„Vasile Hossu s-a nascut la Târgu Mures în data de 30 ianuarie 1866, parintii sai fiind Vasile Hossu, protopop. A fost var primar cu Ioan Hossu, preotul din Milas, tatal viitorului episcop cardinal Iuliu Hossu, martir al Bisericii Române Unite cu Roma.
Vasile Hossu a urmat scoala la Reghin si Târgu Mures, de unde, ca elev în clasa a VII-a, a fost trimis de catre mitropolitul Ioan Vancea la Roma, în toamna anului 1882. A studiat ca bursier al Colegiului grecesc Sfântul Atanasie si a fost student al Colegiului „De Propaganda Fide”. La 6 august 1884, a fost promovat doctor în filosofie. Dupa obtinerea doctoratului în filosofie, iar la 13 noiembrie 1887 a fost promovat doctor în teologie.
A fost hirotonit preot la 27 august 1888, în Catedrala din Blaj, de catre mitropolitul Ioan Vancea. În ziua urmatoare, 28 august, a fost numit profesor de Teologie Dogmatica la Seminarul Teologic din Blaj. La procesul Memorandumului, 1894, profesorul de Teologie dr. Vasile Hossu, participant din partea saptamânalului „Unirea”, a fost numit presedintele Comitetului international de presa, fiind cunoscator al mai multor limbi straine de mare circulatie, pentru a putea conversa cu reprezentantii ziarelor europene.
Încredintându-i-se în 1891 catedra de filosofie a clasei a VIII-a de liceu (azi clasa a XII-a), a scris si tiparit Manualul de Psihologie si Logica pentru clasa a VIII-a gimnaziala, editata la Blaj în 1898. În acelasi an 1898 a fost ales canonic si confirmat odata cu Augustin Bunea – care fusese numit mai înainte – si Victor Smighelschi.
În 1900 a participat la Conciliul al III-lea provincial, ca delegat al Capitulului arhidiecezan si a fost desemnat prim secretar. În 1901 a primit de la papa Leon al XIII-lea titlul de „prelat domestic”.
Prin decretul imperial de la Viena, din 16 mai 1903, canonicul Vasile Hossu a fost numit episcop al Lugojului, în scaunul ramas vacant prin transferul Episcopului Demetriu Radu de la Lugoj la Oradea. La 25 mai al aceluiasi an, a fost confirmat de Sfântul Scaun Apostolic, iar la 21 septembrie a fost consacrat episcop în catedrala din Blaj, prin punerea mâinilor Mitropolitului Victor Mihaly de Apsa, care era asistat de Episcopul Demetriu Radu de la Oradea. La 27 septembrie 1903, a fost întronizat la Lugoj cu mare solemnitate.
La 15 noiembrie 1911 a fost transferat, printr-un alt decret imperial, la Gherla. La 10 decembrie al aceluiasi an, transferul a fost confirmat de Sfântul Scaun Apostolic. Prin venirea Episcopului Vasile Hossu, a fost o mare bucurie în eparhia Gherlei, dupa arhipastorirea unui ierarh, Ioan Sabo, care era imobilizat la pat, pe motiv de boala, de multi ani. Toate ziarele si revistele românesti din Transilvania au consemnat aceasta veste. La sosirea în Gherla, în ziua de 6 august 1912, a fost întâmpinat cu mare caldura. Întronizarea solemna a fost facuta în ziua de duminica 11 august 1912.
Începutul pastoririi si-l face prin acte de disciplina spirituala, înfiintând Reuniunea de Misiuni Sfinte. A luat masuri pentru organizarea si tinerea exercitiilor spirituale pentru preoti, pe centre, la care participau preoti din protopopiatele mai apropiate. Asa s-au tinut astfel de exercitii spirituale la Dej, Bistrita, Somcuta Mare, Baia Mare, Simleu, Sighetu Marmatiei etc. A început sa faca vizitatii canonice si sfintiri de biserici, sa participe la întrunirile învatatorilor. A editat în 1914 Sematismul în limba româna, precum si o editie în limba latina.
Si-a continuat vizitatiile canonice în toate partile diecezei, iar la izbucnirea razboiului mondial în 1914, a luat cele mai potrivite masuri de ajutorate a familiilor celor mobilizati, dând dispensa arhiereasca de a se putea face claci, în duminici si sarbatori, în pentru ajutorarea familiilor cu barbati dusi pe câmpul de lupta. Noaptea de Ajun a anului 1915 a petrecut-o în mijlocul ranitilor veniti de pe diferite fronturi si cazati în Institutul corector, transformat în spital de campanie, azi închisoare. Dragostea fata de învatamânt si-a aratat-o si prin înfiintarea unei noi scoli preparandiale pentru fete, pe care a asezat-o la început, în incinta resedintei episcopale, în care episcopul si-a restrâns propriul sau spatiu de locuit. Alaturi de seminarul teologic si preparandia pentru baieti, preparandia pentru fete va fi un alt focar de cultura si educatie crestineasca româneasca, la Gherla.
Visul Episcopului Vasile Hossu era sa aiba în Gherla un complex de edificii marete, un mic Vatican Românesc pe care, desi l-a început, n-a reusit sa-l continue din cauza primului razboi mondial, ramânând în urma lui doar fundatiile.
Îmbolnavindu-se de inima, a plecat sa-si caute sanatatea la Budapesta, dar la 13 ianuarie 1916, a încetat din viata, în casa medicului Gheorghe Bilascu. Ori de câte ori mergea în capitala Ungariei, în casa doctorului Bilascu îsi avea resedinta si o capela. Osemintele i-au fost aduse la Gherla si îngropate în cripta catedralei. Ar fi dorit sa fie înhumat la Manastirea Nicula, însa nu apucase sa-si pregateasca locul de veci.
Sursa: Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale si a Bisericii românesti de la origini si pâna în zilele noastre, Casa de Editura „Viata Crestina”, Cluj-Napoca, 1994, p. 291. V. Bojor, Episcopii Diecezei greco-catolice române din Cluj-Gherla, Târgu Mures, 1939, p. 554.
Sursa:http://www.e-communio.ro