„Azi, 28 octombrie 2015, se împlinesc 67 de ani de la arestarea episcopilor greco-catolici care aveau sa dea marturie cu pretul vietii pentru credinta lor în Cristos: Ioan Suciu, Valeriu Traian Frentiu, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, Vasile Aftenie, Ioan Balan, Tit Liviu Chinezu.

Calvarul a început pe 3 septembrie 1948 când a fost publicat în Monitorul Oficial al României decretul prin care episcopul Ioan Suciu a fost depus din functie de Guvernul Petru Groza. La 18 septembrie 1948 au fost depusi din functie ceilalti episcopi uniti, cu exceptia lui Vasile Aftenie, episcopul-vicar pentru Bucuresti, si a lui Iuliu Hossu, episcop de Cluj.

În zilele de 28-29 octombrie 1948 au fost arestati toti cei sase episcopi greco-catolici din România, inclusiv Vasile Aftenie si Iuliu Hossu, si dusi mai întâi la vila patriarhala de Dragoslavele-Muscel, unde au fost vizitati de mai multe ori de patriarhul Justinian, apoi la Manastirea Caldarusani si, în cele din urma, despartiti, în arestul Ministerului de Interne si la închisoarea Vacaresti.

În data de 8 noiembrie 1948 a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care a fost demis si Iuliu Hossu, ultimul episcop greco-catolic aflat înca formal în functie (desi arestat cu zece zile înainte). La 1 decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunari Nationale a emis decretul 358/1948 care a stabilit încetarea cultului greco-catolic si exproprierea tuturor bunurilor acestuia.

Scurta biografie a celor sapte episcopi morti în faima de martiri sub regimul comunist:

Episcopul Ioan Suciu

S-a nascut la Blaj, la 4 decembrie 1907 într-o familie de preoti.

Prieten bun cu Tit Liviu Chinezu, au studiat amândoi Teologia la Roma, la Colegiul Grec “Sf. Atanasie”. A fost promovat doctor în Teologie, iar dupa sase ani de studii la Institutul “Angelicum”, la 29 noiembrie 1931, a fost hirotonit preot. A revenit apoi la Blaj, unde a fost profesor la Academia de Teologie. S-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii si ca un prieten de suflet al tinerilor.

La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Oradea (titular de Moglena-Slatina Bulgaria), auxiliar Episcopului Valeriu Traian Frentiu. Consacrarea a avut loc la 22 iulie 1940. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al Episcopului Iuliu Hossu. Episcopul Valeriu Traian Frentiu a revenit la Oradea în 1947, Episcopul Ioan Suciu fiind numit atunci Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia si Fagaras.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat si dus la Dragoslavele, apoi la Manastirea Caldarusani. În mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În octombrie acelasi an a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmatiei. Acolo, datorita regimului de izolare, bolii de stomac, frigului si foamei, la 27 iunie 1953 s-a stins din viata în celula 44, dezlegat de Episcopul Iuliu Hossu.

A fost îngropat în Cimitirul Saracilor, necunoscându-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat si nu a avut condamnare.

Episcopul Valeriu Traian Frentiu

S-a nascut la 25 aprilie 1875 în orasul Resita, din parintii Ioachim, preot, si Rozalia.

A studiat Teologia la Budapesta (1894-1898), dupa care a fost hirotonit preot la 28 septembrie 1898. În 1902 a fost promovat doctor în Teologie. A activat în Eparhia de Lugoj ca si cancelar, paroh, apoi Vicar foraneu pentru ca pe 4 noiembrie 1912, la vârsta de 37 de ani, sa fie numit Episcop al Lugojului. La 25 februarie 1922 Episcopul Frentiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai acelasi an.

Dupa moartea în 1941 a Mitropolitului Alexandru Nicolescu, Episcopul Frentiu a fost din nou mutat, acum ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia si Fagaras, pastorind aici pe toata perioada razboiului. În 1947 a revenit la Oradea.

De aici a fost arestat pe 28 octombrie 1948, si dus în lagarul de la Dragoslavele, apoi, în februarie 1949 la Manastirea Caldarusani. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, dupa 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare a murit la 11 iulie 1952. Asemenea si celorlalti Episcopi morti la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fara sicriu, într-o groapa comuna din Cimitirul Saracilor. Mormântul a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaste locul înhumarii si pentru a se evita pelerinajele la mormintele martirilor ucisi la Sighet.

Nu a fost judecat si nu a avut condamnare.

Episcopul Alexandru Rusu

S-a nascut la 22 noiembrie 1884 în Saulia de Câmpie, din parintii Vasile, preot, si Rozalia.

În 1903 a fost trimis la Budapesta pentru a studia Teologia. În 1910 a fost promovat doctor în Teologie. Pe 20 iulie 1910 a fost hirotonit preot. A fost numit profesor ajungând titular al catedrei de Teologie Dogmatica din cadrul Academiei Teologice din Blaj.

În 1920 a fost numit Secretar Mitropolitan, iar în 1923 Canonic al Capitulului Mitropolitan. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea lui ca Episcop de Maramures de catre Mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie instalarea lui în Baia-Mare.

În martie 1946 Sinodul Mitropolitan electoral l-a ales pe Episcopul Alexandru Rusu ca Mitropolit, alegere recunoscuta de Sfântul Scaun dar nerecunoscuta de guvernul de atunci.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat si dus pe rând la Dragoslavele, Manastirea Caldarusani, apoi Sighetul Marmatiei. Supravietuieste acestui Penitenciar si astfel a fost mutat la Curtea de Arges, apoi izolat la Manastirea Cocos. În 1957 Tribunalul Militar l-a condamnat la 25 de ani munca silnica pentru instigare si înalta tradare, ajungând la Gherla.

În primavara anului 1963 s-a îmbolnavit grav, la 9 mai acelasi an trecând la cele vesnice. A fost înmormântat în Cimitirul detinutilor din Gherla, fara nici un oficiu religios.

Cardinalul Iuliu Hossu

S-a nascut la 30 ianuarie 1885 în satul Milas, judetul Bistrita-Nasaud din parintii Ioan, preot, si Victoria.

În 1904 îsi începe studiile teologice, fiind trimis la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de Episcopul Vasile Hossu.

Revine în Lugoj unde activeaza pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi Vicar si secretar episcopal. La 3 martie 1917 este numit Episcop în scaunul Eparhiei Gherla, ramas vacant, numirea gasindu-l preot militar. La 1 decembrie 1918 Episcopul Iuliu Hossu citeste Declaratia Unirii pe Câmpia Blajului.

În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-si centrul în orasul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupatie horthista (1940-1944) si începutul regimului comunist.

La 28 octombrie 1948 este arestat si dus la Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Manastirea Caldarusani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmatiei. În 1955 ajunge la Curtea de Arges, în 1956 la Manastirea din Ciorogârla, apoi din nou la Caldarusani, unde a stat izolat pâna la sfârsitul vietii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardinal “in pectore”.

Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucuresti, ultimele lui cuvinte fiind: “Lupta mea s-a sfârsit, a voastra continua”.

Episcopul Vasile Aftenie

S-a nascut la 14 iunie 1899, în satul Lodroman, din parintii Petru si Agafia.

În 1919 s-a înscris la Teologie, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec “Sf. Atanasie”. În 1925 a obtinut doctoratul în Filosofie si Teologie, dupa care a revenit în tara. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de catre Mitropolitul Vasile Suciu. Dupa o luna a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de Bucuresti si ulterior canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj.

În aprilie 1940 a fost numit Episcop titular de Ulpiana, auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj. S-a întors la Bucuresti ca Episcop Vicar.

Dupa diferite încercari esuate ale comunistilor de a-l compromite, a fost arestat la 28 octombrie 1948. A fost dus, împreuna cu ceilalti cinci Episcopi greco-catolici, la Dragoslavele si apoi la Manastirea ortodoxa Caldarusani, transformata în lagar. A refuzat scaunul de Mitropolit oferit de ortodocsi în schimbul tradarii credintei. În mai 1949 a fost transferat si izolat la Ministerul de Interne. Acolo a fost supus unor torturi oribile, care reclamau o rezistenta supraomeneasca.

Mutilat de batai, a fost depus la închisoarea Vacaresti, unde la 10 mai 1950 a încetat din viata. A fost înhumat la cimitirul Belu catolic cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic.

Episcopul Ioan Balan

S-a nascut la Teius, la 11 februarie 1880.

A studiat Teologia la Seminarul Central din Budapesta. În 1903 a fost hirotonit preot. Si-a continuat apoi studiile la Viena. A revenit la Blaj, iar în 1909 s-a mutat la Bucuresti, unde se cerea un confesor greco-catolic. În 1919 a revenit la Blaj, unde a fost numit Canonic Mitropolitan, iar în 1921 Rector al Academiei de Teologie Blaj. În 1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Rasaritene.

În noiembrie 1936 a fost consacrat la Blaj ca si Episcop al Lugojului, în urma numirii Episcopului Alexandru Nicolescu ca Mitropolit.

Refuzând trecerea la Ortodoxie, a împartasit soarta celorlalti Episcopi greco-catolici, fiind arestat pe 28 octombrie 1948. A fost dus la manastirea ortodoxa de la Dragoslavele, apoi la Manastirea ortodoxa de la Caldarusani (februarie 1949) si de acolo la Penitenciarul din Sighetul Marmatiei (mai 1950).

A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Manastirea Curtea de Arges (1955). În 1956 a fost transferat la Manastirea ortodoxa de Maici de la Ciorogârla (lânga Bucuresti), unde a ramas în izolare pâna la sfârsitul vietii. Îmbolnavindu-se grav, a încetat din viata într-un spital din Bucuresti, în ziua de 4 august 1959. A fost înmormântat în cimitirul Belu catolic.

Nu a fost judecat si nu a avut condamnare.

Episcopul Tit Liviu Chinezu

S-a nascut în anul 1904 în comuna Huduc, judetul Mures, tatal lui fiind preot greco-catolic.

În 1925 a fost trimis la studii teologice la Roma, la Colegiul “Sf. Atanasie”, studiind la universitatile Angelicum si Propaganda Fide. Obtine doctoratul în Filosofie si Teologie. La 31 ianuarie 1930 a fost hirotonit preot. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a fost numit profesor la Scoala Normala de Învatatori. În 1937 a fost transferat la Academia Teologica din Blaj, iar în 1947 la Bucuresti, ca protopop.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat si dus la Manastirea Neamt, împreuna cu alti 25 de preoti greco-catolici. A fost transferat apoi la Caldarusani unde ulterior au fost adusi si Episcopii greco-catolici. Aici, la Caldarusani, pe 3 decembrie 1949, a fost consacrat ca Episcop de catre ceilalti Episcopi. Cu toate precautiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat cele întâmplate.

Episcopul Tit Liviu Chinezu a fost transferat mai târziu la Penitenciarul din Sighetul Marmatiei. Datorita regimului de exterminare, prin corvezi, foame si frig, Tit Liviu Chinezu s-a îmbolnavit foarte grav. Anuntat sanitarul închisorii, acesta sub pretextul ca îl duce la infirmerie, l-a izolat într-o celula mare, neîncalzita, unde, dupa doua zile, pe 15 ianuarie 1955 a decedat, înghetat. A fost îngropat fara sicriu, noaptea, în Cimitirul Saracilor, fara a i se cunoaste locul.
Sursa:http://www.e-communio.ro