele credintei în tineri, fara nicio asteptare de a vedea roadele muncii care vine de la Duhul Sfânt. Acest rol n-ar trebui sa fie circumscris la preoti si la calugari, ci si laicatul ar trebui sa fie legitimat sa-l ocupe. Toate aceste calauze ar trebui sa poata beneficia de o buna formare permanenta.