Autor: Francesco Strazzari

Traducator: Monica Omilescu

Au trecut aproape 50 de ani de la moartea cardinalului Josef Beran, curajosul arhiepiscopul din Praga. Trecerea sa la cele vesnice a avut loc la Roma la 17 mai 1969. Ramasitele vor sosi la Praga în 20 aprilie si, timp de trei zile, vor avea loc celebrari, mai întâi în biserica Sfântul Albert, situata în cartierul Dejvice, unde Beran a slujit pâna în 1946 ca rector al seminarului arhiepiscopiei, apoi în Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Strahov, unde a predicat ultima data înainte de arestarea sa de catre regimul comunist în 1949 si, în final, în catedrala mitropolitana San Vito din Praga, în interiorul Castelului, unde a fost înfiintat un nou sarcofag.

Etapele unei vieti
Josef Beran s-a nascut la 29 decembrie 1888 în Plzen, capitala regiunii Boemia de Vest, care apartinea atunci Imperiului Austro-Ungar. A cunoscut lagarul de concentrare din Dachau; a fost decorat de presedintele Edvard Beneš cu doua dintre cele mai înalte onoruri ale statului pentru rezistenta sa la ocupatia nazista; a fost consacrat episcop si numit arhiepiscop de Praga. A interzis clerului sa faca un juramânt de loialitate fata de regimul comunist pentru a nu trada credinta crestina. A condamnat confiscarea bunurilor apartinând arhidiecezei si a tinut discursuri aprinse împotriva încalcarii drepturilor Bisericii. A suferit în închisoarea comunista timp de 14 ani. A fost eliberat în 1963.
Monseniorul Agostino Casaroli, principalul creator al Ostpolitik-ului s-a întâlnit în numele lui Paul al VI-lea cu arhiepiscopul Beran în castelul Zbraslav, lânga Praga. În toamna aceluiasi an, el s-a întâlnit si cu alti episcopi din Cehoslovacia. Cei patru episcopi – Tomasek, Nécsey, Lazik si Pobožný – au putut participa la Conciliul Vatican II, primii trei chiar de la început, iar Monseniorul Pobožný de la a doua sesiune. Au avut astfel posibilitatea de a avea contacte cu ceilalti episcopi ai lumii si mai ales cu papa.
S-a rezolvat cu succes si problema juramântului de credinta cerut episcopilor si preotilor, cu scopul de a obtine asa-numitul permis de stat pentru a-si desfasura activitatile publice în eparhii si parohii. „Pentru ei era o chestiune de constiinta” (monseniorul John Bukovsky al echipei vaticane al Ostpolitik-ului).
În urma unei interventii a papei, episcopii Vojtassak, Zela si Skoupy au iesit din închisoare. Desi nu s-au putut întoarce în eparhiile lor, viata lor a devenit mai suportabila si mai demna în casele Caritas-ului catolic.
Monseniorul Beran a fost numit cardinal la 25 ianuarie 1965 si la 19 februarie a plecat definitiv la Roma, unde, în ziua de 22 a aceleiasi luni, Paul al VI-lea a semnat decretul prin care mons. František Tomášek, stejarul morav, era numit administrator apostolic al Arhidiecezei de Praga.
„Nu ar fi corect, asadar, sa afirmam ca în primii cinci ani se ajunsese doar la o solutie de compromis în ceea ce-l priveste pe cardinalul Beran.”, considera, din nou, monseniorul Bukovsky.
La 15 octombrie 1965, Karel Hruza, seful delegatiei cehoslovace pentru negocierile cu Sfântul Scaun, a sosit în mod neasteptat la Roma. Era un husit inflexibil, caruia îi placea Martini (bautura alcoolica, n. tr.), pe care i-l aduceam din Italia. Hruza s-a dus la Roma pentru a protesta împotriva discursului tinut de card. Beran la Assisi, împotriva discursurilor monseniorului Hnilica, episcopul consacrat clandestin si apoi fugit în strainatate, si împotriva discursului monseniorului Rusnak din sala de consiliu cu privire la situatia religioasa din Cehoslovacia. A doua zi, Hruza a întrerupt negocierile.
Cealalta întrerupere a avut loc dupa ce, în iunie 1967, Paul al VI-lea a refuzat sa-l numeasca episcop pe vicarul capitular din Litomerice, Eduard Oliva, simpatizant deschis al regimului comunist. Negocierile au ramas întrerupte doi ani întregi.
Primavara de la Praga
În 1968 a sosit Primavara de la Praga cu Alexander Dubcek. Încercarea de a da viata unui „socialism cu o fata umana” nu a avut succes. A fost imediat blocata de ocupatia Cehoslovaciei de catre fortele Pactului de la Varsovia din 1969.
În scurt timp au fost eliberati din închisoare episcopi, preoti si laici arestati din pricina credintei. Opt episcopi au fost reabilitati si trei s-au putut întoarce la eparhiile lor. În seminarii a fost abolit numarul închis. Biserica Greco-Catolica a credinciosilor de rit bizantin a devenit legala si monseniorul Hirka a fost numit de catre Paul VI episcop al Bisericii Greco-Catolice. Ordinelor religioase masculine si feminine, procuratura generala le-a facut cunoscut, în scris, ca nu au fost niciodata suprimate prin lege. Au fost alesi vicari buni si aproape toti preotii au putut sa lucreze în parohii.
Negocierile ulterioare au avut loc doar în anii 1970-1973 si au condus la numirea a patru episcopi, dar numai în mai 1988, în decembrie 1989 si în februarie 1990 au avut loc urmatoarele numiri de episcopi.
„Se poate spune ca vizita Sfântului Parinte în Cehoslovacia si întâlnirea cu noul presedinte al Cehoslovaciei, Vaclav Havel, în aprilie 1990, au pus capat vietii dureroase de numiri de episcopi rezidentiali si auxiliari si au creat speranta pentru un viitor mai bun.
Împreuna cu problema numirii de episcopi, nu putem uita alte rezultate ale Ostpolitik-ului din Vatican. Au fost numiti trei cardinali: Beran (1965), Trochta din Litomerice (1973) si Tomasek (1977), care, spre sfârsitul anului 1977, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop de Praga” (Bukovsky).
Cardinalul Beran se întoarce în tara lui. Când a murit, regimul cehoslovac nu i-a permis sa fie îngropat în patria sa. Paul al VI-lea a decis atunci sa fie îngropat în cripta bazilicii Sf. Petru, unde sunt mormintele papilor. La data de 3 ianuarie 2018 Papa Francis a autorizat, în conformitate cu ultima dorinta a arhiepiscopului eroic, transferul ramasitelor sale la Praga, care vor fi expuse la altarul catedralei spre omagiul credinciosilor pâna luni, 23 aprilie, când, dupa procesiunea de la catedrala, se va celebra Sfânta Liturghie. Se asteapta participarea a mii de credinciosi.