„Scaderea încrederii în Biserica avantajeaza ateismul? | Pr. Buzalic A.: „Ateismul aparent, cel mai prezent. E o fuga de responsabilitate”

În ultimul deceniu, Biserica a scazut îngrijorator în sondaje. Pâna anul trecut, încrederea românilor în Biserica a scazut pâna la 50 la suta. IRES si Avangarde cotau încrederea în Biserica la sub 50 de procente în 2016. Un sondaj CURS din 2017 indica un trend usor ascendent, cu un plus de 11 procente. În toamna lui 2017, IMAS nota încrederea românilor în Biserica cu 50,6 la suta. Indiferent de sondaj, comparatia cu deceniile trecute pare nelinistitoare: în ianuarie 2011, Biserica era în top: 82 la suta. În epoca 1996-2008, Biserica avea un scor stabilizat de 85 procente, conform European Values Survey. Dar scaderea încrederii în institutia Bisericii coboara cu ea si credinta religioasa? Se zdrobeste credinta sub acelasi papuc? Incoerentele din plaja religioasa, vadite de anchete jurnalistice recente, proliferarea injustitiei sociale si absenta lui Dumnezeu din marile tragedii ale lumii – nasc atei? Se poate omul transforma peste noapte din credincios în necredincios, chiar combatant al religiei sau al ideologiei crestine? Când si cum apare ateismul? Este omul strict religios sau are în el, odata cu binele, si un sâmbure de contestare a divinitatii? A raspuns întrebarilor noastre, pr. conf. univ. dr. Alexandru Buzalic.

"Ateismul cel mai prezent, la ora actuala, este ateismul aparent; este o fuga de responsabilitate. Oamenii stiu ca, daca cred în Dumnezeu, mai trebuie sa ma si rog, trebuie sa îi acord un spatiu. Într-o lume bombardata de atâtea distractii, cât de greu îi pare unui om sa-l mai lase si pe Dumnezeu sa-i ocupe timpul! Sunt oameni care sunt agnostici, nu cunosc si nici nu vor sa cunoasca, dar au aceste framântari; sunt momente în care vin contact cu misterele vietii, sunt situatii liminale în care ajung sa-si puna problema lui Dumnezeu. (…) Altii refuza institutia Bisericii" – spune Alexandru în interviu.

În acelasi vast dialog, parintele Buzalic descrie si epoca actuala, plina de viteza si de oportunitati de comunicare sociala care se misca în dinamica acestei viteze, cu mijloace adictive care îl subjuga pe om si îl fac dependent de ele si de o comunicare rapida si impersonala – tot acest tablou cenzurând discret accesul omului la retragere interioara, la liniste, la meditarea lui Dumnezeu, fisurând punctul si ocazia de întâlnire a omului cu Creatorul.

Sursa: http://www.radiomaria.ro