„Nascuta la 13 februarie 1931, în Beius, judetul Bihor
Perioada de detentie: 13 decembrie 1951- 24 iulie 1953
Centre de detentie: Oradea (3 ianuarie 1953 – aprilie 1953), Jilava, Mislea
Aurora Dumitrescu, fosta Ille, a fost arestata pe 13 decembrie 1951, pentru apartenenta la “Lotul Beiusenilor”, organizatie considerata „subversiva, paramilitara, cu caracter legionar”. Fondatorul gruparii era Stanciu Petru, student în Cluj, arestat initial pentru activitate legionara. La scurta vreme dupa eliberarea sa, în 1949, acesta a luat legatura cu Marascu Adrian, Brânzas Virgil si Brânzas Liviu, organizându-se în formatiunea numita „1 plus 1”.
Sentinta nr. 1 din 3 ianuarie 1953 a Tribunalului Militar Teritorial adeverea faptul ca Aurora Dumitrescu „a fost de acord cu propunerile lui Stanciu Petru sa ia legatura cu numitul Jurca Gheorghe care aducea lapte la familia unde locuieste aceasta, Jurca urmând sa intermedieze între Stanciu si bandele teroriste din apropierea comunei Tarcaita. În scopul stabilirii legaturii cu teroristii Stanciu Petru a dat urmatoarele parole: Dumnezeu ajuta pe cei care se ajuta între ei pentru ca teroristii sa raspunda: Si noi ne ajutam”.
Dupa arestare, Aurora Dumitrescu a fost dusa la sediul Securitatii din Oradea si anchetata timp de un an si o luna. A fost lovita în repetate rânduri si supusa unui regim foarte dur, anchetatorii ajungând chiar sa-i fractureze o mâna. Din marturiile ei se poate contura o imagine clara a modului în care se desfasurau anchetele: „La Securitatea Oradea erau niste bestii: n-aveai voie sa vorbesti, n-aveai voie sa cânti colinde de Craciun, anchetele se faceau numai noaptea, cu batai crunte. Sergentul ne punea ochelari negri când ne lua din celula si, pâna sus, la camera unde ne interogau, ne izbea cu capul de toti peretii sau ne izbea cu cizmele“.
La finalul anchetei si dupa pronuntarea sentintei, drumul Aurorei Dumitrescu a continuat cu Penitenciarul Oradea, unde a primit o celula de 2/1,5 m, neluminata si friguroasa. Regimul alimentar saracacios consta într-un terci sau un surogat de cafea dimineata, arpacas sau varza acra la prânz, iar seara, din nou, arpacas. A fost eliberata pe 24 iulie 1953, dupa ce a cunoscut privatiunile din închisoarea Oradea si conditiile inumane din sectia de femei de la Jilava.
Ca majoritatea celor arestati pe criterii politice, dupa eliberare s-a confruntat cu o serie de probleme privind reintegrarea sociala, fiind exmatriculata din sapte facultati. S-a angajat ca muncitor necalificat la minele de aur de la Sacarâmb, apoi, dupa o vreme, s-a mutat în Bucuresti. A reluat studiile universitare, întrerupte în anii de detentie, absolvind Facultatea de Istorie si Geografie.