„”Mergeti contra curentului, traiti în castitate pâna la casatorie, nu va lasati conditionati de presiunile ideologice, iubirea autentica se daruieste si se împlineste în dialogul cu celalalt”. Sfântul Parinte a încheiat prima zi a pelerinajului sau la Giulgiul din Torino cu o asteptata întâlnire în piata centrala a metropolei italiene unde au venit peste 90 de mii de tineri. Pontiful i-a îndemnat pe tineri sa traiasca iubirea în curatie, cultivând castitatea pâna la casatorie si fara a cadea în ispitele hedonismului. Nici un obstacol ideologic, de la masonerie pâna la comunism si consumism, nu va reusi sa-l împiedice pe un crestin sa traiasca în sfintenie, a mai spus papa Francisc care în dupa amiaza zilei s-a oprit în rugaciune si la biserica Sf. Tereza unde s-au casatorit bunicii sai.
În Piata ”Vittorio Veneto” din Torino se respira duminica dupa amiaza atmosfera tipica marilor sarbatori de tineri, care s-au adunat cu miile în jurul marii cruci a Zilelor mondiale ale tineretului. În dialogul spontan pe care l-a avut cu tinerii, Sfântul Parinte i-a îndemnat sa-si traiasca viata din plin, cu iubire curata, dar mergând contra curentului si urmând deviza Fericitului Pier Giorgio Frassati: traiti viata din plin, nu vegetati.
• «Ma cuprinde o adânca tristete când vad tineri care ies la pensie la vârsta de 20 de ani! Da, tineri care au îmbatrânit înainte de vreme! Dar ceea ce face ca un tânar sa nu iasa la pensie este dorinta de a iubi!».
Si aceasta, a continuat papa Francisc, pentru ca iubirea înseamna dialog, nu este un sentiment romantic de moment, este concreta, se jertfeste pentru ceilalti. De aceea e necesar ca tinerii sa faca alegeri radicale, dintre care Pontiful a mentionat câteva care nu se bucura de o mare popularitate:
• «Iubirea are un respect profund fata de persoane, nu foloseste persoanele, altfel spus, iubirea este casta. Si voua, dragi tineri din aceasta lume hedonista, în aceasta lume în care se face publicitate numai la placere, dorinta de a petrece bine si de a-si trai bine viata, voua, eu va spun: fiti casti, fiti casti!”.
Deseori, a remarcat mai departe Sfântul Parinte, se respira un sentiment de neîncredere. SI cum ar putea sa fie altfel daca ne gândim la conflictele actuale si la faptul ca ne aflam într-un al ”Treilea razboi mondial” combatut pe bucati. Un astfel de sentiment este dictat, deseori, si de ipocrizie:
• «Pe mine ma face sa ma gândesc la un singur lucru: exista oameni de conducere, antreprenori care se declara crestini si apoi produc arme. Iata ceea ce, într-un fel, da nastere la neîncredere, dar cu toate acestea, ei spun ca sunt crestini!».
O asemenea ipocrizie, a notat Sfântul Parinte, a fost posibila în secolul trecut si datorita indiferentei de care au dat dovada multe tari. Sa ne gândim, a spus papa Francisc, la ”marea tragedie a Armeniei. Atâtea milioane de morti. Unde erau marile puteri de atunci?”. Mai departe, tragedia Holocaustului: ”de ce nu au intervenit, bombardând, pentru a opri trenurile care duceau la Auschwitz?”.
În fine, duminica dupa amiaza, o iesire din agenda oficiala. Pe traseul care ducea de la centrul de îngrijire ”Sf. Iosif Cottolengo” pâna la Piazza Vittorio Veneto, Sfântul Parinte a intrat în biserica Sf. Tereza unde s-au cununat bunicii sai, Giovanni si Rosa, cu doua decenii înainte de a pleca în Argentina. În cadrul scurtei vizite, Papa a sarutat baptisterul si altarul, unde bunicii sai au primit sacramentul casatoriei. Dupa un moment de rugaciune personala, Papa a scris o scurta dedicatie în care a facut referinta la valorile familiei si la apropiata adunare a Sinodului Episcopilor.
La întâlnirea cu tinerii, Papa a consemnat discursul pregatit dinainte si a raspuns liber la întrebarile puse de Chiara, Sara si Luigi despre trei cuvinte cheie luate din pagina Evangheliei dupa Ioan, proclamata la întâlnirea de duminica seara: iubirea, viata si prietenii. Va oferim mai jost transcrierea si traducerea noastra de lucru a unor ample pasaje din cuvântul Sfântului Parinte.
Iubirea, viata si piretenii – a remarcat Pontiful – ”sunt trei cuvinte care în textul dupa Ioan se încruciseaza si unul le explica pe celelalte: nu se poate vorbi de viata în Evanghelie fara a vorbi de iubire, daca vorbim de adevarata viata, si nu se poate vorbi de iubire fara aceasta transformare din slugi în prieteni. Aceste trei cuvinte sunt atât de importante pentru viata dar toate trei au o radacina comuna: dorinta de a trai. Si aici, îmi permit sa va aduc aminte de cuvintele Fericitului Pier Giorgio Frassati, un tânar asemenea voua: «Traiti viata, nu vegetati, traiti!».
Voi stiti cât de urât e sa vezi un tânar care sta pe loc, care traieste dar, permiteti-mi sa o spun, traieste ca o vegetala: face lucrurile dar viata nu este o viata care se misca, sta pe loc. Dar sa stiti ca ma întristeaza la inima tinerii care ies la pensie la vârsta de 20 de ani! Da, au îmbatrânit foarte repede. De aceea, când Chiara facea întrebarea despre iubire: ceea ce face ca un tânar sa nu iasa la pensie este dorinta de a iubi, dorinta de a da ceea ce omul are mai frumos, ceea ce Dumnezeu are mai frumos, pentru ca definitia pe care (evanghelistul) Ioan o da despre Dumnezeu este ”Dumnezeu e iubire”. Si când tânarul iubeste, traieste, creste, nu iese la pensie. Creste, creste, creste si da.
Dar ce este iubirea? ”Este o telenovela, parinte? Ceea ce vedem în romanele ecranizate?” Unii se gândesc ca iubirea înseamna acele lucruri. A vorbi de iubire e atât de frumos, se pot spune lucruri frumoase, dar iubirea are doua axe pe care se misca si daca o persoana, un tânar nu are aceste doua axe, aceste doua dimensiuni ale iubirii, nu este iubire. Mai întâi, iubirea este mai mult în fapte decât în cuvinte: iubirea e concreta. Acum doua ore, vorbeam Familiei saleziene de concretetea vocatiei lor. Si vad ca se simt tineri pentru ca sunt aici, în fata, se simt tineri! Iubirea e concreta, este mai mult în fapte decât în cuvinte. Nu este iubire daca spui doar: ”Eu te iubesc, eu îi iubesc pe toti oamenii!”. Nu, tu faci ceva din iubire? Iubirea se daruieste. Gânditi-va ca Dumnezeu a început sa vorbeasca de iubire când s-a implicat cu poporul sau, când si-a ales un popor, a facut legamântul cu poporul sau, l-a mântuit pe poporul sau, l-a iertat de atâtea ori – câta rabdare are Dumnezeu! – a facut gesturi de iubire, fapte de iubire. A doua dimensiune, a doua axa pe care se roteste iubirea este faptul ca iubirea întotdeauna se comunica, adica iubirea asculta si raspunde, iubirea se realizeaza în dialog, în comuniune: se comunica. Iubirea nu este nici surda, nici muta, se comunica. Aceste doua dimensiuni sunt foarte utile pentru a întelege ce este iubirea, care nu este un sentiment romantic de moment sau o poveste, nu, e concreta, este în fapte. Si se comunica, adica se gaseste în dialog, întotdeauna”.
În acest fel voi raspunde la întrebarea ta, Chiara, care spuneai: ”Deseori ne simtim dezamagiti tocmai în iubire. În ce consta maretia iubirii lui Isus? Cum putem simti iubirea lui?”. Si acum, eu stiu ca voi sunteti buni si îmi permiteti sa vorbesc cu sinceritate. Eu nu as vrea sa fac pe moralistul dar as vrea sa va spun un cuvânt care nu place, un cuvânt nepopular. Chiar si papa trebuie sa riste, uneori, pentru a spune adevarul. Iubirea este în fapte, în comunicare, dar iubirea este foarte respectuoasa fata de persoane, nu foloseste persoanele, adica iubirea este casta. Si voua, tinerilor din aceasta lume, în aceasta lume hedonista, în aceasta lume care face publicitate numai placerii, dorintei de a petrece bine si de a face viata frumoasa, eu va spun: fiti casti, fiti casti! Toti am trecut în viata prin momente în care aceasta virtute este foarte grea, dar tocmai aceasta este calea unei iubiri genuine, a unei iubiri care stie sa dea viata, care nu urmareste sa-l foloseasca pe celalalt pentru placerea personala. Este o iubire care considera sacra viata celeilalte persoane: eu te respect, eu nu vreau sa te folosesc, nu vreau sa te folosesc. Nu e usor. Stim cu totii dificultatea de a depasi aceasta conceptie ”lejerista” si hedonista a iubirii. Iertati-ma daca spun un lucru la care voi nu va asteptati, dar va cer: straduiti-va sa traiti iubirea în castitate!
Din aceasta, tragem o consecinta: daca iubirea este respectuoasa, daca iubirea înseamna fapte, daca iubirea înseamna comunicare, atunci iubirea se jertfeste pentru ceilalti. Uitati-va la iubirea parintilor, a atâtor mame si tati care dimineata ajung obositi la munca pentru ca nu au dormit bine ca sa aiba grija de copilul bolnav: aceasta înseamna iubirea! Acesta este respectul! Aceasta nu înseamna a petrece bine. Aceasta, si aici ajungem la un alt cuvânt cheie, înseamna slujire. Iubirea înseamna slujire, înseamna a-i sluji pe ceilalti. Când Isus, dupa spalarea picioarelor, a explicat apostolilor gestul sau, a învatat ca noi suntem facuti pentru a ne sluji unii pe altii, si daca eu spun ca iubesc si nu-l slujesc pe celalalt, nu-l ajut pe celalalt, nu-l fac sa mearga mai departe, nu ma jertfesc pentru celalalt, atunci aceasta nu înseamna iubire. Ati adus Crucea (Zilelor mondiale ale tineretului): acolo este semnul iubirii. Istoria de iubire a lui Dumnezeu care s-a implicat prin fapte si dialog, prin respect, iertare, rabdare vreme de atâtea secole de istorie cu poporul sau, sfârseste acolo, cu Fiul sau pe Cruce, slujirea mai mare, care înseamna a-si da viata, a se jertfi, a-i ajuta pe ceilalti. Nu e usor sa vorbesti de iubire, nu este usor sa traiesti iubirea, dar cu aceste lucruri cred ca am raspuns, Chiara, si ca te-am ajutat cu ceva la întrebarile pe care mi le-ai pus. Nu stiu, sper ca ti-au fost oarecum de folos».
Dupa ce a raspuns pe larg la celelalte doua întrebari, Pontiful a revenit la îndemnul Fericitului Pier Giorgio Frassati de a trai viata din plin, nu de a vegeta de la o zi la alta:
• «Voi sunteti isteti si cu siguranta îmi veti spune: ”Dar, parinte, vorbiti în acest fel pentru ca locuiti în Vatican, acolo aveti atâtia monseniori care va fac treburile, sunteti linistit dar nu stiti ce este viata de fiecare zi”. Ba da, unii pot gândi în acest fel. Secretul este sa întelegi unde traiesti. În aceasta regiune, si am spus aceasta si Familiei saleziene, la sfârsitul veacului al XIX-lea existau conditiile cele mai rele pentru cresterea tinerilor: masoneria era în plin, Biserica nu putea sa faca nimic, unii erau împotriva preotilor, existau si satanisti. Era unul din momentele cele mai grele si din locurile cele mai urâte din istoria Italiei. Dar daca voi vreti sa faceti o tema interesanta acasa, mergeti si cautati câti sfinti si câte sfinte s-au nascut în timpul acela! De ce? Pentru ca si-au dat seama ca trebuia sa mearga contra curentului în raport cu acea cultura, cu modul acela de a trai. Realitatea, traieste în realitate! Si daca aceasta realitate este de sticla si nu un diamant, eu caut realitatea contra curentului si mi-o însusesc, dar facând un lucru care înseamna slujire a celorlalti. Gânditi-va la sfintii vostri din aceste tinuturi, la ceea ce au facut ei! Va multumesc, va multumesc foarte mult! Întotdeauna: iubire, viata, prieteni. Dar aceste cuvinte se pot trai numai ”în iesire”, iesind mereu pentru a duce ceva. Daca tu ramâi pe loc, nu vei face nimic în viata si îti vei ruina viata! (…) Aici sunteti prezenti multi studenti universitari, dar feriti-va sa credeti ca universitatea înseamna doar a studia cu capul: a fi universitar înseamna si a iesi, a iesi în slujire, mai ales în slujirea celor saraci. Va multumesc!».
Sursa:http://ro.radiovaticana.va