„Pentru TERTIARII FRANCISCANI de la Manastirea „Maica Domnului” din Oradea în zilele de 24-26 mai, la Sinteu, s-au desfasurat exercitiile spirituale anuale.
În spiritul iubirii lui Francisc pentru întreaga creatie a lui Dumnezeu, acest mic paradis în care ne-am simtit mai aproape de cerul care parca se pregatea sa atinga pamântul pentru a-i da sarutul ce zideste viata, ne-a fost pentru trei zile oaza de pace, meditatie si bucurie împartasita. Alaturi de îndrumatorul nostru spiritual, parintele Mihai Vatamanelu, am petrecut zile pline de har si profunda traire spirituala.
Am început aceste exercitii vineri cu o ora de Adoratie la Sfântul Sacrament în biserica din Sinteu, moment în care am pus în bratele lui Isus grijile, gândurile si framântarile noastre.
Seara am continuat cu meditatia prezentata de parintele Mihai, denumita sugestiv „Cu Francisc pe urmele lui Cristos”. Am desprins din aceasta meditatie ca învatatura care sa ne însoteasca pe drumul nostru spiritual ideea ca „Sf. Francisc din momentul convertirii sale îsi propune sa-L urmeze pe Cristos calcându-I pe urme. Francisc îl ia ca si calauza în viata sa pe însusi Isus care ne învata sa traim în umilinta, smerenie ca cei mai mici dintre cei mici”.
Ziua de sâmbata a fost deosebit de densa din punct de vedere spiritual. A început cu Sfânta Liturghie la orele 8.00, dupa care parintele ne-a propus o meditatie deosebita despre importanta rugaciunii în viata crestinului, apoi am facut împreuna „Lectio Divina” având ca baza textul evanghelic Ioan 14,1-12 despre Credinta în Isus, Calea Adevarul si Viata, având un motto profund „Cuvântul Tau e faclie pentru pasii mei si lumina pentru cararile mele” (Ps. 119,105). Sufletele noastre au primit fiecare cuvânt asemeni izvoarelor însetate ce asteapta sa se primeneasca prin binecuvântarea primilor stropi de ploaie pentru a readuce viata pe un teren arid si uscat.
Meditatia s-a oprit la o sumedenie de întrebari inspirate de text: Cât de puternica este credinta noastra?, Ne putem încrede oare ca Isus se va întoarce pentru a ne duce la casa Tatalui? Caut sa îl cunosc pe Isus în fiecare zi, sa am o relatie personala cu El? si multe altele. Am încercat sa ne întarim convingerea ca Isus este Calea, Adevarul si Viata si sa învatam sa privim în oglinda sufletului pentru a „citi” care ne sunt temerile, ce ne tine departe de aceasta cale. Am înteles cum trebuie sa ne rugam si cât de importanta este rugaciunea, cum sa-L contemplam pe Isus în Sfânta Euharistie, ca este necesar sa ne angajam la actiuni concrete personale – sa iubim cu faptele.
Meditatia de dupa masa a abordat tema importantei invocarii Spiritului Sfânt ca parte a Trinitatii Divine. Am descoperit ca Spiritul Sfânt: ne VORBESTE, AJUTA slabiciunea noastra, MÂNGÂIE si MIJLOCESTE pentru noi.
Dupa cina ne-am rugat Rozariul de bucurie închinat Sfintei Fecioare Maria, iar seara s-a încheiat într-o atmosfera de bucurie franciscana, în cântece de lauda aduse Domnului si Sfintei Fecioare.
Duminica, dupa Sfânta Liturghie de la orele 10.00 a urmat un moment de împartasire fraterna a gândurilor, sentimentelor, trairilor si impresiilor din aceste zile de gratie divina.
Multumim parintelui Mihai Vatamanelu pentru ca a sadit în sufletele noastre Cuvântul si ne-a amintit cât de frumoasa este spiritualitatea franciscana. Multumim Domnului pentru aceste zile de har si bucurie, multumim Maicutei noastre pentru ca ne-a fost mijlocitoare si ocrotitoare.
PACE SI BINE!