„În prima sa zi plina în Chile, Papa Francisc le-a spus catolicilor din aceasta tara ca Fericirile nu sunt simple sfaturi de la cineva care sustine ca stie totul, ci sunt izvor de speranta care îi împinge pe oameni sa iasa din zona lor de conform si sa urmeze calea indicata de Isus. „Fericirile nu se nasc din critici dure, nici din ‘poliloghiile ieftine’ ale celor care cred ca stiu totul dar nu vor sa se angajeze cu nimic si cu nimeni, si ajung astfel sa blocheze orice posibilitate de a genera procese de transformare si de reconstructie în comunitatile noastre, în viata noastra”, a spus Sfântul Parinte pe 16 ianuarie.
„Fericirile se nasc din inima milostiva care nu înceteaza sa spere. Si experimenteaza ca speranta este noua zi, dezradacinarea imobilitatii, zguduirea dintr-o prosternare negativa”. Numindu-l fericit pe sarac, pe cel ce a plâns, pe mâhnit, suferind, pe cel ce a iertat, a explicat Papa, Isus „vine sa dezradacineze imobilitatea paralizanta a celui care crede ca lucrurile nu se pot schimba, a celui care a încetat sa creada în puterea transformatoare a lui Dumnezeu Tatal si în fratii sai, în special în fratii sai mai fragili, în fratii sai rebutati. Isus, proclamând fericirile vine sa zguduie acea prosternare negativa numita resemnare care ne face sa credem ca se poate trai mai bine daca evitam problemele, daca fugim de altii, daca ne ascundem sau ne închidem în comoditatile noastre, daca adormim într-un consumism tranchilizant. Acea resemnare care ne face sa ne izolam de toti, sa ne dezbinam, sa ne despartim, sa ne facem orbi în fata vietii si a suferintei celorlalti.”
Papa a spus acestea la predica de la Liturghia celebrata în parcul O’Higgins Park din Santiago, parte a calatoriei sale de o saptamâna prin Chile si Peru. La predica, Sfântul Parinte s-a concentrat pe lectura evanghelica din Matei, în care Isus spune Fericirile. Acestea s-au nascut din întâlnirea dintre Isus si oameni. „Fericirile se nasc din inima compatimitoare a lui Isus care se întâlneste cu inima compatimitoare si nevoiasa de compatimire a barbatilor si femeilor care doresc si tânjesc la o viata fericita; a barbatilor si femeilor care cunosc suferinta, care cunosc ratacirea si durerea care se genereaza atunci când ‘tremura pamântul sub picioare’ sau ‘visele sunt scufundate’ si munca de o viata întreaga este maturata; dar care si mai mult cunosc tenacitatea si lupta pentru a merge înainte; si mai mult cunosc reconstruirea si reînceperea.”
A recunoscut istoria de „reconstructii si noi începuturi” a Chile si a continuat: „Fericirile sunt acea noua zi pentru toti cei care continua sa parieze pe viitor, care continua sa viseze, care continua sa se lase atinsi si stimulati de Duhul lui Dumnezeu.” Iar la final a atins tema pacii. „Facatorul de pace stie ca de multe ori trebuie învinse mari sau subtile meschinarii si ambitii, care se nasc din pretentia de a creste si ‘de a-si face un nume’, de a dobândi prestigiu pe spatele altora. Facatorul de pace stie ca nu e suficient a spune: nu fac rau nimanui, pentru ca, asa cum spunea Sfântul Alberto Hurtado: ‘Este foarte bine a nu face raul, dar este mult mai rau a nu face binele’. A construi pacea este un proces care ne reuneste si stimuleaza creativitatea noastra pentru a da viata unor relatii capabile sa vad în vecinul meu nu un strain, un necunoscut, ci un fiu al acestei tari.”
A încheiat invitând la rugaciune la Maria, care „pazeste si însoteste acest oras. Ea sa ne ajute sa traim si sa dorim spiritul fericirilor; pentru ca în toate colturile acestui oras sa se auda ca o soapta: ‘Fericiti facatorii de pace pentru ca vor fi numiti fiii lui Dumnezeu’.”
Sursa: http://www.catholica.ro