„Dupa deschiderea Anului Milostivirii în Eparhia de Oradea, duminica Preasfintia Sa Virgil Bercea, episcopul greco catolic de Oradea alaturi de Înaltpreasfintia Sa Piero Marini au deschis Poarta Sfânta în Simleu Silvaniei. Ierarhii au fost întâmpinati cu traditionala pâine si sare de catre tinerii Parohiei si de catre parintele vicar foraneu al Silvaniei, Gheorghe Turcas si parintele protopop, Nicolae Bodea cu Sfânta Evanghelie si Sfânta Cruce.
Papa Francisc a decretat ca în Bisericile Catedrale si acolo unde episcopul locului considera sa se deschida o Poarta Sfânta astfel-încât cât mai multi credinciosi sa poata sa primeasca semnul Milostivirii Divine si sa înteleaga ca îndurarea lui Dumnezeu este nemarginita.
Dupa ceremonialul deschiderii Portii Sfinte a urmat Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie la care au concelebrat preotii Protopopiatului Simleu Silvaniei, fiindu-le aproape credinciosii lor.
Cuvântul de învatatura a fost rostit de Înaltpreasfintia Sa Piero, care a spus urmatoarele:

1.Timpul Adventului
Advent înseamna venire. În vechime când un Împarat vizita un oras, acel oras beneficia de un Adventus Domini. Pentru noi, crestinii, Adventul indica venirea lui Hristos.
Termenul Advent indica astazi în mod obisnuit timpul liturgic care ne introduce în atmosfera Craciunului alcatuit în ritul Roman din patru saptamâni.
Advent înseamna pentru noi, crestinii, asadar, venire: pe de o parte vine Domnul nostru Isus Hristos, care este capul Bisericii; El este … întâiul nascut dintre cei morti”; iar pe de alta parte, Biserica Îl asteapta pe Cel care vine.
Sunt în numar de trei venirile Domnului nostru Isus Hristos care ne sunt prezentate în mod obisnuit în Sfânta Liturghie: venirea la Craciun, venirea la sfârsitul veacurilor, si venirea de astazi, din cadrul acestei sfinte celebrari liturgice.
Adventul este un eveniment care Îl pune în centru mai presus de toate pe Isus Hristos, adica pe cel care vine. Figura sa ne este prezentata de catre Sfântul Pavel în întâia lectura de astazi: El este imaginea Dumnezeului invizibil, întâiul-nascut al întregi creatii. El este si capul corpului, capul Bisericii. El este … întâiul-nascut al tuturor celor ce vor învia din morti.
Daca El vine, noi trebuie sa-L asteptam, trebuie sa pregatim venirea Sa.

2.Arhitectura medievala
Evenimentul venirii Domnului si al vietii crestine ca asteptare a Celui ce vine, a fost tema fundamentala a marilor catedrale si a tuturor bisericilor medievale ale Occidentului, începând din secolul al XII-lea. Aceste biserici in arhitectura si în iconografia lor, sub influenta traditiei orientale, exprima teologia Adventului. Adventul simbolizeaza pentru noi nu numai o perioada a anului liturgic, ci este icoana întregii noastre vieti de credinta.
Când un credincios intra într-una din aceste biserici medievale, privirea sa este atrasa imediat de figura impunatoare a lui Isus Hristos Pantocrator care domina toata partea de deasupra altarului. Nu numai atât, deoarece pâna si pardoseala bisericii usor în urcare spre altar este o invitatie adresata credinciosului de a porni într-un urcus catre Domnul.
3.Trecerea portii
De fiecare data când iesim de acasa si ne îndreptam spre biserica exprimam aceasta imagine a vietii crestine. Astazi s-a deschis pentru noi Poarta Milostivirii care este Isus Hristos. Si El a intrat în lume printr-o poarta, adica prin Preacurata Fecioara Maria, care adesea este reprezentata în misterul Buneivestiri pe usa principala a iconostasului, tocmai pentru a arata acest mister. Noi, discipolii lui Isus Hristos, de fiecare data când intram pe usa bisericii noastre trebuie ”sa descoperim, cum spune Sfântul Parinte, Papa Francisc, profunzimea îndurarii lui Dumnezeu Tatal care ne asteapta pe toti, si vine înaintea noastra, a fiecaruia… Trecerea prin Poarta Sfânta sa ne faca partasi si participanti la acest mister de iubire, de îndurare a lui Dumnezeu.
Sa abandonam orice forma de frica si de teama, pentru ca aceste trairi nu îi sunt caracteristice celui iubit; sa traim, însa, ancorati în bucuria harului care ne este oferit si care transforma totul”. (Omilia din 8 decembrie 2015).
O data ce am intrat pe poarta, înaintam de fiecare data împreuna cu Domnul nostru Isus Hristos catre altar, locul mortii si al învierii Sale.
O data intrati în biserica, Domnul ne vorbeste prin proclamarea Sfintelor Scripturi, Domnul ne adreseaza cuvântul Sau.

4.O mare cina
Astazi Domnul nostru Isus Hristos ne vorbeste si prin evanghelia dupa Sfântul Luca si ne relateaza, noua, celor adunati în jurul mesei altarului o parabola.
”Pe când erau la masa, unul dintre cei prezenti i-a spus: fericit este acela care va mânca pâinea în împaratia Lui Dumnezeu”. Dar Isus i-a raspuns cu o alta parabola: ”Un om a organizat o cina mare si i-a invitat pe multi”.

5.Invitatii din parabola
În aceasta parabola Isus ne prezinta diferite categorii de persoane, pentru a ne învata care este comportamentul pe care trebuie sa-l avem în viata, pentru a fi demni de chemarea Sa si pentru a-L întâlni în momentul împartasirii cu trupul si Sângele Sau.
Bogatii sunt aceia care-si permit prin bogatia pe care o detin sa-si cumpere terenuri sau mijloace de munca, boi în acele vremuri, cu care sa-si lucreze pamântul. Bogatii stau acasa, în timp ce slujitorul le duce invitatia de la stapân. Cei bogati ies doar atunci când au de mers sa vada sau sa încerce un nou obiect pe care vor sa îl cumpere.
Saracii însa asteapta sa-i cheme cineva ca zilieri ca sa lucreze domeniile celor înstariti. Sarmanii aproape întotdeauna nu au o casa, pentru ca traiesc fara un acoperis si trebuie sa îi cautam prin piete si pe drumuri si pe sub poduri.
Cei bogati traiesc înauntru, cei saraci traiesc afara; unii sunt stapâni, iar altii, slujitori.
Fericiti cei chemati la ospatul mielului! Fiii legamântului fusesera invitati cei dintâi, dar vor ramâne afara, si, paradoxal, toti marginalizatii si sarmanii vor intra în casa Domnului. Da, poporul vechiului legamânt a fost cel chemat, însa nu s-a stiut dezlipi de ceea ce avea. Bunurile acestei lumi i-au împiedicat sa îmbratiseze chemarea Dumnezeului lor. Ei s-au oprit la nivelul creaturilor: pamântul, boii, si chiar sotia. Au devenit idolatri deoarece au uitat ca Domnul este Creatorul a toate. Toate s-au întâmplat pe dos. Cei dintâi chemati nu au îmbratisat chemarea adresata lor, în timp ce saracii au fost poftiti la masa si la sarbatoare.
Schimbarea însa nu a fost facuta de catre stapânul casei care a ramas fidel promisiunilor sale, ci de invitatii însisi. Acestia din urma au ales darul în locul Donatorului. Iata-i însa pe saraci, cei mai prejos dintre toti, ca se asaza în calitate de invitati la ospatul împaratiei lui Dumnezeu.

6.Cine sunt invitatii de astazi?
Stapânul casei care-i invita pe toti, cel numit Domnul de evanghelistul Luca, îl reprezinta în mod evident pe însusi Dumnezeu, si mai precis, pe Dumnezeu Tatal. La sfârsitul parabolei însa, Isus ne dezvaluie ca ospatul cel mare despre care a vorbit la început este si ospatul sau. El este cel care invita, cel care întâmpina, si este El cel în masura sa judece cine va fi exclus de la bucuria banchetului eshatologic. Dumnezeu nu le cere invitatilor sa renunte definitiv la averile lor si nici sa lase la o parte sotia. Primii si-au cumparat un pamânt sau cinci perechi de boi, iar cel de-al treilea si-a luat sotie; acum sunt invitati la un ospat pe care îl ofera Domnul. Dumnezeu vrea sa verifice daca invitatii au capacitatea de a-si depasi atasamentul fata de lucruri pentru a intra în logica darului. De fapt chiar daca fusesera cumparate, pamântul si animalele îi fusesera date omului tot de catre Dumnezeu. Darul cel mai pretios facut lui Adam, ajutorul care îi seamana, este sotia (cf. Gen 2,18-25). Stim bine de altfel în ce necaz au cazut amândoi atunci când au refuzat sa primeasca darul lui Dumnezeu! (cf. Gen 2-3).
În general, în societatea noastra consumista noi suntem orientati sa ne placa ceea ce cumparam, ceea ce obtinem prin munca, prin implicare, prin ceea ce stim sa facem, iar la nivel relational, prin cuceririle noastre. Preferam sa ne construim viata si relatiile umane singuri, ca si cum Dumnezeu nici nu ar exista. Si astfel ne surprinde darul pe care Dumnezeu ni-l ofera prin invitatia pe care ne-o adreseaza în fiecare duminica de a lua parte la ospatul sau, lasându-ne dezorientati, încât nu-i mai putem recunoaste valoarea si importanta, preferând astfel realitatile cotidiene ale acestei vieti.
Exista însa evenimente prin care Dumnezeu ne ia de mâna si ne spune: Ospatul a început, e pregatit pentru tine: vino! La un astfel de parcurs ne invita Dumnezeu astazi prin deschiderea portii în cadrul acestei sfinte celebrari. Dumnezeu nu ne cere numai sa-L punem pe el pe primul loc în viata noastra, mai sus de preocuparile noastre cotidiene, ci ne cere sa ne facem martori ai planului sau si sa transmitem mai departe invitatia sa la toti barbatii si la toate femeile pe care le întâlnim pe cararile vietii noastre.

7.A-L întâlni pe Dumnezeu
Astazi Domnul, Isus Hristos Pantocrator, ne întâmpina cu bratele deschise. Da, în momentul Împartasaniei, Ministrul Sacru ducând Trupul si Sângele lui Hristos, se apropie de adunarea credinciosilor, în timp ce credinciosii se asaza în rând si se apropie de el. Prin aceasta miscare se exprima toata teologia vietii crestine. De fiecare data când vad în Italia credinciosii care întind mâna spre a primi Euharistia, îmi vine în minte acel gest atât de des întâlnit pe strazile oraselor noastre, si anume gestul cersetorului. Iubiti credinciosi, înaintea lui Isus Hristos Pantocrator imaginea Dumnezeului invizibil, întâiul nascut al întregii creatii, capul corpului, adica al Bisericii, întâiul nascut dintre cei care învie din morti, noi toti suntem niste cersetori, începând de la mine, de la conducatorii acestei lumi, si pâna la dumneavoastra, credinciosii aici prezenti. Lui sa-i cerem iertare pentru pacate, sa-L rugam a ne învrednici de o inima noua încât în acest an al Milostivirii divine sa devenim, asemenea Lui, instrumente ale iertarii, ale întelegerii si îndurarii, sa ne transformam în marturii ale faptului ca iubirea este mai puternica decât orice forma de violenta, si e mai puternica chiar decât moartea, deoarece raul se învinge întotdeauna prin bine si prin iubire.
În momentul Împartasaniei, când vom fi înaintea altarului sa primim euharistia, sa ne rugam lui Isus Hristos Pantocrator:

Isuse Hristoase, tu care esti poarta,
Vino în fiecare duminica si ma ia de mâna,
Ajuta-ma sa intru ca sa gust din ospatul iubirii Tale!
Ajuta-ma sa nutresc setea dreptatii Tale
Si sa ramân sub ascultarea cuvântului Tau!
Daruieste-mi o inima înnoita pentru ca
În mine iubirea sa învinga ura
Si în fiecare zi sa creasca în mine îndurarea samarineanului milostiv!
Tu, Bunule Pastor, ia-ma în bratele Tale parintesti
Si ma asaza între oitele turmei Tale
Ce se îndreapta înspre întâlnirea definitiva cu tine
În împaratia lui Dumnezeu Tatal.
Amin.