„Pelerinaj drag noua si rodnic de fiecare data. Un pelerinaj coordonat de catre Dumnezeu pas cu pas si, recunoastem, nu sunt putini pasi; sunt peste 165 de km. Acest drum parcurs pe jos prin ploaie, prin soare, pe munti, pe vai, pe strazi si poteci, cu popasuri în parohiile prin care trecem – unde dormim în suri pe fân, în corturi sau în casele satenilor care ne asteapta cu toata dragostea – ne antreneaza curajul, încrederea în propriile persoane si încrederea în Dumnezeu, ne deschide noi drumuri, ne deschide ochii mintii si ai sufletului. De ce? E simplu. Învatam rabdarea, învatam ascultarea, învatam simplitatea, daruirea. În acest pelerinaj avem ocazia de a ne darui si de a darui colegului de drum un zâmbet, un cuvânt, o îmbratisare, un pahar cu apa, o rugaciune si nu numai. Acest pelerinaj deschide ochii mintii deoarece timp de zece zile aflam informatii si realitati de care poate nici nu ne-am întrebat vreodata sau pe care nici nu stim unde sa le cautam. Deschide ochii sufletului deoarece aici învatam sa ne rugam, învatam sa observam bogatia din jurul nostru, învatam sa fim simpli si sa ne multumim cu putin, avem ocazia de a participa zilnic la Sfintele Liturghii, avem ocazia de a ne face prieteni care-L au în inima pe Christos, ni se ofera timpul de a-L lauda si de a-i multumi lui Dumnezeu pentru viata noastra, pentru familiile noastre, pentru tot ceea ce ne-a oferit.
Acest pelerinaj de la SIMLEU SILVANIEI la SIGHETU MARMATIEI este un mare DAR pentru fiecare pelerin si pentru toti aceia care se încredinteaza rugaciunilor pelerinilor. Scopul principal al acestuia este de a-i cunoaste si de a-i cinsti pe martirii Bisericii Greco-Catolice si Romano-Catolice care au murit sub regimul comunist. Pe lânga episcopii si preotii martiri, facem cunostinta cu alte personalitati marcante ale istoriei în general si ale bisericii, în special.
Anul acesta, în cel de-al 15-lea pelerinaj, am meditat la viata, slujirea si jertfa episcopilor Tit Liviu Chinezu, Iuliu Hirte, Fericitul Anton Durcovici precum si la vietile marcante ale lui Simion Barnutiu, preot greco-catolic si Corneliu Coposu, credincios al Bisericii Greco-Catolice; am vorbit despre Sfântul Luigi Orione si despre Fericitul Vladimir Ghika – de la toti luând exemplu de credinta. Sunt sfinti si oameni care au trait în sfintenie facând binele tuturor, ducându-L pe Isus în toate locurile prin care au ajuns: fie în închisori, fie la catedre, fie în partidele politice, oamenilor saraci sau bogati, bolnavilor, copiilor sau adultilor. Toata viata lor a fost precum o lumina care i-a inspirat pe cei din jur, o lumina care dainuie si azi. Faptele lor sunt cele mai puternice exemple de credinta si de iubire. Au murit jertfindu-se pentru binele neamului românesc, pentru binele bisericii. Am mai meditat la viata Sfintilor Ioan al XXIII-lea si Ioan Paul al II-lea. Deasemenea am mai aprofundat identitatea noii Episcopii Greco-Catolice de Bucuresti si a primului sau pastor, Presfintitul Mihai Fratila.
Asa cum este deja obiceiul, în 22 august, la Simleu Silvaniei s-au întâlnit peste 80 de pelerini de diferite vârste, toti, însa cu suflete tinere, din diferite localitati si judete, pentru a strabate un drum a carui destinatie a fost Sighetu Marmatiei, Cimitirul saracilor, un loc care pretinde tacere, un loc sfânt în care se odihnesc episcopii nostri, fara un mormânt anume, fara o cruce anume, alaturi de alte si alte trupuri chinuite si aruncate în aceeasi groapa, dupa moartea lor în închisoarea din Sighet. O închisoare care azi se numeste „Memorial” tocmai pentru a aduce în memoria noastra, a noii generatii, tânara generatie care s-a maturizat în interiorul acelor ziduri. Tinerii de atunci care se bucurau de o farfurie cu terci, tineri torturati, batjocoriti, chinuiti, batuti pentru ca nu acceptau tradarea si minciuna. Pentru toti acestia, în memoria acestora, noi pelerinii, strabatem pe jos mai bine de 165 km, ne rugam pentru ei, ne rugam pentru beatificarea episcopilor, le descoperim viata si încercam sa luam exemplu renuntând timp de zece zile la televizor, la telefon, la internet si la alte mofturi care ne sunt permise acasa.
În data de 29 august, ne-am bucurat sa putem celebra Sfânta Liturghie în Închisoarea din Sighet alaturi de câtiva fosti detinuti, tineri atunci, batrâni acum, dar care ne-au emotionat prin modestia lor si prin marturia lor. „Cuvântul este una din cele mai mari creatii ale lui Dumnezeu”, dupa cum spunea d-l profesor Nistor Man, fost detinut. Asa si este deoarece prin cuvânt noi am reusit sa-i descoperim. Multumim lui Dumnezeu! „S-a pomenit aici de Preasfintitul Ioan Suciu de la Blaj. În 1948 a tinut un discurs în care spunea foarte clar ~Iubiti tineri, dragi inimii mele, a sosit ceasul eroismului crestin pe pamânt românesc~ si asa a fost. A urmat o perioada grea, de suferinta fizica. Cât s-a suferit nu se va sti niciodata. Stiu un singur lucru: ca azi ne gasim aici în temnita si îmi amintesc de Sfântul Ioan Gura de Aur – […] a vorbit de Pavel legat de lanturi si prins la închisoare […] lantul lui Pavel este cel mai mare dar, mai mare decât darul de a vorbi în limbi, mai mare decât darul de a face orice[…]. Si a intrat lantul lui Pavel în temnita si pe toti i-a facut trupul lui Christos si temnita a devenit biserica […] si temnita a devenit mai luminoasa ca cerul. De ziua taierii Capului Sfântului Ioan Botezatorul ne întâlnim sa asistam la aceasta frumoasa slujba si sa pomenim ca acum 66 de ani […] au intrat un grup mare de elevi. Un grup mare de elevi care nu credeau în materialism [….], nu credeau în materie superioara spiritului, nu credeau în comunism, nu credeau în ura doctrinara a comunismului, ci credeau în iubire, si credeau în onoare, în demnitate, în sacrificiu, chiar în moarte. […]”. Alte cuvinte sunt de prisos.
Dupa câteva zile petrecute la Sighetu Marmatiei, în data de 30 august, familia pelerinilor s-a bucurat de o zi de reculegere spirituala, de o zi cu un program cultural-istoric în care au parcurs diferitele teme din brosura pelerinului, o zi încheiata printr-o frumoasa Adoratie Euharistica – timp în care au avut ocazia de a-si pune ordine în gânduri, în inimi, de a se spovedi, de a se împartasi la Liturghia care a urmat.
A doua zi, 31 august, dupa un alt program spiritual si cultural, cu totii am sarbatorit „revelionul bisericii”, trecerea într-un nou an bisericesc. O seara în care ne-am bucurat împreuna rugându-ne, cântând, dansând, facând scenete.
Noul an bisericesc l-am început de buna-dimineata cu o Sfânta Liturghie de multumire pentru aceste frumoase zile petrecute împreuna, apoi ne-am luat ramas bun unii de la altii, cu lacrimi în ochi, cu zâmbete, cu dorinta de a ne revedea cât mai repede posibil si cu promisiunea de a fi mai buni si mai activi în viata bisericii. Am promis sa fim pelerini pe tot parcursul anului, nu doar în perioada 22 august – 1 septembrie.
Multumim bunului Dumnezeu pentru aceasta frumoasa lectie de viata care se repeta an de an, dar care se reîmprospateaza an de an cu noi subiecte, cu noi suflete! Multumim organizatorilor, Preasfintitului Virgil Bercea si Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Congregatiei „Don Orione” din Oradea, pentru tot efortul depus în aceasta nobila actiune! Multumim tuturor binefacatorilor nostri, preotilor, credinciosilor si autoritatilor din Simleu Silvaniei, Badacin, Bocsa, Bocsita, Bulgari, Cehu Silvaniei, Ulmeni, Remeti pe Somes, Miresu-Mare, Lapusel, Baia Sprie, Harnicesti, Sighet-Sugau si Congregatiei Surorilor Maicii Domnului din Sighetu Marmatiei! De asemenea, multumim tuturor sustinatorilor, pelerinilor si familiilor lor care au contribuit la împlinirea pelerinajului si de anul acesta!
Isus si Fecioara Maria sa trimita binecuvântarile lor asupra noastra!