„Asociatia Tineretului Român-Unit – ASTRU Oradea a organizat în seara zilei de 12 noiembrie a.c., în Aula Magna a Facultatii de Teologie Greco-Catolica, o conferinta sub genericul Ce vor fetele? Ce vor baietii? Invitatii nostri au fost Iulia si Dan Calinescu, un cuplu care a locuit multi ani în Canada, iar de trei ani s-au reîntors în tara stabilindu-se la Cluj Napoca unde locuiesc cu cei trei copii ai lor.
Am considerat oportun sa-i invitam pe Iulia si pe Dan sa ofere o marturie autentica tinerilor care vor sa stie ce presupune angajamentul unei relatii care tinteste înspre casatorie. În consecinta, cei doi ne-au adus în atentie iubirea cu care Dumnezeu s-a gândit la noi, fiii Sai, când ne-a creat. Iulia si Dan ne-au sintetizat parcursul pe care un cuplu îl parcurge pâna ajunge la celebrarea tainei casatoriei.
Tinerii sunt gata, de cele mai multe ori sub influenta starii de „îndragostire” sa ofere totul partenerului. Singura conditie necesara unei daruiri totale, trup si suflet, în relatiile ce se stabilesc în zilele noastre, este aceea a iubirii. Dar nu iubirea care se jertfeste pentru celalalt, iubirea cu care Dumnezeu Tatal ne iubeste, ci iubirea noastra mica si conditionata de factori exteriori. Iubirea care iubeste doar daca este iubita.
În cadrul acestei conferinte s-au spus lucruri ce se tin tainuite, uneori, dintr-o absurda pudoare. Sexualitatea este un subiect care ne scandalizeaza în teorie, dar multi tineri fac abuz de acest mare dar al dragostei pe care Dumnezeu l-a rezervat celor casatoriti pentru a da nastere unor vieti.
Iulia si Dan au amintit faptul ca tinerii se grabesc sa se ofere trupeste partenerului fara sa pretinda nimic, „atâta timp cât îl/o iubesc, nu face nimic”. Ei bine, conditia de baza nu este aceasta iubire mai degraba fortata, ci acea iubire care atunci când vine vorba de iubire totala, neconditionata spune „da” si în momentul în care unul dintre parteneri propune: daca doresti sa ma ofer tie trup si suflet, casatoreste-te cu mine! Într-o astfel de situatie, din pacate, de cele mai multe ori partenerul fuge fara sa doreasca sa-si asume o astfel de responsabilitate. Într-o astfel de situatie, se mai poate vorbi oare despre iubire neconditionata, iubire autentica?
Seara zilei de 12 noiembrie a fost pentru tinerii prezenti o invitatie la responsabilitate, o invitatie serioasa la reflectie: cu adevarat suntem capabili sa iubim precum Tatal Ceresc, dar oare cât de mult ne dorim asta? Cât de mult ne dorim ca iubirea Sa sa se reflecte în conduita noastra, a tinerilor?