„Palatul Baroc al Episcopiei Romano-Catolice a gazduit, luni seara, lansarea volumului «Pe urmele mele în doua lumi: România – SUA. Romanul unei vieti – cronica unei epoci» de Simona M. Vrabiescu Kleckner, în prezenta acesteia.
Introducerea în atmosfera i-a apartinut cvartetului de coarde coordonat de Bogdan Cocora iar pentru final, Florica si Florin Maris-Hinsu au dat viata unor arii de opera de Verdi.
Episcopul greco-catolic Virgil Bercea a precizat, de la bun început, ca Simona Vrabiescu Kleckner este „o olteanca ortodoxa si o mare doamna” dar si ca a fost foarte impresionat de evocarea familiilor de boieri olteni.
„Sa nu uitam, dragii nostri. Daca uitam, suntem si noi vinovati. Ca sa nu uitam am invitat-o la Oradea pe autoarea acestei admirabile carti”, a încheiat episcopul Bercea.
Roman-dureros
În continuare, redactorul-sef al Revistei Familia, Ioan Moldovan, a subliniat ca romanul nu este unul de fictiune sau plasmuire ci un „roman dureros al unei vieti” care ne duce cu gândul la viata lui Nicolae Iorga. „Aceasta carte e o marturie, nu o descriere a unui jurnal ori a unei biografii. Ea surprinde un destin individual dramatic dar si istoria noastra, a tarii. Istoria personala pare zdrobita dar prin scrierea ei, doamna e o învingatoare. Iar cartea transmite un sentiement întremator ca se poate”, a mai spus Moldovan. Redactorul Familiei a mai explicat si „binecuvântata razbunare a scrierii” în sensul ei non-violent, de catharsis.
La rândul ei, Ligia Mirisan, director al Bibliotecii Judetene «Gheorghe Sincai» Bihor, a marturisit ca ea însasi a avut bunici intelectuali care au suferit în comunism si a subliniat ca „în aceasta carte exista o lume extraordinar de frumoasa si adevarata”, redata cu o „uimitoare finete a detaliilor”.
Mirisan a mai apreciat ca mesajul de final a cartii este ca „viata trebuie sa continue”, iar puterea de retraire a autoarei este o „minunata dovada de dragoste de tara”.
Nu îsi regreta destinul
Multumind pentru aprecieri, autoarea a vorbit despre influentele nefaste ale nazismului si comunismului, si a surprins sacrificarea României în urma (ne)întelegerilor dintre Churchill, Roosvelt si Stalin. „Scrierea a fost o experienta puternica. Am retrait toate starile suflestesti: ma înduiosam, ma înfricosam sau râdeam cu hohote”, a mai spus Simonei Vrabiescu-Kleckner care a încheiat retoric: „As fi fost mai fericita fara razboaie, revolutie si exil? Am învatat sa nu caut o logica a destinului ci doar un învatamânt al lui.”
Editorii de la Curtea Veche arata ca memoriile Simonei Vrabiescu-Kleckner acopera aproape 40 de ani de istorie a familiei sale, materne si paterne, din al treilea deceniu al secolului XX si pâna la plecarea din tara, în 1965, ca si de istorie a României. „Este istoria unei boierimi pline de vitalitate si energie, o aristocratie rurala harnica si responsabila, instruita si educata, ai caror membri si descendenti au deschis ochii într-o Românie mare în curs de modernizare, si prospera, pentru a-si trai, unii tineretea, altii senectutea, când nu în închisori sau exil, în propriile lor case, confiscate fara preaviz, în calitate de chiriati ai statului, si înconjurati de ochii si urechile vigilentilor persecutori”, recenzeaza Ioana Schiau, de la Curtea Veche.
Sursa: http://www.bihon.ro/
