La zece ani de la absolvirea Facultății de Teologie Greco-Catolică din Oradea, promoția 2016 s-a reunit duminică, 12 iulie a.c., în Biserica Seminarului „Sfântul Gheorghe”, pentru a celebra împreună Sfânta Liturghie, într-un moment de comuniune, recunoștință și rugăciune. Sfânta Liturghie a fost celebrată de Preasfințitul Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, alături de preoții promoției aniversare și de formatorii Seminarului. Revederea a fost marcată și de amintirea unuia dintre colegii lor, trecut între timp la Domnul. La începutul cuvântului de învățătură, ierarhul a salutat cu bucurie revederea foștilor absolvenți, evocând totodată memoria unuia dintre colegii lor, trecut între timp la Domnul.

„Celebrăm astăzi această Sfântă Liturghie în Duminica a șasea după Rusalii. Și, în același timp, avem alături de noi un grup de credincioși de-ai noștri care au terminat teologia în urmă cu zece ani. Unul dintre ei, s-a dus la Cer – viața ne oferă de toate. Ceilalți sunt astăzi împreună cu noi aici, iar eu mă bucur foarte mult că sunteți alături de noi și ați venit să celebrăm împreună această Liturghie.”

Pornind de la Evanghelia duminicii a VI-a după Rusalii, a vindecării slăbănogului (Mt 9, 1-8), Preasfințitul Virgil Bercea a evidențiat un aspect esențial al textului evanghelic: Isus privește mai întâi la credința celor care îl aduc pe omul bolnav înaintea Sa. „Evanghelia ne spune: «Și văzând Isus credința lor». Dacă suntem atenți, nu este vorba despre credința celui care era slăbănog, ci despre credința celorlalți – a celor care l-au adus, a celor care erau împreună cu el. Mântuitorul vrea să ne spună cât de importantă este credința noastră, a însoțitorilor. Pentru că și noi suntem cei care îl însoțim pe acest slăbănog.”

Ierarhul a evidențiat cum adevărata credință nu rămâne o experiență individuală, ci devine un drum deschis pentru ceilalți: „Credința este cea care deschide drumul. Ea deschide drumul harului, deschide drumul iertării, deschide drumul speranței – pentru că ce-am face fără speranță? –, deschide drumul slujirii și, la urma urmei, deschide drumul mântuirii.”

În continuare, Preasfinția Sa i-a invitat pe cei prezenți la o reflecție personală asupra modului în care își trăiesc credința. „Noi, cu credința noastră, ce drumuri am deschis? Ne punem câteodată această întrebare – eu, personal, fiecare dintre noi. Ce drumuri am deschis în viața mea? În viața celorlalți? În viața comunității în care trăim? Trebuie să fim noi, creștinii, deschizători de drum prin credința noastră.”

Adresându-se în mod special absolvenților de acum un deceniu, PS Virgil Bercea a subliniat că studiul teologiei nu poate rămâne doar la nivelul cunoașterii, ci trebuie să transforme viața celui care o aprofundează: „Dacă am studiat teologia doar ca să ne perfecționăm anumite cunoștințe, este prea puțin – este doar informație. Dar dacă am studiat teologia ca să ne întărim în credință, ca să ne rugăm constant, mereu și întotdeauna, atunci, cu certitudine, fiecare dintre noi devenim înțelepți. Credința – studiul teologiei te face să devii înțelept.”

Meditând asupra cuvintelor adresate de Isus slăbănogului – „Îndrăznește, fiule, iertate-ți sunt păcatele” –, episcopul a explicat că prima vindecare pe care o oferă Cristos este întotdeauna cea a sufletului: „Nu îi spune, în primul moment, «ridică-te», nu îl vindecă mai întâi trupește, ci îl vindecă mai întâi sufletește. Atunci când Domnul ne spune: «iertate-ți sunt păcatele», ni se ridică inima. Suntem liberi de orice resentiment. Nu mai suntem invidioși, nu mai suntem mândri, nu ne mai este frică. Avem un sens în viață. Disperarea nu ne mai paște niciodată.”

Preasfinția Sa a arătat că fiecare credincios este chemat să audă aceste cuvinte ca fiind adresate propriei sale vieți: „Când îl auzim pe Cristos spunându-i slăbănogului «Îndrăznește», trebuie să înțelegem că ne spune și nouă: lasă-te iubit de Mine. Lasă-te iertat de Mine. Lasă-te ridicat de Mine. Îndrăznește. Ridică-te. Ești liber. Ești vindecat. Ești chipul și asemănarea Domnului.”

Pornind de la lectura din Epistola către Romani, ierarhul a vorbit și despre harul lui Dumnezeu, care rodește diferit în fiecare om și devine misiune atunci când este pus în slujba aproapelui: „Harul este izvor, este Domnul, este rădăcina. Iar roadele sunt cele pe care trebuie să le aducem fiecare dintre noi: înțelepciunea, iertarea, bunătatea, răbdarea. Harul este darul de la Dumnezeu care, dacă știm să-l primim așa cum ni-l dăruiește El – gratuit –, devine misiune. Devenim, la rândul nostru, dar pentru ceilalți.”

În încheiere, Preasfințitul Virgil Bercea i-a îndemnat pe cei prezenți să își reînnoiască încrederea în iubirea lui Dumnezeu și să transforme credința într-o slujire concretă față de aproapele: „Domnul te iubește, Domnul te ridică, Domnul te face liber. Și, în același timp, ascultând și trăind aceste momente, să știm să slujim pe alții – să fim o binecuvântare a Domnului pentru alții, fiecare dintre noi. Putem să devenim o binecuvântare a Domnului pentru ceilalți.”

Încredințând această intenție ocrotirii Maicii Sfinte, episcopul a încheiat invitându-i pe credincioși să își păstreze vie credința, să se lase transformați de harul lui Dumnezeu și să meargă cu încredere pe drumul vieții, devenind, prin propria mărturie, deschizători de drum și semne vii ale iubirii lui Cristos în lume. 

La finalul Sfintei Liturghii, ierarhul împreună cu preoții, diaconii și credincioșii prezenți s-au rugat pentru sufletele celor trecuți la Domnul, săvârșind într-un moment de comuniune, slujba Panahidei (a Parastasului).

 

Biroul de Presă EGCO