„Iubirea este un sentiment sublim ce desavârseste natura fiintei noastre, este cea mai înaltatoare traire de care suntem capabili si totodata, este trairea care ne aproprie cel mai mult de perfectiunea Tatalui Nostru Ceresc. Acest sentiment poate cunoaste multe aspecte în viata fiecaruia, dar inexplicabila si în acelasi timp uimitoare si minunata este iubirea pe care copilul o simte, din prima clipa, pentru mama sa. Nu trebuie cuvinte, nu trebuie nimic în plus … trebuie doar sinceritate. Acest sentiment e dincolo de cuvinte! Si cât de frumos e zâmbetul unui copil ce alearga cu bratele deschise spre mama sa! Ori, cât de multa speranta putem gasi în ochii plânsi ai acelui copil care îsi priveste mama în momentele grele, asteptând mângâierea sa!
Astfel am privit si noi spre Sfânta Fecioara, punându-ne în fata Sa, rugaciunile. Multumiri, cereri, bucurii, necazuri si multa iubire, toate strânse în suflete de copii si oferite Mariei, Mama noastra, a tuturor!
Obisnuitul pelerinaj al Manastirii Franciscane Maica Domnului Oradea, a început si de aceasta data, în dupa-amiaza zilei de 14 august, cu Sfânta Liturghie, urmata de procesiunea prin oras, cu Statuia Sfintei Fecioare de la Fatima. Ne-am bucurat de prezenta în mijlocul nostru a celor doi episcopi, Preasfintia Sa, Virgil Bercea si Preasfintia Sa, László Böcskei, alaturi de un numeros sobor de preoti, în frunte cu Parintele paroh Mihai Vatamanelu, care au mijlocit pentru noi prin harurile lor.
Împreuna, sute de credinciosi greco-catolici si romano-catolici, ne-am îndreptat spre Bazilica Romano-Catolica, unde am trait un moment solemn de rugaciune. Frânturi din puritatea copilariei presarate în sufletele tuturor, s-au transformat în rugaciune sincera si în voci ce cântau întru Slava Fecioarei. Întorcându-ne la Manastirea Franciscana, programul pelerinajului a continuat cu Calea Crucii si Sfânta Liturghie de la ora 22.00, urmata de o ora de Adoratie Euharistica. Sfântul Sacrament a ramas expus, iar diferite grupuri din parohie au petrecut noaptea în prezenta lui Cristos, rugându-se Acatistul Maicii Domnului si toate cele patru mistere ale Sfântului Rozar.
La Liturghia Arhiereasca din data de 15 august, alaturi de noi a fost si Parintele vicar cu preotii, Antoniu Chifor. Liturghia ce a încheiat întregul pelerinaj, ne-a facut pe toti partasi la un moment cu adevarat special. Fecioara Maria este cea în fata careia, fiecare dintre noi e copil. Ea ne ofera în fiecare clipa un dar imens: iubirea unei Mame si sansa de a trai sincer, puri, precum copiii. Si, de parca toate acestea nu ar fi de ajuns, Ea ni se ofera pe sine, ca exemplu de ascultare: “Fie mie dupa cuvântul Tau!” … Asa a zis Maria, primindu-L în pântece pe Mântuitor si asa suntem chemati sa ne rugam fiecare dintre noi.
La acest timp sfânt de sarbatoare, urmând exemplul Fecioarei, diaconul Vasile Traian Dobrata a raspuns chemarii sale la preotie. Astfel, am luat cu totii parte la bucuria nemarginita a unui fiu, a unui sot, a unui tata, iar de astazi, a Parintelui Dobrata, dar poate cel mai important, am fost martori la raspunsul afirmativ al unui om care a înteles chemarea lui Dumnezeu Tatal. Bucuria aceasta a prins contur atunci când credinciosi, coristi si preoti, si-au unit glasurile cântând: “Vrednic este!”
Am trait momente unice, pline de har, greu de cuprins în cuvinte, dar atât de lesne de patruns cu spiritul. A fost o sarbatoare sublima! Speranta, puritatea si iubirea au patruns în cele mai întunecate unghere ale sufletelor noastre, aducând lumina!
Îndreptându-ne mereu privirea spre Sfânta Fecioara, o rugam sa ne ajute sa pastram aceasta lumina în suflete. Îi multumim pentru iubirea de mama cu care ne ocroteste si o preamarim spunându-I, asemenea Preasfintitului Virgil Bercea, care si-a încheiat minunata predica, citând din poezia „Oda” a Parintelui Ion Gârleanu, primul franciscan conventual din Oradea.

“Fecioara, stea între fecioare,
Regina soare-ntre regine,
Marie, timpul, vesnicia
De preamarirea ta sunt pline.
Puterea ta nemarginita
Si slava ta nemasurata,
Stapâna milostiva, lumea
N-o va-ntelege niciodata.

Oricât parfum ar strânge crinul
În salba dalbelor petale,
Oricât argint ar cerne luna
În culmea stralucirii sale;
Oricât noian de raze lucii
Ar aduna-nfocatul soare,
Nu vor putea sa stea alaturi
Cu-a sufletului tau candoare.

…………………………………………

Faptura suverana în slava,
Ca tine alta mândra nu e,
Prerogativa ta augusta
La Dumnezeu în cer te suie.
O mama, El atotputernic,
Mai mare a crea nu poate,
Sub sceptrul tau se pleaca omul
Si cetele de îngeri toate.

Dumnezeiasca mama-n lume
Si în vesnicie tu esti mama
Hristos din tronul sau si astazi
Cu acelasi nume drag te cheama.
Si Te-a încredintat Craiasa
– Mister de îndurare noua –
Cerestile comori de haruri
Sa ni-le'mparti ca mama noua.

Iar tu ce poruncesti si-n ruga,
Tu vistiernica stapâna,
Spre noi tu pururea deschisa
Si inima si blânda-ti mâna.
Si mila o cobori în valuri
De duiosii nemarginite
Chiar si în mintile rebele
Si-n inimile pustiite.

Spre tine deci privim ca fiii
Ce n-au în lume mângâiere,
Ni-i arsa inima de lacrami
Si-n chinuri viata noastra piere.
Dar prea esti mare; prea esti buna;
Ca la eterna sarbatoare,
Sa nu ne-aduni cu dor de mama,
Dumnezeiasca Nascatoare ! “